CAPITOLUL II
UN FÂLFÂIT DE BUFNIȚE
? Cum? zise Harry cu o voce absentă. ? A plecat! zise doamna Figg, frângându-și mâinile. A pleŹcat să discute cu cineva despre câteva ceaune care au căzut de pe o mătură! I-am spus că o să-l jupoi de viu dacă se duce, și uite acum! Dementori! Mare noroc că l-am pus în gardă pe Mr. Tibbles! Dar nu avem timp să stăm cu mâinile în sân! Hai, grăbește-te, trebuie să te ducem înapoi! Ah, câte probleme or să apară! O să-l omor! ? Dar... Revelația că vecina sa bătrână, ciudată și obsedată de pisici știa ce erau Dementorii era un șoc aproape la fel de puternic ca și întâlnirea cu doi dintre ei pe alee. ? Sunteți... sunteți vrăjitoare? ? Sunt o Non, și Mundungus o știe foarte bine, așa că nu știu cum naiba aș fi putut să te ajut să te lupți cu DemenŹtorii? Te-a lăsat complet descoperit, când eu îl avertizasem... ? Am fost urmărit de tipul ăsta, Mundungus? Stați puŹțin... el a fost! A Dispărut din fața casei mele! ? Da, da, da, însă din fericire îl plasasem pe Mr. Tibbles sub o mașină pentru orice siguranță, iar Mr. Tibbles a venit și m-a prevenit, dar când am ajuns la tine acasă plecaseși ? și acum ? ah, ce-o să spună Dumbledore? Tu! urlă ea la Dudley, încă întins pe asfalt. Ridică-ți fundul gras de pe jos, repede! ? Îl știți pe Dumbledore? zise Harry, uitându-se la ea cu ochii mari. ? Sigur că îl știu pe Dumbledore, cine nu-l știe pe Dumbledore? Dar hai să mergem ? n-o să-ți fiu de nici un ajutor dacă se întorc, în viața mea nu am transfigurat nici măcar un pliculeț de ceai! Se aplecă, apucă unul dintre brațele masive ale lui Dudley cu mâinile ei uscate și trase. ? Ridică-te, ființă inutilă, ridică-te! Însă Dudley ori nu putea, ori nu vroia să se miște. RăŹmase pe jos, tremurând, cu chipul întunecat și cu maxilarele încleștate. ? Îl ridic eu. Harry îl prinse pe Dudley de braț și încercă din răsputeri. Făcând un efort colosal, reuși să-l pună pe picioare. Dudley părea să fie pe punctul de-a leșina. Ochii mici i se roteau în orŹbite și chipul îi era plin de broboane de sudoare; în momentul în care Harry îi dădu drumul, se clătină într-un mod riscant. ? Grăbește-te! zise doamna Figg isterizată. Harry își puse unul dintre brațele mari ale lui Dudley pe după umeri și îl târî spre stradă, aplecându-se puțin sub greŹutate. Doamna Figg mergea clătinându-se în fața lor, uitânŹdu-se neliniștită după colț. ? Ține-ți bagheta scoasă, îi spuse ea lui Harry când ajunseră pe Calea Wisteria. Lasă naibii Statutul de Tăinuire, oricum o să plătim cu vârf și-ndesat, așa ca hai să profităm. Că tot vorŹbea lumea despre Decretul de Restricție Rezonabilă a VrăŹjitorilor Minori... exact de asta îi era frică lui Dumbledore. ? Ce e acolo, în capătul străzii? Ah, este doar Mr. PrenŹtice... nu ascunde bagheta, băiete, nu ți-am zis că nu îți sunt de nici un ajutor? Nu era ușor să ții bine o baghetă și să îl și cari pe Dudley în același timp. Harry îi dădu grăbit un ghiont în coaste vărului său, însă Dudley părea să fi pierdut orice dorință de mișcare independentă. Era inert pe umerii lui Harry, cu piŹcioarele mari târșâindu-se pe pământ. ? Doamnă Figg, de ce nu mi-ați spus că sunteți o Non? întreŹbă Harry, gâfâind din cauza efortului și a mișcării. De câte ori am venit la dumneavoastră acasă ? de ce nu ați spus nimic? ? Ordinele lui Dumbledore. Trebuia să veghez asupra ta, dar să nu zic nimic, erai prea mic. Îmi pare rău că a fost atât de rău la mine, Harry, dar soții Dursley nu te-ar fi lăsat niciodată să vii, dacă ar fi crezut că îți face plăcere. Să știi că nu mi-a fost ușor... dar pe cuvântul meu de onoare, zise ea tragic, frângându-și iar mâinile, când o să audă Dumbledore de toate astea ? cum a putut să plece Mundungus, ar fi treŹbuit să fie la post până la miezul nopții ? unde este? Cum o să-i spun lui Dumbledore ce s-a întâmplat? Nu pot să Apar. ? Am o bufniță, pot să v-o împrumut gemu Harry, întreŹbându-se dacă i se va rupe șira spinării sub greutatea lui Dudley. ? Harry, nu înțelegi! Dumbledore va trebui să acționeze cât mai repede, Ministerul are propriile metode de a detecta vrăjiŹtoriile minorilor, probabil că știe deja, ascultă-mă pe mine. ? Însă tocmai scăpăm de Dementori, am fost nevoit să foloŹsesc magia ? or să fie mai îngrijorați din cauza motivului penŹtru care pluteau Dementorii pe lângă Calea Wisteria, nu-i așa? ? Vai, dragul meu, mi-aș dori să fie așa, însă mă tem că... MUNDUNGUS FLETCHER, O SĂ TE OMOR! Se auzi un poc puternic și aerul se umplu de un miros pregnant de băutură amestecat cu tutun stătut, când, chiar în fața lor, se materializă un om îndesat, nebărbierit, într-un pardesiu zdrențăros. Avea picioarele scurte, crăcănate, păŹrul lung, roșcat deschis și ciufulit și, niște ochi injectați și umflați, care îi dădeau expresia tristă a unui basset. De aseŹmenea, ținea strâns o legătură argintie de care Harry își dădu seama imediat că era o Pelerină Invizibilă. ? Ce-i, Figgy? zise el, uitându-se cu ochii mari de la doamŹna Figg la Harry și apoi la Dudley. Cum a rămas cu lucratu' sub acoperire? ? Îți arăt eu acoperire! urlă doamna Figg. Dementori, hoț viclean, perfid și bun de nimic ce ești! ? Dementori? repetă Mundungus îngrozit. Dementori, aici? ? Da, aici, grămadă de doi lei de găinaț de liliac, aici! strigă doamna Figg. Dementori care-l atacă pe băiat în timpul pazei tale! ? Să mă ia naiba, zise Mundungus sfârșit, uitându-se de la doamna Figg la Harry și înapoi. Să mă ia naiba, eu... ? Și tu erai pe drumuri cumpărând ceaune furate! Nu ți-am zis să nu te duci? Nu ți-am zis? ? Eu... păi, eu... Mundungus nu părea să se simtă deloc la locul lui. ? Să vezi, a... a fost o ocazie de afaceri foarte bună... Doamna Figg ridică mâna de care-i atârna plasa de sfoară și îl pocni cu ea pe Mundungus peste față și gât; judecând după zgomotul metalic pe care îl făcuse, era plină de cutii cu mâncare pentru pisici. ? Au! Lasă-mă-n pace! Lasă-mă-n pace, cotoroanță neŹbună! Cineva trebuie să-i spună lui Dumbledore! ? Da... cineva... trebuie! urlă doamna Figg, dând cu plasa cu mâncare pentru pisici în fiecare părticică din Mundungus pe care o putea nimeri. Și ? ar ? fi ? bine ? să ? fii ? tu ? și ? să-i ? spui ? și ? de ? ce ? nu ? ai ? fost ? acolo ? să ? îl ? ajuți! ? Nu-ți pierde firea și fileul! zise Mundungus, cu mâinile pe cap și ferindu-se. O să-i spun, o să-i spun! Și, cu un alt poc răsunător, se făcu nevăzut. ? Sper să-l omoare Dumbledore! zise doamna Figg mâniŹoasă. Acum, hai să mergem, Harry, ce mai aștepți? Harry se hotărî să nu își piardă ce îi rămăsese din răsuŹflare, evidențiind că abia putea să mai meargă sub gabaritul lui Dudley. Trase de Dudley, care era semiconștient și se îmŹpletici înainte. ? Te duc până la ușă, zise doamna Figg, când ajunseră pe Aleea Boschetelor. Pentru orice eventualitate, în caz că mai sunt alții prin jur... ah, pe onoarea mea, ce catastrofă... și a trebuit să lupți tu însuți cu ei... iar Dumbledore a zis să nu te lăsăm să faci vrăji cu orice preț... ei bine, presupun că nu mai are sens să plângem după poțiunea vărsată... Însă acum pisica a ajuns paznic la șoricei. ? Deci, gâfâi Harry, Dumbledore... a pus... să fiu urmărit? ? Sigur că da, zise doamna Figg grăbită. Te așteptai să te lase să umbli de unul singur, după ce s-a întâmplat în iunie? Dumnezeule mare, băiete, mi-au spus că ești inteligent... da... intră și rămâi acolo, zise ea, când ajunseră la numărul patru. Cred că cineva va lua legătura cu tine cât de curând. ? Ce-o să faceți? întrebă Harry repede. ? Mă duc direct acasă, zise doamna Figg, uitându-se de-a lungul străzii întunecate și tremurând. Trebuie să aștept alte indicații. Tu să stai în casă. Noapte bună. ? Stați puțin, nu plecați încă! Vreau să știu... Însă doamna Figg plecase deja cu pașii ei mari, cu papucii de stofă ecosez clămpănind, cu plasa de sfoară zăngănind. ? Stați! strigă Harry după ea. Avea un milion de întrebări pentru oricine care avea legătură cu Dumbledore; însă în câteva clipe doamna Figg fu înghițită de întuneric. Încruntându-se, Harry îl mai arunŹcă pe Dudley și își croi drum încet, anevoie pe aleea din grăŹdina casei de la numărul 4. Lumina de pe hol era aprinsă. Harry își băgă bagheta înapoi în tivul din talia blugilor, sună la ușă și privi cum silueŹta mătușii Petunia deveni din ce în ce mai mare, distorsionată într-un mod ciudat de geamul neregulat al ușii de la intrare. ? Diddy! Era și cazul, s-a făcut cam... cam... Diddy, ce s-a întâmplat? Harry se uită pieziș la Dudley și ieși la țânc de sub brațul său. Dudley se clătină pe loc pentru o clipă, cu chipul verde pal... apoi deschise gura și vomită pe tot covorașul din fața ușii. ? DIDDY! Diddy, ce e cu tine? Vernon? VERNON! Unchiul lui Harry veni în grabă din sufragerie, cu musŹtața de morsă vânturându-se într-o parte și în alta, așa cum se întâmpla de fiecare dată când era neliniștit. Se duse grăŹbit să o ajute pe mătușa Petunia să îl treacă pragul pe DudŹley, care avea genunchii înmuiați, evitând în același timp să calce în locul unde vărsase. ? Este bolnav, Vernon! ? Ce e, fiule? Ce s-a întâmplat? Ți-a dat doamna Polkiss ceva din import la ceai? ? De ce ești plin de praf, dragul meu? Ai stat pe jos? ? Stai așa ? doar n-ai fost atacat de hoți, nu-i așa , fiule? Mătușa Petunia țipă. ? Sună la poliție, Vernon! Sună la poliție! Diddy, drăguŹțul meu, vorbește cu mămica! Ce ți-au făcut? În toată nebunia, nimeni nu părea să-l fi observat pe Harry, ceea ce era perfect din punctul lui de vedere. Reuși să se strecoare înăuntru chiar înainte ca unchiul Vernon să trântească ușa și, în timp ce soții Dursley își urneau corteŹgiul zgomotos din hol spre bucătărie, Harry se duse spre scări cu grijă și fără să scoată nici un sunet. ? Cine ți-a făcut asta, fiule? Dă-ne niște nume. Îi prindem noi, nu-ți face griji. ? Sst! încearcă să spună ceva, Vernon! Ce e, Diddy? Spune-i lui mămica! Piciorul lui Harry era pe ultima treaptă de jos când Dudley își recăpătă glasul. ? El. Harry înlemni, cu piciorul pe treaptă, și cu chipul schiŹmonosit, pregătit pentru explozie. ? BĂIETE! VINO AICI! Cu un sentiment de groază amestecată cu furie, Harry își ridică încet piciorul de pe scară și se întoarse ca să-i urmeze pe soții Dursley. Bucătăria impecabil de curată avea o ciudată strălucire ireŹală după întunericul de afară. Mătușa Petunia îl așeză pe DudŹley pe un scaun; era încă foarte verde și avea aspectul unei moluște. Unchiul Vernon stătea în fața uscătorului de vase, uitându-se urât la Harry cu ochii săi mici, întredeschiși. ? Ce i-ai făcut fiului meu? zise el cu un mormăit ameŹnințător. ? Nimic, zise Harry, știind foarte bine că unchiul Vernon nu avea să-l creadă. ? Ce ți-a făcut, Diddy? spuse mătușa Petunia pe un ton vibrant, curățând acum haina de piele a lui Dudley. A fost... a fost știi-tu-ce, dragule? A folosit... chestia aia a lui? Încet, tremurând, Dudley dădu din cap. ? Nu este adevărat! zise Harry hotărât, în timp ce mătușa Petunia scoase un vaiet și unchiul Vernon ridică pumnii. Nu i-am făcut nimic, nu am fost eu, a fost... Dar chiar în acel moment, o strigă intră în zbor pe fereasŹtra de la bucătărie. Ratând de puțin creștetul unchiului VerŹnon, traversă bucătăria, dădu drumul la picioarele lui Harry unui plic mare de pergament pe care îl ducea în cioc, se întoarse cu grație, cu vârfurile aripilor abia atingând partea de sus a frigiderului, și apoi ieși rapid afară și dincolo de grădină. ? BUFNIȚE! urlă unchiul Vernon, cu mult solicitata venă de la tâmplă zvâcnindu-i a mânie, în timp ce trânti fereastra de la bucătărie. IAR BUFNIȚE! ÎN CASA MEA NU O SĂ MAI FIE NICI O BUFNIȚĂ! Însă Harry deschidea deja plicul și scotea scrisoarea dinăunŹtru, cu inima bătându-i undeva în zona mărului lui Adam. Dragă domnule Potter, Am primit informații conform cărora ați făcut Vraja Patronus la ora nouă și douăzeci și trei de minute seara, într-o zonă locuită de încuiați și în prezența unui încuiat. Gravitatea acestei încălcări a Decretului de Restricție RezonaŹbilă a Vrăjitorilor Minori a rezultat prin exmatricularea dvs. din Școala Hogwarts de Farmece și Vrăjitorii. Câțiva reprezentanți ai Ministerului vor sosi în curând la domiciliul dvs. pentru a vă disŹtruge bagheta. Având în vedere că ați primit deja un avertisment oficial penŹtru o încălcare precedentă conform Articolului 13 al Confederației Statutului de Tăinuire al Vrăjitorilor, vă anunțăm cu regret că vă e solicitată prezența la o audiere disciplinară în fața Ministerului Magiei la ora 9 a.m. pe doisprezece august. Cu speranța că sunteți bine, A dvs., Mafalda Hopkirk Oficiul de Folosire Neregulamentară a Magiei Ministerul Magiei Harry citi scrisoarea de două ori. Era într-o mică măsură conștient că unchiul Vernon și mătușa Petunia vorbeau. În mintea sa totul era înghețat și amorțit. Un singur fapt îi păŹtrunsese în gânduri ca o săgeată paralizantă. Fusese exmatriŹculat de la Hogwarts. Totul se terminase. Nu avea să se mai întoarcă niciodată acolo. Ridică privirea către soții Dursley. Unchiul Vernon avea fața vânătă, urlând, cu pumnii încă în aer; mătușa Petunia avea brațele în jurul lui Dudley, care vomita din nou. Creierul temporar stupefiat al lui Harry părea să se treŹzească. Câțiva reprezentanți ai Ministerului vor sosi în curând la domiciliul dvs pentru a vă distruge bagheta. Nu exista decât o cale. Trebuia să fugă ? acum. Unde avea să se ducă, Harry nu știa, însă era sigur de un singur lucru: la Hogwarts sau în afara sa, avea nevoie de baghetă. Într-o stare aproape ca de vis, își scoase bagheta și se întoarse să plece din bucătărie. ? Unde crezi că te duci? strigă unchiul Vernon. Când Harry nu răspunse, se aruncă de partea cealaltă a mesei ca să blocheze ieșirea spre hol. ? N-am terminat cu tine, băiete! ? Dă-te la o parte, zise Harry încet. ? O să stai aici și o să-mi explici cum a făcut fiul meu de a... ? Dacă nu te dai la o parte, o să te blestem, zise Harry, ridicând bagheta. ? Nu poți să mă păcălești iar! se răsti unchiul Vernon. Știu că nu ai voie să o folosești în afara balamucului ăluia pe care îl numești școală! ? Am fost dat afară din balamuc, zise Harry. Așa că pot să fac orice vreau. Ai trei secunde. Unu... doi... Un BANG răsunător umplu bucătăria. Mătușa Petunia țipă, iar unchiul Vernon urlă și se feri, fiindcă pentru a treia oară în acea seară Harry căuta sursa unei tulburări pe care nu o generase el. O localiză imediat: o bufniță de hambar derutată și cu un aspect răvășit stătea afară pe pervazul de la bucătărie, după ce tocmai se lovise de fereastra închisă. Ignorând strigătul disperat ? "BUFNIȚE!" ? al unchiului Vernon, Harry traversă camera în fugă și deschise fereastra cu putere. Bufnița întinse un picior de care era legat un mic sul de pergament, își aranjă penele și zbură în clipa în care Harry luă scrisoarea. Cu mâinile tremurânde, Harry desŹfășură cel de-al doilea mesaj, care era scris în mare grabă și neîngrijit cu cerneală neagră. Harry, Dumbledore tocmai a sosit la Minister și încearcă să lămuŹrească totul. NU PLECA DIN CASA UNCHIULUI ȘI MĂTUȘII TALE. NU MAI FACE VRĂJI. NU ÎȚI PREDA BAGHETA. Arthur Weasley Dumbledore încerca să lămurească totul... ce însemna asta? Câtă putere avea Dumbledore ca să fie mai presus de MinisŹterul Magiei? Atunci, exista o șansă să poată să fie acceptat din nou la Hogwarts? În pieptul lui Harry încolți o sămânță firavă de speranță, sufocată aproape imediat de panică ? cum putea să refuze să își predea bagheta fără să facă vrăji? Avea să fie nevoit să se dueleze cu reprezentanții Ministerului și, dacă făŹcea asta, avea noroc în cazul în care scăpa de Azkaban, darăŹmite cu atît mai mult de exmatriculare. Rotițele minții i se învârteau neîncetat... ar fi putut să fugă și să riște să fie prins de Minister, sau să stea locului și să-i aștepte să-l găsească acolo. Era mult mai ispitit de prima variŹantă, însă știa că domnul Weasley îi vroia binele... și până la urmă, Dumbledore rezolvase lucruri și mai grave decât asta. ? Bine, zise Harry. M-am răzgândit, rămân. Se așeză furtunos la masă în fața lui Dudley și a mătușii Petunia. Familia Dursley părea nemulțumită de răzgândirea sa subită. Mătușa Petunia se uită disperată la unchiul Vernon. Vena de pe tâmpla lui purpurie zvâcnea mai rău ca niciodată. ? De la cine sunt bufnițele astea afurisite? mormăi el. ? Prima a fost de la Ministerul Magiei, ca să-mi anunțe exmatricularea, zise Harry calm. Își ciulise urechile ca să capteze orice sunet de afară, în caŹzul în care se apropiau reprezentanții Ministerului, și era mai ușor și mai fără zgomot să răspundă la întrebările unchiului Vernon decât să înceapă acesta să urle și răcnească. ? A doua a fost de la tatăl prietenului meu, Ron, care luŹcrează la Minister. ? Ministerul Magiei? strigă unchiul Vernon. Oameni ca voi în Guvern? Ah, asta explică totul, nici nu mă mir că se duce țara de râpă. Văzând că Harry nu răspundea, unchiul Vernon se uită urât la el, și apoi răcni: ? Și de ce ai fost exmatriculat? ? Pentru că am făcut vrăji. ? AHA! strigă unchiul Vernon, dând cu pumnul în partea de sus a frigiderului care se deschise brusc, iar mai multe dinŹtre snack-urile fără grăsimi ale lui Dudley se răsturnară și se împrăștiară pe jos. Deci, recunoști! Ce i-ai făcut lui Dudley? ? Nimic, spuse Harry, mai puțin calm decât înainte. Nu eu am fost cel... ? Ba da, murmură Dudley pe neașteptate, iar unchiul VerŹnon și mătușa Petunia îi făcură imediat semn lui Harry să tacă, în timp ce amândoi se aplecară mult deasupra lui Dudley. ? Continuă, fiule, zise unchiul Vernon, ce a făcut? ? Spune-ne, dragul meu, șopti mătușa Petunia. ? A îndreptat bagheta spre mine, bâigui Dudley. ? Da, așa este, dar nu am folosit-o, protestă Harry supărat. ? TACI! tunară unchiul Vernon și mătușa Petunia la unison. ? Continuă, fiule, repetă unchiul Vernon, cu mustața freŹmătându-i de mânie. ? S-a întunecat totul, zise Dudley răgușit, tremurând. Totul în întuneric. Și atunci am a-auzit... chestii. În m-mintea mea. Unchiul Vernon și mătușa Petunia schimbară niște priviri de groază absolută. Dacă lucrul care le displăcea cel mai mult pe lume era magia ? urmată îndeaproape de vecinii care îi deŹpășeau la încălcarea interdicției de a folosi furtunurile ? oameŹnii care auzeau voci erau, cu siguranță, printre primele zece. Era evident: credeau că Dudley își pierdea simțul rațiunii. ? Ce fel de chestii ai auzit, Pocuț? murmură mătușa PeŹtunia, foarte palidă și cu lacrimi în ochi. Însă Dudley nu părea să fie în stare să spună. Se cutreŹmură iar, dădu din capul său mare și blond și, în ciuda senŹzației de frică paralizantă care îl cuprinsese pe Harry de când venise prima bufniță, acesta simți o anumită curioziŹtate. Dementorii făceau ca o persoană să retrăiască cele mai nefericite momente din viață. Oare ce fusese forțat să audă Dudley cel răsfățat, răzgâiat și bătăuș? ? Cum de ai căzut, fiule? zise unchiul Vernon, pe un ton neobișnuit de liniștit, genul de ton pe care l-ar fi adoptat lângă patul unui om foarte bolnav. ? M-am î-împiedicat, zise Dudley tremurat. Și apoi... Făcu un semn către pieptul său masiv. Harry înțelese. Dudley își amintea de frigul cleios care îți umplea plămânii, în timp îți erau absorbite speranța și fericirea. ? Îngrozitor, murmură Dudley. Frig. Foarte frig. ? Bine, zise unchiul Vernon, cu o voce de un calm forțat, în timp ce mătușa Petunia puse o mână neliniștită pe frunŹtea lui Dudley ca să-i verifice temperatura. Ce s-a întâmplat după aceea, Dudders? ? Simțit... simțit... simțit... ca și când... ca și când... ? Ca și când nu vei mai fi niciodată fericit, umplu Harry golul cu o voce neutră. ? Da, șopti Dudley, încă tremurând. ? Așa deci! zise unchiul Vernon, cu glasul impunător reveŹnindu-i la volumul maxim, în timp ce se ridica. Ai aruncat cine știe ce vrajă asupra fiului meu ca să audă voci și să creadă că este ? condamnat la nefericire sau ceva de genul ăsta, nu-i așa? ? De câte ori trebuie să vă spun? zise Harry, furia și glasul urcându-i deopotrivă. Nu am fost eu de vină! Ci doi Dementori! ? Doi ? ce e drăcia asta? ? De ? men ? tori, spuse Harry încet și clar. Doi. ? Și ce naiba sunt Dementorii? ? Păzesc închisoarea vrăjitorilor, Azkaban, zise mătușa Petunia. Aceste vorbe fură urmate de două secunde de liniște apăsătoare, înainte ca mătușa Petunia să își pună mâna peste gură, de parcă i-ar fi scăpat o înjurătură dezgustăŹtoare. Unchiul Vernon se holbă la ea. Creierul lui Harry fu prins într-un vârtej. Cu doamna Figg era cum era ? dar mătușa Petunia? ? De unde ai știut asta? o întrebă el uluit. Mătușa Petunia părea destul de îngrozită de ea însăși. Îi aruncă unchiului Vernon o privire speriată, parcă cerându-și scuze, apoi își dădu mâna încet la o parte, arătându-și dinții de cal. ? L-am auzit ? pe băiatul acela îngrozitor ? când îi vorbea ei despre aceștia ? acum câțiva ani, zise ea neliniștită. ? Dacă te referi la mama și la tatăl meu, de ce nu le spui pe nume? zise Harry tare, însă mătușa Petunia îl ignoră, părând teribil de tulburată. Harry era înmărmurit. Cu excepția unei ieșiri necontrolate cu ani în urmă, când mătușa Petunia strigase că mama lui Harry fusese o ciudățenie, nu o mai auzise niciodată vorbind de sora ei. Era uimit că își amintise după atâta timp această frântură de informație despre lumea magică, când de obicei își mobiliza toată energia ca să pretindă că nu exista. Unchiul Vernon deschise gura, o închise la loc, o mai deschise o dată, o închise iar, părând să se străduiască să își aducă aminte cum se vorbește, după care o deschise pentru a treia oară și murmură: ? Deci ? deci... chiar... hm... chiar... hm... chiar există, nu... hm... Demento- cum le-o spune? Mătușa Petunia dădu din cap. Unchiul Vernon se uită la mătușa Petunia apoi la Dudley și la Harry, ca și când ar fi sperat că cineva va striga "PăcăŹleală de 1 aprilie!" Când nu o făcu nimeni, deschise iar gura. Însă fu cruțat de efortul de a găsi alte cuvinte, de sosirea unei a treia bufnițe în seara aceea. Aceasta intră direct pe fereastra încă deschisă, ca o ghiulea cu pene, și ateriză cu zgomot pe masa din bucătărie, făcându-i pe cei trei membri ai familiei Dursley să tresară de frică. Harry înșfăcă din cioŹcul bufniței un al doilea plic care părea oficial și îl deschise, în timp ce bufnița dispăru înapoi în noapte. ? S-a terminat cu bufnițele, mormăi unchiul Vernon turŹbat, repezindu-se la fereastră și trântind-o iar. Dragă domnule Potter, În continuarea scrisorii noastre de acum aproximativ douăŹzeci de minute, Ministerul Magiei a revizuit decizia de a vă disŹtruge bagheta. Puteți să vă păstrați bagheta până la audierea disciplinară de pe doisprezece august, dată la care va fi luată o hotărâre oficială. În urma unor întrevederi cu Directorul Școlii Hogwarts de Farmece și Vrăjitorii, Ministerul a fost de acord cu deciderea asupra exmatriculării la aceeași dată. Prin urmare, ar trebui să vă considerați suspendat din cadrul școlii până la alte investigații. Cele mai bune urări, A dvs., Mafalda Hopkirk Oficiul de Folosire Neregulamentară a Magiei Ministerul Magiei Harry citi această scrisoare de trei ori în succesiune rapiŹdă. Nodul groaznic din piept se slăbi puțin, fiindcă aflase ușurat că încă nu era exmatriculat definitiv, deși temerile nu i se risipiseră câtuși de puțin. Totul părea să depindă de auŹdierea sa de pe doisprezece august. ? Ei, bine? zise unchiul Vernon, reamintindu-i lui Harry unde era. Acum ce mai e? Te-au condamnat? La voi există condamnarea la moarte? adăugă el, cu o urmă de speranță. ? Trebuie să mă duc la o audiere, zise Harry. ? Și or să te condamne acolo? ? Presupun că da. ? Atunci, nu o să pierd speranța, spuse unchiul Vernon răutăcios. ? Păi, asta ar fi tot, zise Harry, ridicându-se. Își dorea cu disperare să fie singur, să se gândească, poate să le trimită scrisori lui Ron, Hermione și Sirius. ? NU, N-AR FI! răcni unchiul Vernon. AȘAZĂ-TE LA LOC! ? Acum ce mai este? zise Harry nerăbdător. ? DUDLEY! tună unchiul Vernon. Vreau să știu exact ce s-a întâmplat cu fiul meu! ? BINE! strigă Harry, pierzându-și cumpătul și făcând să țâșnească scântei roșii și aurii din vârful baghetei sale, pe care încă o ținea strâns în mână. Toți cei trei membri ai familiei Dursley tresăriră, părând îngroziți. ? Dudley și cu mine eram în gangul dintre Aleea MagŹnoliei și Calea Wisteria, zise Harry, vorbind repede și străŹduindu-se să rămână calm. Dudley s-a gândit s-o facă pe deșteptul cu mine, iar eu am scos bagheta, dar nu am folosit-o. Când au apărut doi Dementori... ? Dar CE sunt Dementoizii? întrebă unchiul Vernon mâŹnios. CE fac? ? Ți-am spus ? absorb toată fericirea din tine, spuse Harry, și dacă au ocazia, te sărută... ? Te sărută? zise unchiul Vernon, cu ochii ieșindu-i puțin din orbite. Te sărută? ? Așa se spune când îți aspiră sufletul pe gură. Mătușa Petunia scoase un țipăt slab. ? Sufletul lui? Nu l-au luat ? încă mai are... Îl apucă pe Dudley de umeri și îl scutură, de parcă ar fi veriŹficat dacă putea să îi audă sufletul zăngănind înăuntrul său. ? Sigur că nu i-au luat sufletul, v-ați fi dat seama dacă ar făcut-o, zise Harry exasperat. ? Te-ai luptat cu ei, nu-i așa, fiule? zise unchiul Vernon tare, arătând ca un om care se chinuia să aducă conversația la un nivel pe care îl înțelegea. Le-ai arătat bine cunoscutele mișcări, nu? ? Unui Dementor nu poți să-i arăți bine cunoscutele mișcări, spuse Harry printre dinții încleștați. ? Atunci, de ce el e bine? izbucni unchiul Vernon. De ce nu e golit? ? Pentru că am folosit Vraja... ZVUM. Cu un zăngănit, un vânturat de aripi și un noŹrișor de praf, o a patra bufniță apăru alunecând pe șemiŹneul din bucătărie. ? PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! tună unchiul Vernon, smulgându-și smocuri mari din mustață, ceva ce nu fusese adus în situația de a face de mult timp. SĂ NU MAI VĂD BUFNIȚE AICI, NU O SĂ ACCEPT AȘA CEVA, ASCULTĂ-MĂ BINE! Însă Harry lua deja un sul de pergament de la piciorul bufniței. Era atât de convins că această scrisoare trebuia să fie de la Dumbledore, explicând totul ? Dementorii, doamŹna Figg, ce avea de gând Ministerul, cum el, Dumbledore, intenționa să clarifice totul. Însă pentru prima dată în viața lui fu dezamăgit să vadă scrisul lui Sirius. Ignorând discurŹsul neîntrerupt al unchiului Vernon despre bufnițe, și cu ochii întredeschiși din cauza unui al doilea nor de praf, iscat când cea mai recentă bufniță plecă, zburând înapoi pe horn, Harry citi mesajul de la Sirius. Arthur tocmai mi-a spus ce s-a întâmplat. Orice ai face, nu mai ieși din casă. Harry găsi că era un răspuns atât de nepotrivit pentru tot ce se întâmplase în seara aceea, încât întoarse foaia de perŹgament pe verso, căutând restul scrisorii, însă nu mai exista nimic în plus. Și acum, iar era pe cale să își piardă răbdarea. Chiar nu avea de gând să-i spună nimeni "bravo" pentru felul cum se luptase cu cei doi Dementori de unul singur? Și domnul Weasley, și Sirius se purtau de parcă ar fi fost neascultător și amânau mustrările pentru când își vor fi dat seama care erau pagubele. ? ... un fâlfâit, vreau să spun, o flotă de bufnițe intrând și ieșind în și din casa mea. Nu o să permit așa ceva, băiete, nu o să... ? Nu pot să împiedic bufnițele să vină, izbucni Harry, mototolind în pumn scrisoarea de la Sirius. ? Vreau să aud adevărul despre ce s-a întâmplat în seara asta! răcni unchiul Vernon. Dacă Demenții sunt cei care i-au făcut rău lui Dudley, cum de-ai fost exmatriculat? Ai făcut știi-tu-ce, ai recunoscut-o! Harry trase aer în piept, ca să se liniștească. Începea să-l doară din nou capul. Își dorea mai mult decât orice altceva să plece din bucătărie, departe de familia Dursley. ? Am făcut Vraja Patronus ca să scap de Dementori, spuse el, chinuindu-se să rămână calm. Este singurul lucru care funcționează împotriva lor. ? Dar ce făceau Dementoizii în Little Whinging? zise unchiul Vernon pe un ton exasperat. ? Nu am cum să știu, zise Harry obosit. Habar n-am. Acum durerea de cap îi zvâcnea în jurul arsurii în formă de fulger. Furia i se risipea. Se simțea lipsit de forțe, exteŹnuat. Membrii familiei Dursley se uitau cu toții la el. ? Din cauza ta, zise unchiul Vernon cu putere. Are legăŹtură cu tine, băiete, o știu. Altfel de ce ar veni aici? De ce ar ajunge în gangul acela? Trebuie să fii singurul... singurul... Evident, nu era în stare să pronunțe cuvântul "vrăjitor". ? Singurul știi-tu-ce pe o rază de câțiva kilometri buni. ? Nu știu de ce au ajuns aici. Însă după cuvintele unchiului Vernon, creierul extenuat al lui Harry se puse din nou în funcțiune. De ce veniseră Dementorii în Little Whinging? Cum putea să fie o coinciŹdență faptul că apăruseră în gangul unde era Harry? FuŹseseră trimiși de cineva? Oare Ministerul Magiei pierduse controlul asupra Dementorilor? Oare părăsiseră Azkabanul și i se alăturaseră lui Cap-de-Mort, după cum prezisese Dumbledore că vor face? ? Demembrii ăștia păzesc o închisoare de ciudați? întrebă unchiul Vernon, croindu-și drum în urma gândurilor lui Harry. ? Da, zise Harry. Dacă nu l-ar mai durea capul, dacă ar putea să iasă din bucătărie, să se ducă în camera sa întunecată și să se gânŹdească... ? Oho! Veneau să te aresteze! spuse unchiul Vernon, cu aerul triumfător al unui om care ajunsese la o concluzie de necontestat. Asta e, nu-i așa, băiete? Ești un fugar în fața legii! ? Bineînțeles că nu sunt, zise Harry, clătinând din cap, de parcă ar fi încercat să alunge o muscă, și având mintea răvășită. ? Atunci de ce? ? Probabil că i-a trimis el, zise Harry încet, mai mult lui însuși decât unchiului Vernon. ? Poftim? Cine i-a fi trimis? ? Lordul Cap-de-Mort, zise Harry. Conștientiza vag ce ciudat era că familia Dursley, care tresărea, se strâmba și se îngrozea când auzea cuvinte ca "vrăjitor", "magie" sau "baghetă", putea să audă numele celui mai rău vrăjitor din toate timpurile fără să clipească. ? Lordul ? stai așa, zise unchiul Vernon, cu fața schimonoŹsită, ochii săi ca de porc fiind cuprinși de o privire de înțeŹlegere iluminatoare. Am auzit numele ăsta... el a fost cel care... ? Mi-a ucis părinții, da, spuse Harry încet. ? Însă a dispărut, zise unchiul Vernon nerăbdător, fără să lase câtuși de puțin impresia că uciderea părinților lui Harry ar fi putut să fie un subiect dureros. Așa a zis găliganul ăla. A dispărut. ? S-a întors, zise Harry cu greutate. Era foarte ciudat să stea acolo în bucătăria curată ca o farŹmacie, lângă frigiderul super performant și televizorul cu ecran panoramic, vorbind calm despre Lordul Cap-de-Mort cu unchiul Vernon. Sosirea Dementorilor în Little Whinging părea să fi spart marele zid invizibil care despărțea lumea implacabil non-magică din Aleea Boschetelor și lumea de dinŹcolo. Cele două vieți ale lui Harry fuseseră cumva împletite și totul se întorsese cu susul în jos; familia Dursley cerea detalii despre lumea magică și doamna Figg îl cunoștea pe Albus Dumbledore; Dementorii pluteau prin Little Whinging și era posibil ca el însuși să nu se mai întoarcă niciodată la Hogwarts. Îl duru capul și mai tare. ? S-a întors?! șopti mătușa Petunia. Se uită la Harry cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Și dintr-o dată, pentru prima oară în viața lui, Harry își dădu seama cu adevărat că mătușa Petunia era sora mamei sale. Nu putea să spună de ce acest gând îl lovise cu atâta forță tocmai în momentul acela. Tot ce știa era că nu era singura persoană din cameră care avea o idee despre ceea ce putea să însemne întoarcerea Lordului Cap-de-Mort. Mătușa Petunia nu îl mai privise în viața ei ca acum. Ochii ei mari și pali (atât de diferiți de cei ai surorii ei) nu erau întredeschiși de neplăcere sau supărare, ci erau mari și temători. Fațada pe care o susținuse mătușa Petunia cu vehemență toată viața lui ? că nu exist magie și nici o altă lume decât lumea în care trăiau ea și unŹchiul Vernon ? părea să se fi năruit. ? Da, zise Harry, adresându-i-se acum direct mătușii Petunia. S-a întors acum o lună. L-am văzut. Mâinile ei găsiră sub haina de piele umerii masivi ai lui Dudley și îi strânseră. ? Stai așa, zise unchiul Vernon, uitându-se când la soția sa, când la Harry, aparent uimit și derutat de înțelegerea fără precedent care părea să se fi născut între ei. Stai așa. Zici că s-a întors Lordul ăsta Cap-de-Mort. ? Da. ? Cel care ți-a omorât părinții. ? Da. ? Și acum îi trimite pe Dezmembrați după tine? ? Așa se pare, zise Harry. ? Am înțeles, spuse unchiul Vernon, privind când chipul palid al soției sale, când pe cel al lui Harry și aranjându-și talia pantalonilor. Părea să se umfle, iar fața sa mare și vânătă se întindea sub ochii lui Harry. ? Ei bine, asta clarifică lucrurile, zise el, lărgindu-i-se parŹtea din față a cămășii în timp ce se umfla. Băiete, poți să pleci din această casă! ? Poftim? spuse Harry. ? M-ai auzit ? AFARA! răcni unchiul Vernon, și chiar și mătușa Petunia și Dudley tresăriră. AFARĂ! AFARĂ! Ar fi trebuit să fac asta cu ani în urmă! Bufnițe care vin aici ca la hotel, prăjituri care explodează, jumătate din sufragerie disŹtrusă, coada lui Dudley, Marge care plutea pe lângă tavan și acel Ford Anglia zburător ? AFARĂ! AFARĂ! Atât ți-a fost! Ești de domeniul trecutului! Nu o să mai stai aici dacă te urmărește un țicnit, nu o să-mi pui în pericol nevasta și fiul, nu o să aduci necazuri asupra noastră. Dacă o iei pe același drum cu părinții tăi, m-am săturat! AFARĂ! Harry rămase țintuit locului. Scrisorile de la Minister, domŹnul Weasley și Sirius erau toate strânse în mâna sa stângă. Orice ai face, nu mai ieși din casă. NU PLECA DIN CASĂ. ? Ai auzit ce am spus! zise unchiul Vernon, aplecându-se acum către el, cu chipul său mare și vânăt apropiindu-se atât de tare de cel al lui Harry, încât acesta îi simți realmente stropii de salivă pe față. La drum! Acum o oră erai foarte grăbit să te duci! Sunt chiar în urma ta! Ieși, și să nu mai faci niciodată umbră pragului nostru! Habar nu am de ce te-am ținut până acum, Marge avea dreptate, ar fi trebuit să ajungi la orfelinat. Am fost prea sensibili și ne-am făcut rău cu mâna noastră, am crezut că o să putem să scoatem ceva din tine, am crezut că o să putem să te facem normal, dar ai fost putred de la început și m-am săturat de bufnițe! A cincea bufniță veni pe horn cu o viteză atât de mare, încât de fapt lovi podeaua înainte să își ia din nou zborul cu un ciripit răsunător. Harry ridică mâna să ia scrisoarea, care era într-un plic roșu, însă bufnița trecu pe deasupra lui, zburând direct la mătușa Petunia, care scoase un țipăt și se feri, cu mâinile pe față. Bufnița dădu drumul plicului chiar în capul ei, se întoarse și zbură direct înapoi pe horn. Harry se aruncă în față ca să ridice scrisoarea, însă mătușa Petunia i-o luă înainte. ? Poți să o deschizi dacă vrei, zise Harry, însă oricum o să aud ce spune. Este o Urlătoare. ? Dă-i drumul, Petunia! răcni unchiul Vernon. Nu o atinge, poate să fie periculoasă! ? Îmi este adresată, spuse mătușa Petunia cu o voce treŹmurândă. Îmi este adresată, Vernon, uită-te! Doamnei Petunia Dursley, Bucătărie, Numărul Patru, Aleea Boschetelor... Își recăpătă răsuflarea, îngrozită. Plicul roșu începuse să scoată fum. ? Deschide-o! o îndemnă Harry. Termină cu ea! O să se întâmple oricum. ? Nu. Mâna mătușii Petunia tremura. Se uita pierdută prin bucătărie, de parcă ar fi căutat o cale de scăpare, însă prea târziu ? plicul izbucni în flăcări. Mătușa Petunia țipă și îi dădu drumul. Un glas groaznic umplu bucătăria, rezonând în spațiul închis, ieșind din scrisoarea în flăcări de pe masă. ? Amintește-ți de cea de dinainte, Petunia. Mătușa Petunia arăta ca și când era să leșine. Se prelinse pe scaunul de lângă Dudley, cu chipul în mâini. Rămășițele plicului se transformară în cenușă. ? Ce e asta? zise răgușit unchiul Vernon. Ce ? eu, nu ? Petunia? Mătușa Petunia nu spuse nimic. Dudley se holba prostește la mama sa, cu gura căscată. Tăcerea se prelungea îngrozitor. Harry își urmărea mătușa, complet uluit, durându-l capul de parcă urma să explodeze. ? Petunia, draga mea! zise unchiul Vernon timid. Petunia? Ridică privirea și capul. Încă tremura. Înghiți în sec. ? Băiatul ? băiatul va trebui să rămână, Vernon, zise ea sfârșită. ? C-cum? ? Rămâne, spuse ea. Nu se uită la Harry. Se ridică iar în picioare. ? El... dar, Petunia... ? Dacă îl dăm afară, or să vorbească vecinii, zise ea. Își recăpătă rapid caracterul vioi și tranșant, deși era încă foarte palidă. ? Vor pune întrebări ciudate, vor dori să afle unde s-a dus. O să trebuiască să îl ținem în continuare. Unchiul Vernon se dezumflă ca un cauciuc vechi. ? Dar, Petunia, draga mea... Mătușa Petunia îl ignoră. Se întoarse spre Harry. ? Vei sta la tine în cameră, zise ea. Nu vei părăsi casa! Acum du-te la culcare. Harry nu se mișcă. ? De la cine era Urlătoarea? ? Nu pune întrebări, izbucni mătușa Petunia. ? Sunteți în contact cu vrăjitorii? ? Ți-am spus să te duci la culcare! ? La ce se referea? Amintește-ți de cine anume de dinainte? ? Du-te la culcare! ? Cum de... ? ? AI AUZIT CE A SPUS MĂTUȘA TA, ACUM DU-TE LA CULCARE!