CAPITOLUL XXXVI
SINGURUL DE CARE S-A TEMUT ? Nu s-a dus! strigă Harry. Nu o credea; nu vroia să o creadă; și totuși, se luptă cu Lupin din răsputeri. Lupin nu înțelegea; oamenii se ascunŹdeau după perdeaua aceea; Harry îi auzise vorbind în șoaptă când intrase pentru prima oară în cameră. Sirius se ascundea, nu voia să iasă la lumină... ? SIRIUS! urlă el. SIRIUS! ? Nu se poate întoarce, Harry, spuse Lupin, iar vocea îi tremura în timp ce se chinuia să-l țină pe băiat. Nu se poate întoarce, pentru că a m... ? NU ? A ? MURIT! răcni Harry. SIRIUS! În jurul lor era agitație ? un freamăt inutil, sporit de fulŹgerările altor vrăji. Pentru Harry erau zgomote neînsemnate, iar blestemele deviate care zburau pe lângă ei nu contau; nu mai conta nimic, în afară de faptul că Lupin trebuia să nu mai susțină că Sirius ? care era la câțiva metri de ei, dincolo de perdeaua aia veche ? nu putea să iasă în orice clipă, dându-și părul negru din față și dornic să se întoarcă în luptă. Lupin îl târî pe băiat de lângă podium. Harry, holbându-se în continuare la arcadă, era supărat pe Sirius pentru că îl lăsa să aștepte... Însă începu să-și dea seama, chiar în timp ce se lupta să scape din strânsoarea lui Lupin, că Sirius nu îl mai lăsase niciŹodată să aștepte... Sirius riscase întotdeauna ca să-l vadă pe Harry, să-l ajute... dacă nu apărea pe arcada aceea când Harry îl striga de parcă viața lui ar fi depins de asta, singura explicație posibilă era că nu putea să se întoarcă... că era într-adevăr... Dumbledore îi adunase pe majoritatea Devoratorilor MorŹții rămași în mijlocul camerei, imobilizați, după câte se părea, de frânghii invizibile; Ochi-Nebun Moody se târâse până în cealaltă parte a camerei, spre locul unde zăcea Tonks, și încerŹca să o trezească; în spatele podiumului încă se auzeau fulgere, mormăituri și strigăte ? Kingsley fugise să urmărească duelul lui Sirius cu Bellatrix. ? Harry? Neville alunecase pe lojile de piatră una câte una până la locul unde era Harry. Acesta nu se mai lupta cu Lupin, care cu toate acestea îl ținu în continuare precaut de mână. ? Harry... îmi pare tare rău... spuse Neville, încă nesigur pe picioarele șubrede. Omul acela ? Sirius Black era ? era prieten cu tine? Harry încuviință din cap. ? Poftim, spuse Lupin încet și, îndreptându-și bagheta către picioarele lui Neville zise, "Finite". Vraja fu ridicată: picioarele lui Neville aterizară pe podea și rămaseră nemișcate. Lupin avea chipul palid. ? Hai ? hai să-i găsim pe ceilalți. Unde sunt, Neville? Lupin se întoarse dinspre arcadă când vorbi. Părea că îl doare fiecare cuvânt. ? Sunt toți acono, spuse Neville. Ron a fost adacad de un cneier, dar cned că e bine ? și Herbione și-a pierdut cunoșŹtința, dar i-am găsid pulsul... De dincolo de podium se auziră o pocnitură puternică și un strigăt. Harry îl văzu pe Kingsley căzând pe jos și-l auzi urlând de durere: Bellatrix Lestrange o luă la sănătoasa, în timp ce Dumbledore se întorcea imediat. Aruncă o vrajă spre ea, dar vrăjitoarea o devie; acum urcase deja scările până la jumătate... ? Harry ? nu! strigă Lupin, însă Harry își smulsese deja brațul din strânsoarea slăbită a lui Lupin. ? L-A OMORÂT PE SIRIUS! urlă Harry. EA L-A OMOŹRÂT! O S-O UCID LA RÂNDUL MEU! Și porni, cățărându-se pe lojile de piatră; oamenii strigau în urma sa, dar nu îi păsa. Poala robei lui Bellatrix dispăru repede mai în față, iar ei ajunseră înapoi în camera unde înotau creierele... Vrăjitoarea aruncă un blestem peste umăr. Bazinul se ridică și se răsturnă. Harry fu înconjurat de poțiunea urât mirosiŹtoare dinăuntru: creierele alunecară spre el și începură să își învârtă tentaculele lungi și colorate, însă el strigă, "Hocus pocus preparatus!" și creierele se ridicară în aer. Alunecând repede, fugi spre ușă; sări peste Luna, care gemea pe podea, pe lângă Ginny, care zise, "Harry ? ce ? ?", pe lângă Ron, care chicoti puțin, și pe lângă Hermione, care era încă inconștientă. Deschise cu putere ușa către sala neagră, circulară, și o văzu pe Bellatrix dispărând pe o ușă din partea cealaltă a camerei, unde se afla holul care ducea înapoi la lifturi. Harry fugi, dar ea trântise ușa în urma ei și pereții înceŹpuseră deja să se rotească. Din nou băiatul se trezi înconjuŹrat de dungi de lumină albastră, de la candelabrul care se învârtea. ? Unde e ieșirea? strigă el disperat, în timp ce peretele se oprea iar cu un huruit. Pe unde se iese? Camera părea să-l fi așteptat să întrebe. Ușa din spatele său se dădu de perete și coridorul către lifturi se întinse înaintea lui, luminat de torțe și pustiu. O luă la fugă... Auzi liftul zăngănind undeva deasupra; alergă de-a lungul coridorului, coti repede și dădu cu pumnul în ușă, ca să cheme un al doilea lift. Acesta se cutremură și hurui din ce în ce mai jos; grilajele se despărțiră și Harry se năpusti înăuntru, apăsând pe butonul marcat "Atrium". Ușile se închiseră și liftul începu să urce... Ieși din lift înainte ca grilajele să se fi deschis complet și se uită în jur. Bellatrix aproape că ajunsese la liftul cabinei telefonice de la capătul opus al holului, dar se uită înapoi, îl văzu apropiindu-se și trimise încă o vrajă spre el. Se feri în spatele Fântânii Frăției Magice: vraja vâjâi pe lângă el și lovi porțile de aur de la capătul atriumului, care răsunară ca niște clopote. Nu se mai auziră pași. Bellatrix nu mai alerga. Harry se ghemui în spatele statuilor, cu urechile ciulite. ? Arată-te, arată-te, micuțule Harry! strigă ea cu un glas de bebeluș care răsună pe podeaua lăcuită de lemn. Ia zi, de ce ai venit după mine? Credeam că ești aici ca să îl răzbuni pe dragul meu văr! ? Așa este! strigă Harry, iar un grup de Harry fantomatici păru să repete Așa este! Așa este! Așa este! prin toată camera. ? Aaaaaa... l-ai iubit, bebelușule Potter? Ura crescu în pieptul lui Harry așa cum nu i se mai întâmplase niciodată; ieși prin surprindere de după fântână și urlă, "Crucio!" Bellatrix scoase un țipăt: vraja o dăduse jos, dar nu se chirci și nu urlă de durere cum făcuse Neville ? se ridicase deja, cu respirația tăiată și fără să mai râdă. Harry se piti iar după fântâna de aur. Contravraja lovi capul vrăjitorului chipeș, care fu retezat și ateriză la șase metri depărtare, săpând zgârieturi lungi în podeaua de lemn. ? Nu ai mai folosit niciodată un Blestem de Neiertat, nu-i așa, băiete? strigă ea, renunțând la vocea de bebeluș. Trebuie să-ți pui ceva în gând, Potter! Trebuie să îți dorești cu adevărat să provoci durere ? să te bucuri de ea ? furia simplă nu îmi face rău pentru multă vreme ? hai să-ți arăt cum se fac, bine? O să-ți dau o lecție... Harry se strecură în jurul fântânii, pe partea cealaltă, când ea strigă, "Crucio!", și fu nevoit să se ferească din nou când braŹțul centaurului, cu arcul în mână, zbură și ateriză cu o bufniŹtură pe podea, la mică distanță de capul aurit al vrăjitorului. ? Potter, nu poți să învingi! strigă ea. O auzi mișcându-se spre dreapta, încercând să îl aibă în vizor. Se ascunse și mai bine în spatele statuii, departe de vrăjitoare, ghemuindu-se după picioarele centaurului, având capul la nivelul spiridușului de casă. ? Am fost și sunt cel mai fidel servitor al Lordului ÎntuŹnecat. Am învățat magia neagră de la el și știu vrăji care au o putere atât de mare, încât un prăpădit ca tine n-are ce să facă... ? Stupefy! strigă Harry. Se dusese chiar în locul unde goblinul îi zâmbea vrăjiŹtorului acum decapitat și țintise spre spatele ei, în timp ce vrăjitoarea se uita în jurul fântânii. Bellatrix reacționă atât de repede, încât abia avu timp să se ferească. ? Protego! Jetul de lumină roșie, propria sa Vrajă de Împietrire, ricoșă înapoi spre el. Harry se ghemui iar după fântână și una dintre urechile goblinului zbură în partea cealaltă a camerei. ? Potter, îți dau o singură șansă! strigă Bellatrix. Dă-mi profeția ? rostogolește-o spre mine acum ? și s-ar putea să-ți cruț viața! ? Ei bine, o să trebuiască să mă omori, pentru că n-o mai am! răcni Harry și, în timp ce striga la ea, îl duru fruntea fruntea. Cicatricea îl ardea iar și simți un val de furie care nu avea nici o legătură cu mânia. ? O știe și el! spuse Harry cu un râs sălbatic, pe măsura celui al lui Bellatrix. Dragul tău prieten Cap-de-Mort știe că n-o mai am! Nu o să fie mulțumit de tine, nu-i așa? ? Poftim? Ce vrei să spui? strigă ea, pentru prima oară cu teamă în glas. ? Profeția s-a spart când încercam să-l urc pe Neville pe treptele alea! Ce crezi că o spună Cap-de-Mort de asta? Cicatricea îl ustura și îl ardea... durerea îl făcea să lăcrimeze... ? MINCINOSULE ! urlă ea, dar acum Harry îi desluși groaza de dincolo de furie. E LA TINE, POTTER, ȘI O SĂ MI-O DAI! Accio profeție! ACCIO PROFEȚIE! Harry râse iar, pentru că știa că asta o va stârni, însă duŹrerea crescu atât de tare în capul său, încât se temu să nu-i explodeze craniul. Își flutură mâna liberă de după goblinul cu o singură ureche și o retrase repede, în timp ce ea triŹmitea un alt jet de lumină verde. ? Nu am nimic aici! strigă el. Nu ai ce să chemi! S-a spart și nu a auzit nimeni ce-a zis, să-i spui asta șefului tău! ? Nu! strigă ea. Nu este adevărat, minți! STĂPÂNE, AM ÎNCERCAT, AM ÎNCERCAT ? NU MĂ PEDEPSI... ? Nu-ți răci gura de pomană! țipă Harry, cu ochii închiși din cauza durerii mai intense ca niciodată pe care i-o provoŹca cicatricea. Nu te poate auzi de aici! ? Zău, Potter? spuse o voce rece, stridentă. Harry deschise ochii. Înalt, slab și cu o glugă neagră, având chipul groaznic ca al unui șarpe, alb și supt, uitându-se fix cu ochii săi roșii cu pupile verticale... Cap-de-Mort apăruse în mijlocul holului, cu bagheta îndreptată spre Harry, care rămase încremenit, neputând să se miște. ? Așa deci, mi-ai spart profeția? întrebă Cap-de-Mort înŹcet, uitându-se la Harry cu ochii aceia roșii necruțători. Nu, Bella, nu minte... văd adevărul cum mă privește dinăuntrul minții sale de doi bani... luni de pregătiri, luni de eforturi... iar Devoratorii mi l-au lăsat pe Harry Potter să îmi pună iarăși bețe în roate... ? Stăpâne, îmi pare rău, nu am știut, mă luptam cu Animagusul Black! plânse Bellatrix, aruncându-se la picioaŹrele lui Cap-de-Mort, în timp ce acesta se apropia încet de ea. Stăpâne, trebuie să știi că... ? Taci, Bella, spuse Cap-de-Mort pe un ton periculos. Mă voi ocupa imediat și de tine. Crezi că am intrat în Ministerul Magiei ca să-ți ascult scuzele smiorcăite? ? Dar, stăpâne ? este aici ? este dinco... Cap-de-Mort nu îi acordă nici o atenție. ? Nu mai am ce să-ți spun, Potter, zise el încet. M-ai deranŹjat de prea mult timp și de prea multe ori. ABRACADABRA! Harry nici măcar nu deschise gura ca să se împotrivească; mintea îi era goală, iar bagheta îndreptată inutil spre podea. Dar statuia de aur a vrăjitorului decapitat din fântână prinse viață, sărind din locul său pentru a ateriza cu o bufniŹtură pe podea între Harry și Cap-de-Mort. Vraja ricoșă în piepŹtul său, iar statuia își întinse brațele ca să-l apere pe Harry. ? Ce... ? strigă Cap-de-Mort, uitându-se în sus și șoptind: Dumbledore! Harry se uită în spatele său, cu inima bătându-i cu putere. Dumbledore stătea în fața porților de aur. Cap-de-Mort ridică bagheta și un alt jet de lumină verde vâjâi spre Dumbledore, care se întoarse și dispăru cu o mișŹcare a pelerinei: în clipa următoare, reapăru în spatele lui Cap-de-Mort și își flutură bagheta către cei care rămăseseră în fântână. Celelalte statui prinseră viață. Statuia vrăjitoarei fugi spre Bellatrix, care țipă și trimise în van câteva vrăji în rafală spre pieptul ei, înainte ca statuia să se arunce asupra ei, imobilizând-o la podea. Între timp, goblinul și Spiridușul de casă o zbughiră către șemineurile încastrate de-a lungul peretelui și centaurul cu un singur braț galopă spre Cap-de-Mort, care dispăru și se ivi din nou lângă bazin. Statuia decapitată îl împinse pe Harry în spate, departe de luptă, în timp ce Dumbledore se apropia de Cap-de-Mort și centauŹrul de aur galopa în jurul amândurora. ? Ai fost nesăbuit că ai venit aici în seara asta, Tom, spuse Dumbledore calm. Aurorii trebuie să vină... ? Până vor veni, eu nu voi mai fi aici și tu vei fi mort! se răsti Cap-de-Mort. Trimise un alt blestem nimicitor spre Dumbledore, dar rată, lovind în schimb biroul paznicului, care izbucni în flăcări. Dumbledore își mișcă bagheta: vraja fu atât de puternică, încât Harry, deși apărat de straja de aur, simți cum i se face părul măciucă când trecu pe lângă el, iar de data asta Cap-de-Mort fu nevoit să creeze din neant un scut argintiu, strălucitor, pentru a o devia. Vraja, oricare ar fi fost, nu lăsă nici o urmă vizibilă pe scut, deși din el răsună o notă joasă, ca de gong ? un sunet ciudat, care îți dădea fiori. ? Doar nu vrei să mă omori, Dumbledore, nu? strigă Cap-de-Mort, cu ochii roșii îngustați peste vârful scutului. Ești mai presus de o asemenea sălbăticie, da? ? Știm amândoi că există și alte metode de a distruge pe cineva, Tom, spuse Dumbledore calm, apropiindu-se în conŹtinuare de Cap-de-Mort, de parcă n-ar fi avut nici o grijă, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să îi întrerupă plimbarea pe hol. Recunosc, nu mi-ar fi de ajuns doar să îți iau viața... ? Nu există nimic mai rău decât moartea, Dumbledore! se răsti Cap-de-Mort. ? Te înșeli, spuse Dumbledore, apropiindu-se în continuŹare de Cap-de-Mort și vorbind la fel de relaxat ca și când ar fi discutat la un pahar. Harry se sperie când îl văzu mergând neapărat, fără proŹtecție; vru să-i dea un avertisment, să-l prevină, dar străjerul său decapitat îl tot împingea înapoi spre perete, blocându-i orice încercare de a scăpa. ? Într-adevăr, faptul că nu ai reușit să înțelegi că există lucruri mult mai rele ca moartea a fost întotdeauna slăbiŹciunea ta cea mai mare... Un alt jet de lumină verde zbură de după scutul argintiu. De data asta, fu rândul centaurului cu un singur braț, care galopa în fața lui Dumbledore, să primească lovitura și să fie spulberat în mii de bucăți, însă, înainte ca fragmentele să fi atins podeaua, Dumbledore își mișcă bagheta ca și cum ar fi mânuit un bici. O flacără lungă și subțire zbură din vârf și se înfășură în jurul lui Cap-de-Mort, cu tot cu scut. Pentru o clipă, se păru că Dumbledore câștigase, dar chiar atunci frânghia de foc deveni un șarpe care își slăbi imediat strânsoarea în jurul lui Cap-de-Mort și se întoarse spre Dumbledore, șuierând mânios. Cap-de-Mort dispăru, iar șarpele se ridică de pe podea, pregătit să atace... Avu loc o explozie de foc în aer, deasupra lui DumbleŹdore, exact în clipa în care Cap-de-Mort reapăru, stând pe soclul din mijlocul bazinului unde, cu foarte puțin timp în urmă, se aflaseră cinci statui. ? Aveți grijă! strigă Harry. Însă, înainte să mai deschidă o dată gura, un alt jet de lumină verde zbură spre Dumbledore din bagheta lui Cap-de-Mort și șarpele atacă... Fawkes coborî repede în fața lui Dumbledore, își deschise ciocul larg și înghiți întregul jet de lumină verde: izbucni într-o minge de foc și căzu jos, mic, zbârcit și fără să mai poată zbura. În aceeași clipă, Dumbledore își flutură bagheta cu o mișcare amplă și fluidă, iar șarpele, care fusese cât pe-aci să-l muște, zbură cât colo și dispăru într-un noriŹșor de fum întunecat; apa din bazin se ridică și îl acoperi pe Cap-de-Mort ca un înveliș din sticlă topită. Pentru câteva clipe, Cap-de-Mort nu fu vizibil decât ca o siluetă neclară, întunecată, fără chip, scânteietoare și de nedeslușit pe soclu, unde se chinuia să scape de masa care îl sufoca... Apoi dispăru și apa căzu cu zgomot înapoi în bazin, dând apoi pe din afară și udând zdravăn podeaua lăcuită. ? STĂPÂNE! strigă Bellatrix. Convins că totul se terminase și că Lordul Cap-de-Mort se hotărâse să fugă, Harry dădu să iasă de după statuia-străjer , însă Dumbledore urlă: ? Rămâi unde ești, Harry! Pentru prima dată, Dumbledore păru speriat. Harry nu înțelegea de ce: holul era gol cu excepția lor, a lui Bellatrix, care plângea încă imobilizată sub statuia vrăjitoarei, și a puiului de phoenix Fawkes, care cârâia slăbit pe podea... Apoi cicatricea lui Harry explodă, iar el știu că murise: era o durere dincolo de orice imaginație, dincolo de limita îndurării... Nu mai era pe hol, ci era ferecat în inelele unei creaturi cu ochi roșii, legat atât de strâns, încât nu mai știa unde se termina corpul său și unde începea cel al creaturii: erau topiți unul în altul, legați de durere, și nu avea cum să scape... Iar atunci creatura vorbi, folosind gura lui Harry, astfel încât băiatul simți, în toiul chinurilor, cum i se mișcă maxilarul... ? Omoară-mă acum, Dumbledore... Orbit și pe moarte, cu fiecare părticică din el cerând să fie eliberată, Harry simți cum creatura îl folosește din nou... ? Dacă moartea este o nimica toată, Dumbledore, omoară-l pe băiat... Să înceteze durerea, își zise Harry... să ne omoare... să se termine, Dumbledore... moartea e o nimica toată pe lângă asta... Și o să-l revăd pe Sirius... În timp ce inima lui Harry se umplea de emoție, inelele creaturii slăbiră, iar durerea dispăru; Harry zăcea pe burtă pe podea, nu mai avea ochelarii pe nas și tremura ca și când ar fi fost întins pe gheață, nu pe lemn... Pe hol răsunau voci, mai multe decât ar fi trebuit... Harry deschise ochii, văzu ochelarii pe jos, lângă călcâiele statuii decapitate care îl păzise, dar care acum zăcea pe spate, fisurată și nemișcată. Și-i puse la ochi și își ridică puțin capul pentru a descoperi nasul coroiat al lui Dumbledore la câțiva centimetri de al său. ? Ești bine, Harry? ? Da, spuse el, tremurând atât de tare, încât nu putea să-și țină capul ridicat cum trebuie. Da, sunt ? unde e Cap-de-Mort, unde ? cine sunt toți acești oameni ? ce s-a... ? Atriumul era plin de oameni; podeaua reflecta flăcările verzi ca smaraldul care prinseseră viață în șemineurile de-a lungul peretelui, din care ieșeau o mulțime de vrăjitoare și vrăjitori. În timp ce Dumbledore îl ridica în picioare, Harry văzu micuțele statui de aur ale spiridușului de casă și goŹblinului conducându-l pe Cornelius Fudge, care părea uluit. ? A fost aici! strigă un bărbat îmbrăcat într-o robă roșie cu coadă de cal, care arăta către o movilă de dărâmături de aur din partea cealaltă a holului, unde Bellatrix zăcuse imobilizată cu doar câteva clipe mai înainte. L-am văzut, domnule Fudge, jur că era Știi-Tu-Cine, a înșfăcat-o pe femeie și a Dispărut! ? Știu, Williamson, știu, și eu l-am văzut! bâigui Fudge, care purta o pijama sub pelerina în dungi și gâfâia ca și cum ar fi fugit câțiva kilometri buni. Pe barba lui Merlin ? aici ?aici! ? în Ministerul Magiei! ? Dumnezeule mare ? pare imposibil ? pe onoarea mea ? cum se poate așa ceva... ? ? Dacă vrei să cobori, în Departamentul Misterelor, CorŹnelius, spuse Dumbledore ? părând mulțumit de faptul că Harry era bine și mergând înainte, astfel încât noii veniți înțeleseseră pentru prima oară că era acolo (câțiva își ridiŹcară baghetele; alții pur și simplu părură uimiți; statuile spiridușului și goblinului aplaudară, iar Fudge tresări atât de tare, încât picioarele sale îmbrăcate în papuci părăsiră podeaua) ? vei găsi mai mulți Devoratori ai Morții evadați și strânși adunați în Camera Morții, legați de o Vrajă Antidispariție și așteptând să decizi ce vrei să faci cu ei. ? Dumbledore! zise Fudge, zăpăcit de uimire. Tu ? aici ? eu ? eu... Se uită disperat în jur la Aurorii pe care îi adusese cu el și aproape că-i veni să le strige: Prindeți-l! ? Cornelius, sunt pregătit să mă lupt cu oamenii tăi și să câștig, din nou! spuse Dumbledore cu o voce răsunătoare, însă acum câteva minute ai avut dovada că de un an îți spun un mare adevăr. Lordul Cap-de-Mort s-a întors, umbli după cine nu trebuie de douăsprezece luni și e timpul să asculți glasul rațiunii! ? Eu... nu... păi... bolborosi Fudge, uitându-se în jur de parcă ar fi sperat că cineva avea să îi spună ce să facă. Nefăcând-o nimeni, zise: ? Foarte bine. Dawlish! Williamson! Duceți-vă la DepartaŹmentul Misterelor și vedeți... Dumbledore, tu... tu trebuie să îmi spui exact... Fântâna Frăției Magice ? ce s-a întâmplat acolo, adăugă el pe un ton plângăreț, uitându-se în jur la podea, unde erau acum împrăștiate bucăți din statuile vrăjiŹtoarei, vrăjitorului și centaurului. ? Putem să discutăm după ce îl trimit pe Harry înapoi la Hogwarts, spuse Dumbledore. ? Harry ? Harry Potter? Fudge se întoarse și se uită la Harry, care încă stătea spriŹjinit de peretele de lângă statuia căzută, care îl protejase în timpul duelului dintre Dumbledore și Cap-de-Mort. ? El ? aici? spuse Fudge. De ce ? ce vrea să însemne asta? ? Îți voi explica totul, repetă Dumbledore, după ce Harry se va întoarce la școală. Se îndepărtă de bazin până la locul unde se afla capul de aur al vrăjitorului. Își îndreptă bagheta spre el și murmură, "Portus". Capul radie o lumină albastră și tremură zgomotos pe podeaua de lemn pentru câteva clipe, apoi deveni iar inert. ? Stai puțin, Dumbledore! spuse Fudge, în timp ce DumŹbledore lua capul și se întorcea cu el la Harry. Nu ai autoŹrizație pentru Portalul ăla! Nu poți să faci lucruri de genul ăsta în fața Ministrului Magiei, nu ? nu... Vocea îi pieri când Dumbledore îi aruncă o privire care spunea totul peste ochelarii cu lentile în formă de semilună. ? Vei ordona ca Dolores Umbridge să fie îndepărtată de la Hogwarts, zise el. Le vei spune Aurorilor tăi să nu îl mai caute pe profesorul de Grijă față de Creaturile Magice, astfel încât acesta să se poată întoarce la lucru. Îți dau ? Dumbledore scoase din buzunar un ceas cu douăsprezece limbi și-i aruncă o privire ? o jumătate de oră din timpul meu în seara asta, timp în care cred că vom reuși să înțelegem absolut tot ce s-a întâmplat aici. După asta, voi fi nevoit să mă întorc la școala mea. Dacă vei mai avea nevoie de ajutorul meu, ești, desigur, mai mult decât bine venit să mă contactezi la Hogwarts. N-ai decât să-mi scrii pe adresa direcțiunii. Fudge făcu ochii mai mari ca niciodată. Căscase gura și chiŹpul său rotund se îmbujoră și mai tare sub părul ciufulit, cărunt. ? Eu ? tu... Dumbledore îi întoarse spatele. ? Ia Portalul ăsta, Harry. Întinse capul de aur al statuii și Harry puse mâna pe el, fără să îi mai pese ce făcea după asta sau unde se ducea. ? Ne vedem peste o jumătate de oră, spuse Dumbledore încet. Unu... doi... trei... Harry simți senzația familiară a unui cârlig care îl trase în sus. Podeaua lustruită de lemn se făcu nevăzută sub picioarele sale; Atriumul, Fudge și Dumbledore dispărură cu toții, iar el zbură înainte, într-un vârtej de culori și sunete...