CAPITOLUL XV
MARELE INCHIZITOR DE LA HOGWARTS
Se așteptaseră ca în dimineața următoare să fie nevoie să caute cu atenție prin Profetul zilei, ca să găsească articolul de care vorbise Percy în scrisoare. Cu toate acestea, bufnița care îl adusese abia își luase zborul pe deasupra marginii cănii cu lapte, când Hermione scoase un icnet puternic și întinse ziarul ca să le arate o poză mare cu Dolores Umbridge, care zâmbea larg și se uita la ei, clipind încet de sub titlu. MINISTERUL DOREȘTE REFORME ÎN EDUCAȚIE DOLORES UMBRIDGE NUMITĂ PRIMUL MARE INCHIZITOR DIN ISTORIE ? Umbridge Mare Inchizitor? zise Harry sumbru, scăpând din mână felia de pâine prăjită mâncată pe jumătate. Ce înseamnă asta? Hermione citi cu voce tare: Făcând o mutare surpriză Ministerul Magiei a promulgat aseară o legislație nouă, acordându-și un nivel de control fără precedent al Școlii Hogwarts de Farmece și Vrăjitorii. "Ministerul era neliniștit de câtăva vreme din cauza desfășuŹrării lucrurilor la Hogwarts," a spus adjunctul Ministrului, Percy Weasley. "Acum el răspunde problemelor ridicate de părinŹții îngrijorați, care sunt de părere că școala s-ar putea îndrepta către o direcție cu care ei nu sunt de acord." Nu este prima dată în ultimele săptămâni când domnul miŹnistru Cornelius Fudge, s-a folosit de legi noi pentru a impune îmbunătățiri în cadrul școlii vrăjitorești. Chiar pe 30 august, a fost aprobat Decretul Educațional Numărul Douăzeci și Doi, pentru a se asigura că, în cazul în care actualul director nu va putea să găsească un candidat pentru un post de profesor, MiŹnisterul va alege o persoană potrivită. "Astfel a ajuns să fie numită Dolores Umbridge printre profesoŹrii de la Hogwarts, " a declarat Weasley aseară. "Dumbledore nu a reușit să găsească pe nimeni, așa că Ministerul a desemnat-o pe Umbridge, și bineînțeles, a avut un succes răsunător..." ? CE a avut? spuse Harry tare. ? Stai, n-am terminat, spuse Hermione sumbră. " ? un succes răsunător, revoluționând cu totul predarea Apărării contra Magiei Negre și furnizând Ministerului date de la locul faptei despre ce se întâmplă cu adevărat la Hogwarts." Această ultimă funcție care a fost înființată de Minister prin promulgarea Decretului Educațional Numărul Douăzeci și Trei, care creează noul post de Mare Inchizitor la Hogwarts. "Aceasta este o nouă fază interesantă a planului MinisŹterului de a contracara ceea ce unii numesc coborârea standarŹdelor la Hogwarts," a spus Weasley. "Inchizitorul va avea puŹterea de a-și inspecta colegii profesori și va avea grijă ca aceștia să se ridice la nivelul cerut. Doamnei profesoare Umbridge i s-a oferit acest post pe lângă cel de profesor, pe care îl are deja, și suntem încântați să anunțăm că a acceptat." "Acum mă simt mult mai liniștit, știind că Dumbledore este supus unei evaluări corecte și obiective," a declarat aseară domŹnul Lucius Reacredință, patruzeci și unu de ani, vorbindu-ne din conacul său din Wiltshire. "Mulți dintre noi, cei care nu ne gândim decât la binele copiilor noștri, am fost îngrijorați de uneŹle decizii excentrice ale lui Dumbledore din ultimii ani și suntem bucuroși să știm că Ministerul este stăpân pe situație." Printre acele decizii excentrice se numără, fără îndoială, și alegerea controversată a profesorilor, descrisă în trecut în acest ziar, inclusiv angajarea omului-lup Remus Lupin, a uriașului Rubeus Hagrid și a ex-Aurorului care suferă de halucinații "Ochi-Nebun" Moody. Zvonuri există din belșug, desigur, iar ele susțin că Albus DumŹbledore, cândva Maguamp Suprem al Confederației Internaționali' a Vrăjitorilor și Vrăjitorul Șef al Vrăjustiției, nu mai poate îndepliŹni sarcina de a conduce prestigioasa Școală Hogwarts. "Cred că numirea inchizitorului este o primă garanție a fapŹtului că Hogwarts are un director în care putem să avem încreŹdere deplină," a declarat aseară un om din Minister. Griselda Marchbanks și Tiberius Ogden, membrii mai în vârstă ai Vrăjustiției, și-au dat demisia în semn de protest față de înființarea postului de inchizitor la Hogwarts. "Hogwarts este o școală, nu un avanpost al biroului lui CorŹnelius Fudge," a spus doamna Marchbanks. "Este o altă înŹcercare dezgustătoare de a-l discredita pe Albus Dumbledore." (Pentru o relatare detaliată a presupuselor legături ale doamŹnei Marchbanks cu grupările distructive ale goblinilor, citiți materialul din pagina șaptesprezece.) Hermione termină de citit și se uită peste masă la ceilalți. ? Deci, acum știm cum ne-am procopsit cu Umbridge! Fudge a promulgat "decretul" ăsta educațional și a adus-o cu forța aici! Și acum i-a dat puterea să-i inspecteze pe ceiŹlalți profesori! Hermione respira repede și avea ochii strălucitori. ? Nu pot să cred ce se întâmplă. Este strigător la cer! ? Știu, zise Harry. Se uită în jos la mâna sa strânsă pe masă și văzu conturul alb, șters, al cuvintelor pe care îl obligase Umbridge să și le cresteze în piele. Însă pe chipul lui Ron se ivise un zâmbet. ? Ce e? ziseră Harry și Hermione într-un glas, uitându-se la el cu ochii mari. ? A, abia aștept s-o văd pe McGonagall la inspecție, zise Ron fericit. Umbridge o s-o ia în barbă rău de tot. ? Păi, haideți, zise Hermione, ridicându-se repede, ar fi cazul să mergem, dacă vine în inspecție la ora lui Binns, ar fi bine să nu întârziem... Dar profesoara Umbridge nu veni în inspecție la ora lor de Istoria Magiei, care fu la fel de plictisitoare ca și lunea trecută, și nu fu nici în celula lui Plesneală, pentru cele două ore de Poțiuni, timp în care eseul lui Harry despre piatra luŹnii îi fu returnat cu un "G" negru, mare și colțuros, scrijelit în colțul de sus. ? V-am dat notele pe care le-ați fi primit dacă ați fi preŹzentat această lucrare în cadrul N.O.V.-ului, zise Plesneală rânjind, în timp ce trecu pe lângă ei, dându-le înapoi temele. Asta ar trebui să vă ajute să vă faceți o idee realistă, ca să știți la ce să vă așteptați la examen. Plesneală ajunse în fața clasei și se întoarse spre elevi. ? Nivelul general al rezolvării acestei teme a fost deploŹrabil. Cei mai mulți dintre voi ați fi picat acest test. Mă aștept să văd mult mai multe eforturi depuse pentru eseul din această săptămână despre diferitele varietăți ale antidoŹturilor împotriva veninului, sau o să fiu nevoit să le dau ore de detenție nerozilor care iau "G". Rânji, în timp ce Reacredință râse batjocoritor și spuse într-o șoaptă răsunătoare: ? Unii au luat "G"? Ha! Harry își dădu seama că Hermione se uita pieziș, ca să vadă ce notă luase, și își băgă eseul despre piatra lunii înaŹpoi în ghiozdan cât putu de repede, simțind că ar fi prefeŹrat să țină această informație numai pentru el. Hotărât să nu-i ofere lui Plesneală prilejul de a-i da notă mică și la această lecție, Harry citi și reciti fiecare rând al inŹstrucțiunilor de pe tablă de cel puțin trei ori înainte să le urmeze. Soluția sa Întăritoare nu avea exact aceeași nuanță turcoaz clară ca a lui Hermione, dar cel puțin era albastră și nu roz, ca a lui Neville, iar la sfârșitul lecției puse pe biroul lui Plesneală un termos cu o mostră, încercând un amestec de sfidare și ușurare. ? Păi, n-a fost așa de rău ca săptămâna trecuta, nu-i așa? spuse Hermione când părăsiră hruba, urcând treptele și îndreptându-se către holul de intrare pentru a lua prânzul. Și nici cu tema nu a mers rău, nu? Cum nici Ron și nici Harry nu răspunseră, ea insistă: ? Adică, mă rog, nu mă așteptam la o notă maximă, acum că notează după standardele N.O.V.-urilor, însă o notă de trecere este destul de încurajatoare în etapa asta, nu sunteți de acord? Harry scoase un zgomot de nepăsare din gât. ? Bineînțeles, se pot întâmpla multe până la examen, avem destul timp să ne perfecționăm, însă notele pe care le luăm acum sunt un fel de temelie, nu? Ceva pe care putem să construim... Se așezară împreună la masa Cercetașilor. ? Evident, aș fi fost încântată dacă aș fi luat un "R"... ? Hermione, zise Ron tăios, dacă vrei să știi ce calificative am luat, întreabă-ne. ? N-am vrut... n-am vrut să spun că... păi, dacă vreți să-mi spuneți... ? Am luat un "I", spuse Ron, punându-și supă în farfuria adâncă. Mulțumită? ? Păi, ăsta nu este un motiv de rușine, zise Fred, care tocŹmai sosise la masă cu George și Lee Jordan și se așezase în dreapta lui Harry. Este foarte bine să pui punctul pe "I". ? Dar, spuse Hermione, "I" nu vine de la... ? Insuficient, da, zise Lee Jordan. Totuși, e mai bine deŹcât "G", nu? Decât "Groaznic". Harry simți cum i se înfierbântă fața și simulă un mic atac de tuse. Când se opri, fu dezamăgit să descopere că HermiŹone era încă în miezul discuției despre notele de la N.O.V.-uri. ? Deci, calificativul maxim este "R" de la "Remarcabil", spunea ea, și apoi este un "A"- ? Nu, "P", o corectă George, "P" de la "Peste Așteptări". Am considerat mereu că eu și Fred ar fi trebuit să luăm "P"-uri la toate, pentru că eram peste așteptări fie și pentru că ne prezentam la examene. Râseră cu toții, în afară de Hermione, care continuă inŹtransigentă: ? Și, după "P" este "A" pentru "Acceptabil", și asta este ultima notă de trecere, nu-i așa? ? Da, zise Fred, punându-și o chiflă întreagă în supă, transferând-o apoi în gură și înghițind-o întreagă. ? Și după aia iei un "I" pentru "Insuficient" ? Ron ridică mâinile, parodiind o sărbătorire ? și "G" de la "Groaznic". ? Și apoi "T", îi reaminti George. ? "T"? întrebă Hermione, îngrozită. Mai mic de "G"? De la ce poate să vină "T"? ? De la "Trol", zise George prompt. Harry râse din nou, deși nu era foarte sigur dacă George vorbea sau nu serios. Își imagină cum ar fi fost dacă ar fi încercat să-i ascundă lui Hermione că luase "T" la toate N.O.V.-urile și imediat își promise ca din acel moment să învețe mai mult. ? Ați avut până acum inspecție la vreo oră? îi întrebă Fred. ? Nu, zise Hermione imediat. Dar voi? ? Chiar acum, înainte de prânz, zise George. La Farmece. ? Cum a fost? întrebară Harry și Hermione în același timp. Fred ridică din umeri. ? Nu a fost rău. Umbridge doar a stat într-un colț, luând notițe pe un clipboard. Știți cum e Flitwick, a tratat-o ca pe un musafir, nu a părut să-l deranjeze deloc. Ea nu a zis prea multe. I-a pus Aliciei niște întrebări despre cum e la ore de obicei, Alicia i-a spus că foarte bine, și asta a fost tot. ? Nu pot să mi-l imaginez pe Flitwick notat necorespunŹzător, zise George, de obicei toți elevii lui trec cu bine de examene. ? Cu cine aveți după-amiaza asta? îl întrebă Fred pe Harry. ? Cu Trelawney... ? Un "T" adevărat. ? ... Și cu Umbridge în persoană. ? Păi, să fii băiat cuminte și să nu-ți pierzi firea cu UmŹbridge, spuse George. Angelina o să-și iasă din minți dacă mai lipsești de la alte antrenamente de vâjthaț. Însă Harry nu trebui să aștepte ora de Apărare contra Magiei Negre ca să o întâlnească pe profesoara Umbridge. Tocmai își scotea jurnalul de vise așezat chiar în fundul claŹsei întunecoase de Previziuni despre Viitor, când Ron îi dăŹdu un cot în coaste și, uitându-se în jur, o văzu pe profeŹsoara Umbridge apărând prin trapa din podea. Elevii, care până atunci vorbiseră veseli, tăcură imediat. Coborârea suŹbită a nivelului zgomotelor o făcu pe profesoara Trelawney, care trecea printre ei împărțind exemplare din Oracolul viselor, să se uite în jur. ? Bună seara, doamnă profesoară Trelawney, zise profesoaŹra Umbridge cu zâmbetul ei larg. Sper că ați primit mesajul meu? În care vă erau anunțate ora și data inspecției? Profesoara Trelawney încuviință scurt din cap și, părând foarte nemulțumită, se întoarse cu spatele la profesoara Umbridge și continuă să împartă cărți. Zâmbind în contiŹnuare, profesoara Umbridge apucă cel apropiat scaun de spătar și îl trase în fața clasei, astfel încât să rămână cu câțiva centimetri în spatele profesoarei Trelawney. Apoi se așeză, își scoase clipboard-ul din sacoșa înflorată și ridică privirea, așteptând să înceapă ora. Profesoara Trelawney își strânse șalurile în jurul ei, cu mâinile tremurându-i puțin, și cercetă clasa prin ochelarii care măreau extraordinar de tare. ? Astăzi vom continua studiul viselor profetice, spuse ea cu o tentativă curajoasă de a-și păstra obișnuitul ton mistic, deși îi tremura puțin vocea. Vă rog să vă grupați pe perechi și vă să interpretați între voi ultimele viziuni de pe timpul nopții cu ajutorul Oracolului. Dădu să plutească înapoi, o văzu pe profesoara UmŹbridge stând chiar lângă scaunul ei și coti imediat la stânga, către Parvati și Lavender, care erau deja cufundate într-o discuție despre cel mai recent vis al lui Parvati. Harry își deschise exemplarul său din Oracolul viselor, privind-o pe Umbridge pe furiș. Începuse deja să ia notițe pe clipboard. După câteva minute se ridică și începu să se plimbe prin cameră, pe urmele lui Trelawney, ascultându-i conversațiile cu elevii și punând din când în când întrebări. Harry își plecă grăbit capul peste carte. ? Gândește-te la un vis, repede, îi spuse el lui Ron, în caz că vine broasca râioasă. ? M-am gândit data trecută, protestă Ron, e rândul tău, povestește tu unul. ? Ah, nu știu, spuse disperat Harry, care nu își amintea să fi visat deloc în ultimele zile. Să zicem că am visat că... Îl înecam pe Plesneală în ceaun. Da, asta s-ar potrivi... Ron chicoti, în timp ce deschidea Oracolul viselor. ? Bine, trebuie să adunăm vârsta ta cu data când ai avut visul, numărul literelor subiectului... adică "înec", "ceaun" sau "Plesneală"? ? Nu contează, alege-l pe oricare dintre ele, zise Harry, riscând să arunce o privire în spate. Profesoara Umbridge stătea acum lângă profesoara Trelawney, luând notițe, în timp ce profesoara de Previziuni despre Viitor îi punea întrebări lui Neville despre jurnalul său de vise. ? Când ai visat asta? spuse Ron, cufundat în calcule. ? Nu știu, azi-noapte, când vrei tu, îi zise Harry, încercând să asculte ce îi spunea Umbridge profesoarei Trelawney. Acum erau doar la o masă depărtare de el și Ron. ProŹfesoara Umbridge își mai notă ceva pe clipboard, iar profeŹsoara Trelawney păru extrem de prost dispusă. ? Deci, zise Umbridge, ridicându-și privirea spre TrelawŹney, de cât timp sunteți în acest post, mai exact? Profesoara Trelawney se încruntă la ea, cu brațele încruŹcișate și umerii cocoșați, de parcă și-ar fi dorit să se protejeŹze cât de mult putea de umilința inspecției. După o scurtă pauză, timp în care păru să decidă că întrebarea nu era atât de jignitoare ca să o poată ignora în mod convenabil, spuse pe un ton încărcat de resentimente: ? De aproape șaisprezece ani. ? Destul de mult, zise profesoara Umbridge, notându-și ceva pe clipboard. Și ați fost numită de domnul profesor Dumbledore? ? Exact, spuse profesoara Trelawney scurt. Profesoara Umbridge își mai notă ceva. ? Sunteți o stră-stră-strănepoată a celebrei clarvăzătoare Cassandra Trelawney? ? Da, spuse profesoara Trelawney, ținându-și capul un pic mai sus. O altă însemnare pe clipboard. ? Însă cred ? vă rog să mă corectați dacă greșesc ? că sunŹteți prima din familia dumneavoastră după Cassandra care este înzestrată cu darul clarviziunii? ? Se întâmplă uneori ca genul ăsta de lucruri să sară... ăă... peste trei generații, zise profesoara Trelawney. Zâmbetul ca de broască râioasă al profesoarei Umbridge se lăți. ? Desigur, spuse ea dulce, notându-și iar ceva. Păi, atunci, ați putea să îmi preziceți ceva? Își ridică privirea întrebătoare, zâmbind mai departe. Profesoara Trelawney încremeni, de parcă nu i-ar fi venit să-și creadă urechilor. ? Nu înțeleg ce vreți să spuneți, zise ea, strângându-și convulsiv șalul în jurul gâtului ei sfrijit. ? Aș vrea să îmi preziceți ceva, zise profesoara Umbridge foarte clar. Acum Harry și Ron nu mai erau singurii care se uitau și ascultau pe furiș de după cărți. Cei mai mulți din clasă se holbau fascinați la profesoara Trelawney, în timp ce aceasta se ridică în picioare cât era de înaltă, zornăindu-și mărgelele și brățările. ? Ochiul lăuntric nu vede la comandă! spuse ea pe un ton scandalizat. ? Înțeleg, spuse profesoara Umbridge cu blândețe, notându-și iar ceva pe clipboard. ? Dar... eu... dar... stați puțin! zise profesoara Trelawney brusc, încercând să își recapete vocea eterică, deși efectul mistic fu oarecum distrus de modul în care tremura de suŹpărare. Cred... cred că văd ceva... ceva care vă privește... vai, simt ceva... ceva sumbru... un mare pericol... Profesoara Trelawney își îndreptă un deget tremurând către profesoara Umbridge, care continua să îi zâmbească prietenos, cu sprâncenele ridicate. ? Mă tem... mă tem că sunteți într-un mare pericol! încheie dramatic profesoara Trelawney. ? Am înțeles, zise ea încet, mâzgălind iarăși pe clipboard. Păi, dacă asta este tot ce puteți... Se întoarse, lăsând-o pe profesoara Trelawney încremenită în acel loc, cu răsuflarea tăiată. Harry întâlni pe furiș privirea lui Ron și știu că și el se gândea exact la același lucru: știau amândoi că profesoara Trelawney era o escroacă bătrână, dar pe de altă parte, o detestau atât de mult pe Umbridge, încât se simțeau cu totul de partea lui Trelawney ? asta până când se aruncă asupra lor câteva secunde mai târziu. ? Ei bine? zise ea, trosnindu-și neobișnuit de vioi degetele lungi sub nasul lui Harry. Te rog, arată-mi cum te-ai desŹcurcat cu jurnalul de vise. Iar când termină de interpretat cu vocea ridicată visele lui Harry (dintre care toate, chiar și cele în care era vorba de mâncatul terciului, păreau să prezică o moarte înspăiŹmântătoare și apropiată), nu o mai privi deloc cu la fel de multă compasiune ca înainte. În tot acest timp, profesoara Umbridge rămase la câțiva metri depărtare, luând notițe pe clipboard-ul acela, iar când sună clopoțelul, coborî prima pe scara argintie și zece minute mai târziu, când ajunseră cu toții la ora de Apărare contra Magiei Negre, îi aștepta acolo. Când intrară în clasă, fredona și își zâmbea sieși. Harry și Ron îi spuseră lui Hermione, care fusese la Aritmanție, ce se întâmplase la Previziunile despre Viitor, în timp ce își scoaseră cu toții exemplarele din Teoria defensivei magice. Însă înainte ca Hermione să poată să întrebe ceva, profesoara Umbridge le spuse să facă liniște și se așternu tăcerea. ? Baghetele în ghiozdane, le zise ea tuturor zâmbind, iar cei care fuseseră destul de încrezători și le scoseseră, le puseră cu tristețe înapoi în ghiozdane. Având în vedere că am terminat primul capitol ora trecută, aș vrea ca azi să dați cu toții la pagina nouăsprezece și să începeți să citiți CapiŹtolul doi, "Teorii defensive obișnuite și derivațiile lor". Nu aveți voie să vorbiți. Zâmbind în continuare larg, se așeză mulțumită la cateŹdră. Clasa oftă, în timp ce elevii dădură cu toții, în același timp, paginile până la numărul nouăsprezece. Harry se înŹtrebă dacă erau destule capitole ca să stea să citească din carte tot anul, și era pe punctul de a verifica la pagina cu cuprinsul, când observă că Hermione ridicase iar mâna. Profesoara Umbridge observă și ea, ba mai mult decât atât, părea să fi ales o strategie potrivită pentru această eventualitate. În loc să încerce să simuleze că nu o observase pe Hermione, se ridică și se plimbă în jurul primului rând de bănci, până când ajunse în dreptul ei, apoi se aplecă și șopti, ca să nu o poată auzi ceilalți: ? Ce mai este de data asta, domnișoară Granger? ? Am citit deja al doilea capitol, spuse Hermione. ? Bine, atunci treci la al treilea. ? L-am citit și pe acela. Am citit toată cartea. Profesoara Umbridge clipi în gol, însă își recăpătă prezența de spirit aproape imediat. ? Păi, atunci ar trebui să îmi poți spune ce zice Slinkhard despre contrablesteme în capitolul cincisprezece. ? Spune că aceste contrablesteme au o denumire nepotrivită, zise Hermione cu promptitudine. Spune că denumirea de "contrablestem" este folosită de oameni pentru blestemele lor când vor să le facă să sune mai acceptabil. Profesoara Umbridge își ridică sprâncenele și Harry știu că era impresionată, împotriva voinței ei. ? Însă eu nu sunt de acord, continuă Hermione. Sprâncenele profesoarei Umbridge se ridicară puțin mai sus și privirea îi deveni ceva mai rece. ? Nu ești de acord? repetă ea. ? Da, nu sunt de acord, spuse Hermione care, spre deoseŹbire de Umbridge, nu vorbea în șoaptă, ci pe un ton clar, răsuŹnător, care până atunci atrăsese deja atenția restului clasei. Domnului Slinkhard nu îi prea plac blestemele, nu-i așa? Însă eu cred că pot fi foarte utile, când sunt folosite defensiv. ? A, da, chiar așa? spuse profesoara Umbridge, uitând să vorbească în șoaptă și îndepărtându-se. Păi, mă tem că păreŹrea care contează e a domnului Slinkhard, nu a dumitale, domnișoară Granger. ? Dar... Începu Hermione. ? Destul, zise profesoara Umbridge. Se întoarse în fața clasei și rămase înaintea lor, lipsită de toată voioșia de care dăduse dovadă la începutul orei. ? Domnișoară Granger, o să iau cinci puncte de la casa Cercetașilor. La auzul acestor cuvinte, avu loc o explozie de șoapte. ? Din ce motiv? zise Harry supărat. ? Nu te băga! îi șopti Hermione poruncitor. ? Pentru că îmi deranjează ora cu comentarii inutile, spuse profesoara Umbridge liniștită. Sunt aici ca să vă învăț să foloŹsiți o metodă aprobată de Minister, care nu include invitarea elevilor să își spună părerile despre niște probleme pe care nu le înțeleg aproape deloc. Se prea poate ca profesorii pe care i-ați avut înainte la această materie să vă fi dat mai multă libŹertate, însă având în vedere că nici unul dintre ei ? poate în afară de profesorul Quirrell, care cel puțin a părut să se rezuŹme la subiecte potrivite vârstei voastre ? nu ar fi trecut de inŹspecția Ministerului... ? Da, Quirrell a fost un profesor extraordinar, zise Harry tare, dar a avut doar problema aceea neînsemnată cu Cap-de-Mort, care îi ieșea prin ceafă. Această declarație fu urmată de una dintre cele mai apăsătoare tăceri pe care le auzise Harry în viața lui. Apoi veni și verdictul. ? Cred că nu ți-ar strica încă o săptămână de detenție, domnule Potter, zise Umbridge mieros. * Tăietura de pe mâna lui Harry abia se vindecase, însă până în dimineața următoare sângera din nou. Nu se plânse în timpul detenției din acea seară; era hotărât să nu îi dea această satisfacție lui Umbridge; scrise iar Nu am voie să spun minciuni și nu îi scăpă nici un sunet de pe buze, deși tăietura se adâncea cu fiecare literă. Partea cea mai rea a acestei a doua săptămâni de detenție fu reacția Angelinei, exact așa cum prezisese George. Îl prinse marți, chiar când sosise la masa Cercetașilor să ia micul dejun, și strigă atât de tare, încât profesoara McGonagall veni ca o furtună la ei de la masa profesorilor. ? Domnișoară Johnson, cum îndrăznești să faci o asemenea gălăgie în Marea Sală? Cinci puncte pierdute de Cercetași! ? Dar, doamnă profesoară... a reușit să ajungă iar în detenție... ? Cum adică, Potter? zise profesoara McGonagall tăios, întorcându-se spre Harry. Detenție? De la cine? ? De la doamna profesoară Umbridge, murmură Harry, evitând să întâlnească ochii sticloși din spatele ramelor dreptunghiulare ale profesoarei McGonagall. ? Vrei să-mi spui, zise ea, coborându-și vocea astfel încât să nu o audă un grup de elevi curioși de la Ochi-de-Șoim, că după ce te-am avertizat lunea trecută ți-ai pierdut iar cumŹpătul la ora doamnei profesoare Umbridge? ? Da, bâigui Harry, vorbind cu podeaua. ? Potter, trebuie să-ți vii în fire! O să ai probleme seriŹoase! Alte cinci puncte pierdute de Cercetași! ? Dar... de ce? Doamnă profesoară, nu! zise Harry, supăŹrat de această nedreptate, sunt deja pedepsit de ea, de ce trebuie să ne și luați puncte? ? Pentru că se pare că detențiile nu au absolut nici un efect asupra ta! zise profesoara McGonagall cu asprime. Nu, să nu aud nici un cuvânt de nemulțumire, Potter! Cât despre tine, domnișoară Johnson, să îți limitezi strigătele la terenul de vâjtŹhaț pe viitor, sau riști să îți pierzi postul de căpitan! Profesoara McGonagall se întoarse cu pași mari la masa profesorilor. Angelina îi aruncă lui Harry o privire de disŹpreț absolut și plecă supărată, când Harry se prăbuși pe banŹcă lângă Ron, extrem de mânios. ? A luat puncte de la Cercetași pentru că îmi spintec mâna în fiecare seară! Păi, e corect? ? Știu, prietene, zise Ron cu înțelegere, punându-i niște costiță afumată în farfurie lui Harry, a luat-o razna. Hermione, însă, doar frunzări paginile Profetului zilei și nu zise nimic. ? Crezi că McGonagall a avut dreptate, nu? spuse Harry supărat către poza lui Cornelius Fudge, care-i acoperea fața lui Hermione. ? Mi-aș dori să nu îți fi luat puncte, dar cred că are drepŹtate să te avertizeze să nu îți pierzi cumpătul cu Umbridge, zise vocea lui Hermione, în timp ce Fudge gesticula cu convingere pe prima pagină, fiind evident că rostea un fel de discurs. Harry nu vorbi deloc cu Hermione toată ora de Farmece, însă când ajunseră în clasa de Transfigurare, uită că era suŹpărat pe ea. Profesoara Umbridge și clipboard-ul ei stăteau într-un colț și, când o văzu, îi dispăru complet din minte înŹtâmplarea de la micul dejun. ? Minunat, șopti Ron, când se așezară pe locurile lor obișnuite. Hai să vedem cum o să aibă Umbridge parte de ce merită. Profesoara McGonagall intră hotărâtă în clasă, fără să dea nici cel mai mic semn că știa că profesoara Umbridge era acolo. ? Gata, zise ea și se făcu liniște imediat. Domnule FinŹnigan, te rog frumos să vii și să împarți temele corectate... domnișoară Brown, te rog să iei această cutie cu șoareci... nu te prosti, fetițo, nu o să-ți facă nici un rău... și dă-i fieŹcărui elev câte unul... ? Hm, hm, zise profesoara Umbridge, întrebuințând aceeași tuse pe care o folosise ca să-l întrerupă pe Dumbledore în prima seară a semestrului. Profesoara McGonagall o ignoră. Seamus îi dădu eseul înapoi lui Harry; acesta îl luă fără să se uite la el și văzu, spre ușurarea lui, că reușise să ia un "A". ? În ordine, acum, ascultați-mă cu atenție... Dean Thomas, dacă îi mai faci o dată asta șoarecelui, o să îți dau ore de detenție... Cei mai mulți dintre voi ați reușit să faceți astfel încât să vă dispară melcii și chiar cei cărora le-a rămas o anuŹmită cantitate de cochilie au prins esența vrăjii. Azi, vom... ? Hm, hm, spuse profesoara Umbridge. ? Da? zise profesoara McGonagall, întorcându-se. Avea sprâncenele atât de apropiate, încât păreau să forŹmeze o singură linie lungă și severă. ? Mă întrebam, doamnă profesoară, dacă ați primit mesajul meu în care vă anunțam data și ora inspec... ? Evident că l-am primit, altfel v-aș fi întrebat ce căutați în clasa mea, zise profesoara McGonagall, întorcându-se hotărâtă cu spatele la profesoara Umbridge. Mulți dintre elevi schimbară priviri fericite. ? După cum vă spuneam, azi, vom exersa mult mai dificila dispariție a șoarecilor. Acum, Vraja de Dispariție... ? Hm, hm. ? Mă întreb, zise profesoara McGonagall cu o furie glacială, întorcându-se către profesoara Umbridge, cum vă așteptați să vă dați seama care este metoda mea obișnuită de predare, dacă mă tot întrerupeți? Știți, eu nu le permit de obicei altora să vorbească atunci când vorbesc eu. Profesoara Umbridge arăta de parcă tocmai i-ar fi dat cineva o palmă. Nu vorbi, însă își aranjă pergamentul pe clipboard și începu să scrie supărată. Părând maiestuos de liniștită, profesoara McGonagall se mai adresă o dată clasei. ? După cum spuneam, Vraja de Dispariție este cu atât mai dificilă cu cât este mai complex animalul care trebuie făcut să dispară. Melcul fiind o nevertebrată, nu prea conŹstituie o miză; șoarecele fiind mamifer, e o provocare mai antrenantă. Drept urmare, aceasta nu este o magie pe care puteți să o faceți în gând, în timp ce luați cina. Deci... știți incantația, arătați-mi ce puteți să faceți... ? Cum poate să-mi țină mie predici despre cum să nu-mi pierd cumpătul cu Umbridge, îi șopti Harry lui Ron, dar zâmbind ? supărarea sa pe profesoara McGonagall se evaŹporase cu desăvârșire. Profesoara Umbridge nu o urmă pe profesoara McGonaŹgall prin clasă, așa cum făcuse cu profesoara Trelawney; poaŹte că își dăduse seama că profesoara McGonagall nu i-ar fi perŹmis, însă luă mult mai multe notițe, stând în colțul ei, și când profesoara McGonagall le spuse în sfârșit să își strângă lucruŹrile, se ridică, având o expresie sumbră pe chip. ? Păi, e un început, zise Ron, ridicând o coadă de șoarece lungă și mișcătoare, căreia îi dădu drumul la loc în cutia pe care o dădea Lavender de la unul la altul. În timp ce ieșeau din clasă, Harry o văzu pe profesoara Umbridge apropiindu-se de catedră; îi dădu un cot lui Ron, care la rândul lui îi dădu un cot lui Hermione, și toți trei răŹmaseră deliberat în urmă, ca să tragă cu urechea. ? De cât timp predați la Hogwarts? întrebă profesoara Umbridge. ? Se fac treizeci și nouă de ani în decembrie, zise profeŹsoara McGonagall răstit, închizându-și geanta cu zgomot. Profesoara Umbridge își notă ceva. ? Foarte bine, zise ea, veți primi rezultatul inspecției pesŹte zece zile. ? Abia aștept, zise profesoara McGonagall, cu o indifeŹrență rece, în timp ce se îndrepta spre ușă cu pași mari. Voi trei, grăbiți-vă, adăugă ea, dându-i pe Harry, Ron și HermiŹone din fața ei. Harry nu putu să nu-i adreseze un surâs și ar fi putut să jure că primise unul drept răspuns. Crezuse că data viitoare când avea să o vadă pe Umbridge avea să fie în detenția din seara aceea, dar se înșelase. Cînd merseră în jos pe peluză către pădure, pentru ora de Grija față de Creaturile Magice, o găsiră înarmată cu clipboard-ul și așteptându-i lângă profesoara Grubbly-Plank. ? De obicei nu predați această materie, așa este? o auzi Harry întrebând când ajunseră la masa pe capre unde se găsea un grup de Apărarcuri captive, care umblau în patru labe după niște câinele-babei ca niște rămurele vii. ? Așa este, spuse profesoara Grubbly-Plank, cu mâinile la spate și balansându-se din glezne. Eu sunt suplinitoarea proŹfesorului Hagrid. Harry schimbă niște priviri neliniștite cu Ron și HermiŹone. Reacredință șușotea cu Crabbe și Goyle; cu siguranță, i-ar fi plăcut la nebunie să profite de această ocazie, spunânŹdu-i unui membru al Ministerului minciuni despre Hagrid. ? Hmm, zise profesoara Umbridge, coborându-și vocea, deși Harry o auzi în continuare destul de limpede. Mă întreb ? directorul pare straniu de evaziv în ceea ce privește informațiile despre acest subiect ? puteți să-mi spuneți dumŹneavoastră care este motivul concediului atât de prelungit al lui Hagrid? Harry îl văzu pe Reacredință ridicându-și privirea entuziasŹmat și urmărindu-le cu atenție pe Umbridge și Grubbly-Plank. ? Mă tem că nu, zise profesoara Grubbly-Plank degajată. Nu știu mai multe decât dumneavoastră. Am primit o bufŹniță de la Dumbledore, întrebându-mă dacă nu aș vrea să predau pentru câteva săptămâni. Am acceptat. Asta este tot ce știu. Ce ziceți... Începem? ? Da, vă rog, zise profesoara Umbridge, mâzgălind pe clipboard. Umbridge adoptă o nouă metodă în această oră și se plimbă printre elevi, punându-le întrebări despre creaturile magice. Cei mai mulți reușiră să răspundă bine și Harry se înveseli într-o anumită măsură; cel puțin clasa lor nu îl făcea de râs pe Hagrid. ? Per ansamblu, zise profesoara Umbridge, întorcându-se lângă profesoara Grubbly-Plank după ce îl interogase îndeŹlung pe Dean Thomas, cum vi se pare dumneavoastră, ca profesor temporar ? un străin obiectiv, am putea spune -cum vi se pare la Hogwarts? Simțiți că primiți destul sprijin de la conducerea școlii? ? O, da, Dumbledore este extraordinar, spuse profesoara Grubbly-Plank din inimă. Da, sunt foarte mulțumită de felul cum se desfășoară lucrurile, cu adevărat foarte mulțumită. Părând să se îndoiască politicos, Umbridge notă o mică observație pe clipboard și continuă: ? Și ce programă plănuiți să urmați în acest an ? presupuŹnând, desigur, că nu se va întoarce domnul profesor Hagrid? ? A, voi insista pe creaturile care apar cel mai des în N.O.V.-uri, zise profesoara Grubbly-Plank. Nu mi-au mai răŹmas multe de făcut ? au studiat Unicorni și Niffleri, știți, m-am gândit să acoperim Porlocșii și Knizii, să mă asigur că pot să recunoască un Crup sau Knarl... ? Ei bine, cel puțin dumneavoastră păreți să știți ce faceți, zise profesoara Umbridge, fiind evident că bifase ceva pe clipboard. Lui Harry nu îi plăcu deloc cum apăsase pe știți și-i plăcu și mai puțin când îi puse următoarea întrebare lui Goyle. ? Am auzit că unii elevi au fost răniți. E adevărat? Goyle rânji ca un idiot. Reacredință să grăbi să răspundă la întrebare. ? Eu am fost, zise el. Am fost sfâșiat de un Hipogrif. ? Un Hipogrif? zise profesoara Umbridge, scriind de zor. ? Doar pentru că a fost prea prost ca să asculte ce îi spuŹsese Hagrid să facă, spuse Harry supărat. Ron și Hermione oftară amândoi. Profesoara Umbridge își întoarse încet capul spre Harry. ? Încă o seară de detenție, cred, zise ea cu blândețe. Ei bine, vă mulțumesc frumos, doamnă profesoară Grubbly-Plank, cred că nu mai am nevoie de nimic. Veți primi rezulŹtatul inspecției peste maximum zece zile. ? Grozav, spuse profesoara Grubbly-Plank, iar profesoara Umbridge străbătu peluza și se întoarse la castel. * Era aproape miezul nopții când Harry ieși din biroul lui Umbridge în noaptea aceea, iar acum mâna îi sângera atât de tare, încât îi păta eșarfa în care și-o înfășurase. Se aștepŹtase ca la întoarcere să nu găsească pe nimeni în camera de zi, dar Ron și Hermione rămăseseră treji, așteptându-l. Fu mulțumit să-i vadă, mai ales că Hermione era dispusă să fie mai degrabă înțelegătoare decât critică. ? Uite, zise ea neliniștită, dându-i un bol cu un lichid galŹben, pune-ți mâna în el, este o soluție de tentacule întinse și murate de Murtlap, ar trebui să te ajute. Harry își puse mâna care sângera și îl durea în bol și avu un sentiment minunat de ușurare. Șmecherilă se frecă de picioarele sale, torcând tare, apoi îi sări în poală și se ghemui. ? Mulțumesc, zise el recunoscător, mângâindu-l pe ȘmeŹcherilă după urechi cu mâna stângă. ? Eu tot zic că ar trebui să-i spui cuiva, zise Ron pe o voce joasă. ? Nu, spuse Harry scurt. ? McGonagall și-ar ieși din minți dacă ar ști... ? Da, probabil că da, zise Harry monoton. Și cât timp crezi că i-ar lua lui Umbridge să dea un alt decret conform căruia toți cei care se plâng de Marele Inchizitor sunt exmatriculați imediat? Ron deschise gura ca să răspundă, dar nu spuse nimic și, după o clipă, o închise la loc, învins. ? Este o femeie îngrozitoare, zise Hermione cu o voce mică. Îngrozitoare. Știi, tocmai îi spuneam lui Ron când ai venit... trebuie să facem ceva cu ea. ? Eu propun s-o otrăvim, zise Ron sumbru. ? Nu... mă refer la faptul că este o profesoară groaznică și că nu o să ne învețe nici o metodă de apărare, zise Hermione. ? Păi... și ce putem să facem? zise Ron, căscând. E prea târziu, nu-i așa? A primit postul, aici o să rămână. O să aibă grijă Fudge. ? Păi, zise Hermione făcând o încercare. Știi, m-am gânŹdit azi... Îi aruncă o privire destul de tulburată lui Harry și apoi continuă hotărâtă: ? Mă gândeam că... poate a venit momentul să... să o facem singuri. ? Ce să facem singuri? spuse Harry suspicios, ținându-și mâna în continuare în esența de tentacule de Murtlap. ? Păi... să învățăm singuri Apărarea contra Magiei Negre, zise Hermione. ? Las-o baltă, mormăi Ron. Vrei să avem și mai mult de lucru? Tu îți dai seama că Harry și cu mine am rămas în urmă cu temele și suntem de-abia în a doua săptămână? ? Dar asta e ceva mult mai important decât temele! spuse Hermione. Harry și Ron se holbară la ea. ? Eu credeam că temele sunt cel mai important lucru din univers! zise Ron. ? Fii serios, bineînțeles că nu, spuse Hermione, și Ron văŹzu, cu un sentiment care prevestea ceva de rău, că fața i se luminase brusc de genul acela de pasiune pe care i-o trezea de obicei S.P.A.S.-ul. Este vorba despre pregătirea noastră, așa cum a zis Harry la prima oră a lui Umbridge, pentru ceea ce ne așteaptă afară. Trebuie să fim siguri că ne putem apăra. Dacă nu o să învățăm nimic un an întreg... ? Nu prea putem să facem multe de unii singuri, zise Ron pe o voce învinsă. Adică, bine, putem să mergem la bibliotecă, să căutăm blesteme și să încercăm să le exersăm, presupun... ? Nu sunt de acord, am trecut de etapa în care putem să învățăm doar din cărți, zise Hermione. Avem nevoie de un profesor, de unul adevărat, care să ne arate cum să folosim vrăjile și să ne corecteze dacă greșim. ? Dacă te referi la Lupin... Începu Harry. ? Nu, nu, nu mă refer la Lupin, spuse Hermione. Este prea ocupat cu Ordinul și oricum, nu l-am putea vedea deŹcât la sfârșit de săptămână în Hogsmeade, iar asta nu este nici pe departe suficient. ? Atunci, cine? spuse Harry, încruntându-se la ea. Hermione oftă adânc. ? Nu este evident? zise ea. Mă refer la tine, Harry. Urmă un moment de tăcere. In spatele lui Ron, ferestrele fură atinse în noapte de o adiere, iar focul sfârâi. ? Cum adică, te referi la mine? zise Harry. ? Mă refer la tine, adică să ne predai Apărarea contra Magiei Negre. Harry se uită la ea cu ochii mari. Apoi se întoarse spre Ron, pregătit pentru privirile exasperate pe care le schimŹbau uneori când Hermione își elabora unul dintre planurile exagerate, ca de pildă S.P.A.S.-ul. Însă, spre disperarea lui Harry, Ron nu părea exasperat. Era puțin încruntat, arăta că se gândește. Apoi zise: ? Asta e o idee bună. ? Ce idee? spuse Harry. ? Să ne înveți tu cum să facem, răspunse Ron. ? Dar... Acum Harry zâmbea, convins că îl luau amândoi peste picior. ? Dar eu nu sunt profesor, nu pot să... ? Harry, ești cel mai bun din anul nostru la Apărarea conŹtra Magiei Negre, zise Hermione. ? Eu? spuse Harry, zâmbind mai larg ca niciodată. Nu, nu e adevărat, mi-ai luat-o înainte la toate testele... ? Da' de unde, spuse Hermione calmă. Tu mi-ai luat-o înaŹinte în anul trei ? singurul an când am dat amândoi testul și am avut un profesor care chiar a cunoscut materia. Însă, Harry, nu vorbesc despre rezultatele unor teste. Gândește-te la ce ai făcut! ? Ce vrei să spui? ? Știi ceva, nu sunt sigur că vreau să-mi predea un tip atât de prost, îi zise Ron lui Hermione, zâmbind puțin, și se întoarse către Harry. Să ne gândim, continuă el, făcând o față ca a lui Goyle când se concentra. Așa... anul întâi ? ai salvat Piatra Filozofală de Știi-Tu-Cine. ? Dar a fost noroc, zise Harry, nu iscusință... ? Anul doi, îl întrerupse Ron, ai omorât vasiliscul și l-ai distrus pe Cruplud. ? Da, dar dacă nu ar fi apărut Fawkes, aș fi... ? Anul trei, zise Ron, și mai tare, te-ai luptat cu aproape o sută de Dementori odată... ? Știi că am scăpat ca prin urechile acului, dacă nu ar fi fost Clepsidra Timpului... ? Anul trecut, spuse Ron, acum aproape strigând, te-ai luptat din nou cu Știi-Tu-Cine... ? Ascultați-mă! spuse Harry aproape supărat, pentru că acum Ron și Hermione zâmbeau amândoi. Ascultați-mă, da? Sună extraordinar când o spuneți așa, dar tot ce s-a întâmplat a fost noroc... În cea mai mare a timpului nici nu știam ce fac, nu am plănuit nimic, am făcut doar ce mi-a venit în minte, și am fost aproape tot timpul ajutat... Ron și Hermione încă zâmbeau, iar Harry simți cum începe să-și piardă cumpătul; nici măcar nu era sigur de ce era atât de supărat. ? Nu mai stați acolo zâmbind de parcă ați ști mai bine ca mine, am fost acolo, nu-i așa? spuse el înflăcărat. Știu ce s-a întâmplat, da? Și nu am scăpat de toate astea pentru că am fost strălucit la Apărarea contra Magiei Negre, am scăpat pentru că... pentru că am primit mereu ajutor la momentul potrivit, sau pentru că am ghicit corect... dar totul a fost o bâjbâială, habar nu aveam ce făceam... NU MAI RÂDEȚI! Bolul cu esență de Murtlap căzu pe jos și se făcu țăndări. Își dădu seama că era în picioare, deși nu își aminti când se ridicase. Șmecherilă fugi ca din pușcă sub o canapea. ZâmŹbetele lui Ron și Hermione dispăruseră. ? Nu știți cum este! Nici unul... nici unul dintre voi nu a treŹbuit să-l înfrunte, nu-i așa? Credeți că nu trebuie decât să meŹmorezi niște vrăji și după aceea să i le arunci în față, de parcă ai fi în clasă sau ceva de genul ăsta? Tot timpul știi sigur că între tine și moarte nu este decât propriul... propriul creier, sau instinct sau ce-o fi... De parcă poți să gândești cum trebuie când știi că mai ai o nanosecundă până vei fi ucis sau torturat, sau până vei privi cum îți mor prietenii... Asta nu ne-au preŹdat niciodată la ore, cum este să ai de-a face cu astfel de lucruri... Și voi doi stați acolo și vă purtați ca și când aș fi un băŹiețel deștept fiindcă am rămas în viață, de parcă Diggory a fost prost, de parcă ar fi făcut o greșeală... Chiar nu înțelegeți, aș fi putut foarte bine să fiu eu, așa ar fi fost dacă nu ar fi avut nevoie de mine Cap-de-Mort... ? Nu am zis nimic de genul ăsta, prietene, zise Ron îngroŹzit. Nu ne-am luat de Diggory, sincer... ai înțeles greșit ce... Se uită neajutorat la Hermione, care încremenise. ? Harry, zise ea timid, nu înțelegi? Exact... exact de asta avem nevoie de tine... Trebuie să știm cum este în r-realiŹtate... să îl înfrunți... Să îl înfrunți pe C-Cap-de-Mort. Era prima oară când rostise vreodată numele lui Cap-de-Mort, iar asta îl calmă pe Harry mai mult decât orice. RăsuŹflând încă din greu, se prăbuși la loc în fotoliu, dându-și seama abia atunci că nou îl mâna îl durea din nou îngroziŹtor. Își dorea să nu fi spart bolul cu esență de Murtlap. ? Păi... gândește-te la asta, spuse Hermione încet. Te rog? Lui Harry nu îi veni nimic în minte. Îi era deja rușine de felul cum izbucnise. Încuviință din cap, fără să fie foarte sigur cu ce anume era de acord. Hermione se ridică. ? Păi, mă duc la culcare, zise ea pe o voce cum nu se poate mai firească. Ăă... noapte bună. Se ridică și Ron. ? Vii? îi spuse el stânjenit lui Harry. ? Da, spuse Harry. I-imediat. Să strâng aici. Arătă spre bolul spart de pe jos. Ron încuviință din cap și plecă. ? Reparo, murmură Harry, îndreptându-și bagheta spre cioburile de porțelan. Cioburile se adunară imediat, la fel ca la început, însă esența de Murtlap era pierdută pentru totdeauna. Era deodată atât de obosit, încât fu tentat să se așeze iar în fotoliu și să doarmă acolo, însă făcu un efort, se ridică și se duse sus după Ron. Noaptea sa agitată fu marcată iar de vise cu coridoare lungi și uși încuiate. Ziua următoare se trezi că-l ustură din nou cicatricea.