CAPITOLUL XXXVII
PROFEȚIA PIERDUTĂ
Picioarele lui Harry întâlniră o suprafață stabilă; genunchii îi tremurară puțin și capul de aur al vrăjitoŹrului căzu pe podea cu un zgomot surd. Harry se uită în jur și văzu că nimerise în biroul lui Dumbledore. Totul părea să se fi reparat în absența directorului. InstruŹmentele delicate de argint erau din nou așezate pe mesele cu picioare fusiforme, pufăind și huruind ca de obicei. Portretele directorilor și ale directoarelor dormitau în ramele lor, cu capetele atârnându-le pe spate în fotolii, sau sprijinite de marŹginea tabloului. Harry se uită pe geam. La orizont se vedea o linie rece de un verde palid: se apropiau zorii. Tăcerea și pacea, sparte doar de mormăitul sau pufnitul unui portret adormit, erau insuportabile pentru el. Dacă mediul i-ar fi putut reflecta sentimentele, portretele ar fi urŹlat de durere. Se plimbă prin biroul tăcut, frumos, respiŹrând accelerat, încercând să nu se gândească la nimic. Însă trebuia să gândească... nu exista scăpare... Era vina lui că Sirius murise; totul era din cauza lui. Dacă el, Harry, nu ar fi fost atât de prost ca să înghită momeala lui Cap-de-Mort, dacă nu ar fi fost atât de convins că ceea ce văzuse în vis era adevărat, dacă și-ar fi deschis mintea și ar fi priceput că într-adevăr Cap-de-Mort, așa cum spusese Hermione, miza pe înclinația lui Harry de a face pe eroul... Era insuportabil, nu vroia să se gândească la asta, nu putea să îndure... Înăuntrul lui se căscase un gol pe care nu vroia să îl simtă sau să îl examineze; nu vroia să fie singur în spațiul acela mare și tăcut, nu putea să suporte... Un tablou din spatele lui scoase un sforăit deosebit de puternic, și o voce calmă zise: ? A... Harry Potter... Phineas Nigellus căscă prelung, întinzându-și brațele și urmărindu-i pe Harry cu ochii întredeschiși, vicleni. ? Și ce te aduce aici în primele ore ale dimineții? spuse Phineas până la urmă. Parcă n-avea nimeni voie aici, cu excepția directorului de drept. Sau te-a trimis Dumbledore? Ah, nu-mi spune, continuă el și căscă zguduitor. Un alt mesaj pentru netrebnicul meu stră-strănepot? Harry nu putu să vorbească. Phineas Nigellus nu știa că Sirius murise, iar Harry era incapabil să-l anunțe. Ar fi însemŹnat să facă din moartea lui Sirius o certitudine ireversibilă. Acum se mișcară alte câteva portrete. Groaza de a fi luat la întrebări îl făcu pe Harry să traverseze camera și să pună mâna pe clanță. Clanța rămase nemișcată. Harry era închis înăuntru. ? Sper că asta înseamnă, spuse vrăjitorul corpolent, cu nasul roșu, care era atârnat pe peretele din spatele biroului directorului, că Dumbledore se va înapoia în mijlocul nostru cât de curând. Harry se întoarse. Vrăjitorul îl privea cu un mare interes. Harry încuviință din cap. Apăsă iar pe clanță, dar tot degeaba. ? Ce bine, spuse vrăjitorul. A fost foarte monoton fără el, cât se poate de monoton. Se așeză pe scaunul ca un tron pe care fusese pictat și îi zâmbi binevoitor lui Harry. ? Dumbledore are o părere foarte bună despre tine, așa cum sunt sigur că știi, spuse el pe un ton calm. O da, te prețuiește mult. Acum sentimentul de vină pe care-l trăia Harry deveni și mai intens, de-a dreptul apăsător. Nu putea să suporte, nu mai era în stare să reziste... Nu se simțise niciodată atât de captiv în propriul corp, nu își mai dorise niciodată cu atâta ardoare să fie altcineva, oricine... Șemineul gol izbucni în flăcări verzi ca smaraldul, făcându-l pe Harry să sară de lângă ușă cu ochii holbați la bărbatul care se întrupa după grilaj. În timp ce silueta înaltă a lui Dumbledore apărea din foc, vrăjitorii și vrăjitoarele de pe pereții din jur se treziră brusc, mulți dintre ei strigându-i bun venit. ? Vă mulțumesc, spuse Dumbledore cu blândețe. La început nu se uită la Harry, ci se duse la stinghia de lângă ușă și îl scoase dintr-un buzunar interior al robei pe Fawkes cel micuț, urât și lipsit de pene, pe care îl puse ușor pe stratul de cenușă moale de sub suportul de aur pe care stătea de obicei Fawkes cel adult. ? Ei bine, Harry, spuse Dumbledore, întorcându-se în sfârșit dinspre puiul de pasăre, vei fi mulțumit să auzi că nici unul dintre colegi nu va rămâne cu afecțiuni de durată după evenimentele din această noapte. Harry încercă să spună, "Ce bine, " dar nu reuși să scoată nici un sunet. Dumbledore parcă îi reamintea de numărul pagubelor pe care le făcuse, și deși în sfârșit îl privea direct, iar expresia sa era mai degrabă binevoitoare decât acuzatoare, Harry nu suportă să îl privească în ochi. ? Doamna Pomfrey are grijă de toți, spuse Dumbledore. Nymphadora Tonks s-ar putea să fie nevoită să rămână puțin la Sf. Mungo, dar se pare că își va reveni complet. Harry dădu din cap, cu ochii ațintiți asupra covorului din ce în ce mai deschis la culoare, pe măsură ce afară începea să se lumineze. Era convins că toate portretele din cameră ascultau cu înfrigurare fiecare cuvânt pe care îl rostea DumŹbledore, întrebându-se unde fuseseră și el, și Harry, și de ce existaseră atâția răniți. ? Știu ce simți, Harry, spuse Dumbledore foarte încet. ? Nu este adevărat, spuse Harry. Vocea lui se înăspri brusc, iar el se simți cuprins de o furie incandescentă; Dumbledore habar nu avea ce simțea. ? Vezi, Dumbledore? spuse Phineas Nigellus cu viclenie. Nu trebuie niciodată să încerci să-i înțelegi pe elevi. Nu le place nici lor. Preferă să facă pe neînțeleșii, să-și plângă singuri de milă, să fiarbă în propriul... ? Destul, Phineas, spuse Dumbledore. Harry se întoarse cu spatele la Dumbledore și se uită hotărât pe fereastră. Vedea stadionul de vâjthaț în depărŹtare. Sirius apăruse acolo o dată, deghizat într-un câine mare și lățos, ca să-l poată vedea pe Harry jucând... probaŹbil că venise să vadă dacă Harry era la fel de bun ca James... Harry nu îl întrebase niciodată... ? Nu e nimic rușinos în ceea ce simți, Harry, spuse vocea lui Dumbledore. Dimpotrivă... faptul că simți o astfel de durere este punctul tău forte. Harry simți furia incandescentă debordând, arzând în golul acela îngrozitor, umplându-i de dorința de a-l lovi pe Dumbledore pentru calmul său și cuvintele sale goale. ? Punctul forte, da? spuse el, cu o voce tremurătoare, în timp ce se uita cu ochii goi la stadionul de vâjthaț. Habar nu aveți... nu știți... ? Ce nu știu? întrebă Dumbledore calm. Era prea mult. Harry se întoarse, tremurând de furie. ? Nu vreau să vorbesc despre felul cum mă simt, bine? ? Harry, faptul că suferi astfel dovedește că ești om! DuŹrerea asta este un lucru cât se poate de firesc pentru toți oamenii... ? ATUNCI ? NU ? VREAU ? SĂ ? FIU ? OM! răcni Harry. Apucă instrumentul delicat de argint de pe masa cu piŹcioare subțiri de lângă el și îl aruncă în partea cealaltă a cameŹrei; instrumentul se izbi de perete și se sparse în mii de bucăŹțele. Câteva tablouri scoaseră strigăte de supărare și de teamă, iar portretul lui Armando Dippet spuse, "Hei, ușurel!" ? NU ÎMI PASĂ! strigă Harry la ele, înșfăcând un lunoscop și aruncându-i în șemineu. M-AM SĂTURAT, AM VĂZUT DESTULE, VREAU SĂ SCAP, VREAU SĂ SE TERŹMINE, NU ÎMI MAI PASĂ... Apucă masa pe care stătuse instrumentul de argint și o aruncă la rândul ei. Masa se sfărâmă și picioarele i se rostoŹgoliră în mai multe direcții. ? Dar îți pasă, spuse Dumbledore. Nu tresărise și nu făcuse nici o mișcare pentru a-l opri pe Harry să-i demoleze biroul. Expresia îi era calmă, aproape detașată. ? Îți pasă atât de mult, încât ai impresia că o să mori din cauza durerii pe care ți-o pricinuiește. ? BA NU! strigă Harry, atât de tare, încât îl fulgeră o durere în fundul gâtului, și pentru o clipă simți dorința de a se năŹpusti spre Dumbledore, de a-l distruge și pe el, de a vătăma acel chip de un calm straniu, de a-l scutura, de a-l răni, de a-l face să simtă o picătură din groaza dinăuntrul lui. ? O, ba da, ba da, spuse Dumbledore și mai calm. Acum ți-ai pierdut mama, tatăl, și pe cel care ți-a fost persoana cea mai apropiată după ei. Sigur că îți pasă. ? NU ȘTIȚI CUM MĂ SIMT! răcni Harry. DUMNEAVOASŹTRĂ ? CARE STAȚI ACOLO ? DUMNEAVOASTRĂ... Însă cuvintele nu mai erau de ajuns, iar distrugerea lucruŹrilor nu îl mai putea ajuta; vroia să fugă, să fugă întruna, fără să se uite înapoi. Vroia să fie într-un loc unde nu mai putea să-i vadă ochii albaștri deschis uitându-se la el, și nici figura aia bătrânească detestabil de calmă. Fugi spre ușă, înșfăcă iar clanța și trase de ea. Însă ușa nu vroia să se deschidă. Harry se întoarse spre Dumbledore. ? Dați-mi drumul, spuse el, tremurând din cap până în piŹcioare. ? Nu, spuse Dumbledore potolit. Pentru câteva clipe, se uitară unul la altul. ? Dați-mi drumul, spuse Harry din nou. ? Nu, repetă Dumbledore. ? Dacă nu îmi dați drumul ? dacă mă țineți aici ? dacă nu mă lăsați să... ? Chiar te rog, distruge-mi în continuare lucrurile, spuse Dumbledore senin. Îndrăznesc să spun că și-așa am prea multe. Ocoli biroul și se așeză, privindu-l pe Harry. ? Dați-mi drumul, spuse Harry din nou, pe o voce aproape la fel de rece și de calmă ca a lui Dumbledore. ? Nu înainte să spun ce am de spus, zise Dumbledore. ? Credeți... credeți că vreau să... credeți că dau... NU ÎMI PASĂ CE AVEȚI DE SPUS! răcni Harry. Nu vreau să aud nimic din ce aveți de spus! ? O vei face, spuse Dumbledore pe același ton. Pentru că nu ești nici pe departe atât de supărat pe mine pe cât ar treŹbui să fii. Dacă m-ai ataca, așa cum știu că ești pe cale să faci, mi-aș dori să o fi meritat pe deplin. ? Despre ce vorbiți... ? ? Este vina mea că a murit Sirius, spuse Dumbledore clar. Sau mai bine zis, este aproape numai vina mea ? nu voi fi atât de arogant încât să îmi asum responsabilitatea pentru tot. Sirius a fost un om curajos, isteț și energic, și astfel de oameni nu se mulțumesc să stea acasă, ascunzându-se, când simt că alții sunt în pericol. Cu toate acestea, nu ar fi trebuit să crezi nici o clipă că era nevoie să te duci la DepartaŹmentul Misterelor în seara asta. Dacă aș fi fost sincer cu tine, Harry, așa cum ar fi trebuit, ai fi știut de mult de încerŹcarea lui Cap-de-Mort de a te ademeni în Departamentul Misterelor, și nu te-ar mai fi păcălit nimeni ca să mergi acolo. Iar Sirius nu ar fi trebuit să vină după tine. Vina este a mea și numai a mea. Harry încă avea mâna pe clanță, fără să-și dea seama. Îl privea pe Dumbledore, cu respirația tăiată, ascultând și înțeŹlegând cu mare greutate ce i se spunea. ? Te rog să iei loc, zise Dumbledore, cu aerul că rostise un ordin, nu o rugăminte. Harry ezită, apoi traversă încet camera, plină acum de rotițe zimțate din argint și de bucăți de lemn, așezându-se vizavi de Dumbledore. ? Să înțeleg, spuse Phineas Nigellus din stânga lui Harry, că stră-strănepotul meu ? ultimul ? a murit? ? Da, Phineas, spuse Dumbledore. ? Nu pot să cred, zise Phineas răstit. Harry întoarse capul la timp ca să îl vadă pe Phineas plecând cu pași mari din tablou și știu că se dusese să-și viziteze celălalt lăcaș din Casa Cumplită. Avea să treacă, poate, din portret în portret, strigându-l pe Sirius prin toată casa... ? Harry, îți datorez o explicație, spuse Dumbledore. ExŹplicația greșelilor unui om bătrân. Căci, vezi tu, ceea ce am făcut sau nu are toate trăsăturile neajunsurilor bătrâneții. Tinerețea nu poate ști cum gândește și cum simte bătrâŹnețea. Dar bătrânii sunt vinovați dacă uită cum e să fii tânăr... și se pare că eu am cam uitat în ultimul timp... Acum soarele era deja pe cer; pe deasupra munților se întindea o margine de un portocaliu orbitor și cerul deveŹnise incolor și luminos. Lumina se revărsă peste DumbleŹdore, peste sprâncenele și barba sa argintie, peste ridurile săpate adânc pe chipul său. ? Am bănuit, acum cincisprezece ani, spuse Dumbledore, când am văzut cicatricea de pe fruntea ta, ce ar putea să însemne. Am bănuit că ar putea fi indiciul unei legături între tine și Cap-de-Mort. ? Mi-ați mai spus asta, domnule profesor, spuse Harry scurt. Nu îi păsa dacă era nepoliticos. Nu prea îi mai păsa de nimic. ? Da, spuse Dumbledore, cu părere de rău. Da, dar vezi tu, tot de-aici trebuie să încep. Pentru că, la scurt timp după ce ai revenit în lumea magică, s-a dovedit că aveam dreptate și că cicatricea te avertiza când se apropia Cap-de-Mort de tine sau când avea sentimente puternice. ? Știu, spuse Harry plictisit. ? Și această abilitate a ta ? de a detecta prezența lui Cap-de-Mort, chiar și deghizat, și de a ști ce simte când are trăiri puternice ? a devenit tot mai pronunțată de când Cap-de-Mort s-a întors în propriul trup și și-a recăpătat puterile în întregime. Harry nu se obosi să mai încuviințeze din cap. Știa deja toate astea. ? De curând, spuse Dumbledore, am început să mă îngriŹjorez că s-ar putea ca el, Cap-de-Mort, să își dea seama de existența acestei legături dintre voi. Și într-adevăr, iată că a sosit momentul în care ai pătruns atât de mult în mintea și în gândurile sale, încât ți-a simțit prezența. Mă refer, desiŹgur, la noaptea când ai fost martorul atacului asupra domŹnului Weasley. ? Da, mi-a zis Plesneală, murmură Harry. ? Domnul profesor Plesneală, Harry, îl corectă DumbleŹdore încet. Dar nu te-ai întrebat de ce nu ți-am explicat eu însumi? De ce nu ți-am predat eu Occlumanție? De ce nici măcar nu m-am uitat la tine luni întregi? Harry își ridică privirea. Acum văzu că Dumbledore părea trist și obosit. ? Ba da, îngăimă el. Ba da, m-am întrebat. ? Vezi tu, continuă Dumbledore, am crezut că nu avea să treacă mult timp până când Cap-de-Mort avea să încerce să intre cu forța în mintea ta, să te manipuleze și să-ți canalizeze greșit gândurile. N-am vrut să-i dau o mână de ajutor. Eram sigur că, dacă ar fi realizat care era relația dintre noi ? sau cum arătase cândva, mai apropiată decât cea dintre director și elev ? ar fi profitat de acest prilej ca să te pună să mă spionezi. M-am temut de scopurile în care te-ar fi folosit, de faptul că ar fi putut încerca să te controleze. Harry, cred că am avut toate motivele să cred că s-ar fi folosit de tine în felul acesta. În rarele ocazii când am intrat în contact, mi s-a părut că am văzut ceva din el reflectându-se în ochii tăi... Harry își aduse aminte de senzația că un șarpe adormit se înălțase în el, pregătit de atac, în acele momente când lui și lui Dumbledore li se întâlniseră privirile. ? Controlul exercitat de Cap-de-Mort asupra ta, așa cum s-a dovedit astă-seară, nu ar fi însemnat distrugerea mea, ci a ta. A sperat, atunci când a intrat în tine pentru scurt timp, că te voi sacrifica. Așa că vezi tu, am încercat, îndepărtându-mă de tine, să te protejez, Harry. Greșeala unui om bătrân... Oftă adânc. Harry ascultă tot ce i se spunea. Ar fi fost foarte bine să afle toate astea cu câteva luni în urmă, dar acum erau neînsemnate, prin comparație cu drama pierderii lui Sirius; nu mai conta nimic din toate astea... ? Sirius mi-a spus că l-ai simțit pe Cap-de-Mort trezindu-se în tine în aceeași noapte când ai avut viziunea despre atacul domnului Weasley. Mi-am dat seama imediat că se adeverea lucrul de care îmi era cel mai teamă: Cap-de-Mort realizase că putea să se folosească de tine. Încercând să te înarmez contra asaltului său asupra minții tale, am aranjat să iei ore de Occlumanție cu domnul profesor Plesneală. Făcu o pauză. Harry privi cum lumina zilei, care acum aluneca ușor peste suprafața lustruită a biroului lui Dumbledore, sclipi pe o călimară de argint și pe o frumoasă pană roșie. Își dădea seama că toate portretele din jurul lor erau treze și ascultau înfrigurate explicația lui Dumbledore; auzea din când în când cum le foșneau robele, cum își dregeau vocile. Phineas Nigellus nu se întorsese încă... ? Domnul profesor Plesneală a descoperit, continuă Dumbledore, că de câtva timp visai ușa care dă spre Departamentul Misterelor. Cap-de-Mort, desigur, fusese obsedat de posibilitatea de a auzi profeția încă de când și-a recăpătat corpul; când se gândea la ușă, te gândeai și tu, deși nu știai ce însemna asta. Și tot atunci l-ai văzut pe Rookwood, care lucra în Departamentul Misterelor înainte să fie arestat, spunându-i lui Cap-de-Mort ceea ce știuse dintotdeauna ? că profețiile ținute în Ministerul Magiei sunt foarte bine păzite. Doar oamenii la care se referă aceste profeții le pot lua de pe rafturi fără să înnebunească: în acest caz, ori trebuia să intre însuși Cap-de-Mort în Ministerul Magiei, și să riște să se deconspire în sfârșit, ori trebuia să te duci tu în locul lui. Cunoștințele de Occlumanție au devenit o problemă și mai presantă. ? Dar nu am avut așa ceva, murmură Harry. O spuse cu voce tare, ca să încerce să scape de vina pe care o simțea: mărturisirea trebuia să ușureze apăsarea îngrozitoare care îi strângea inima. ? Nu am exersat, nu m-am obosit, aș fi putut să mă împiedic eu însumi să mai am visele alea, Hermione mi-a tot spus să o fac, iar dacă aș fi făcut-o, nu ar fi putut niciodată să îmi arate unde să mă duc, și Sirius nu ar fi... Sirius nu ar fi... Harry se simți stăpânit de nevoia de a se justifica, de a explica... ? Am încercat să văd dacă Sirius chiar fusese prins, m-am dus în biroul lui Umbridge, am vorbit cu Kreacher prin foc și el mi-a spus să Sirius nu era acolo, mi-a zis că plecase! ? Kreacher a mințit, spuse Dumbledore calm. Nu tu îi ești stăpân, a putut să te mintă fără să fie nevoie să se pedepsească. Kreacher a vrut să te duci la Ministerul Magiei. ? M-a... m-a trimis acolo cu bună știință? ? A, da. Mă tem că Kreacher este slugă la doi stăpâni de luni de zile. ? Cum? spuse Harry nedumerit. Nu a ieșit de ani întregi din Casa Cumplită. ? Kreacher a profitat de prilejul care i-a fost oferit înainte de Crăciun, spuse Dumbledore, când Sirius se pare că i-a strigat să iasă afară. A ascultat întocmai ce i-a spus Sirius și a interpretat totul drept un ordin de a părăsi casa. A plecat la singurul membru al familiei Black pe care îl mai respecŹta... la verișoara lui Black, Narcissa, sora lui Bellatrix și soția lui Lucius Reacredință. ? De unde știți toate astea? spuse Harry. Inima îi bătea foarte tare. Îi era rău. Își aminti cum își făcuse griji din cauza ciudatei absențe a lui Kreacher pe perioada Crăciunului, își aminti cum apăruse în pod... ? Kreacher mi-a spus totul astă-seară, zise Dumbledore. Vezi tu, când i-ai dat domnului profesor Plesneală avertisŹmentul acela încifrat, și-a dat seama că avuseseși o viziune cu Sirius captiv la Departamentul Misterelor. El, ca și tine, a încercat să-l contacteze pe Sirius imediat. Ar trebui să îți explic că membrii Ordinului Phoenix au metode de comuŹnicare mult mai demne de încredere decât focul din biroul lui Dolores Umbridge. Domnul profesor Plesneală a descoperit că Sirius era în viață și în siguranță în Casa Cumplită. Însă, după ce nu te-ai întors din călătoria în Pădure cu Dolores Umbridge, domnul profesor Plesneală a ajuns la concluzia că încă mai credeai că Sirius era prizonierul Lordului Cap-de-Mort. A alertat imediat anumiți membri ai Ordinului. Dumbledore oftă adânc și continuă: ? Alastor Moody, Nymphadora Tonks, Kingsley Shacklebolt și Remus Lupin erau la Sediu când a luat legătura cu ei. Toți au căzut de acord să îți vină imediat în ajutor. Domnul profesor Plesneală i-a cerut lui Sirius să rămână în urmă, penŹtru că avea nevoie de cineva care să stea la sediu și să-mi spună ce se întâmplase. Trebuia să sosesc și eu acolo cât mai repede. Între timp, domnul profesor Plesneală, intenționa să te caute în Pădure. Dar Sirius nu a dorit să rămână în urmă, în timp ce ceilalți au plecat în căutarea ta. I-a dat lui Kreacher sarcina de a-mi spune tot ce se întâmplase. Și exact așa a fost. Când am sosit la Casa Cumplită, la scurt timp după ce plecaseră toți spre Minister, Spiridușul a fost cel care mi-a spus ? tăvălinŹdu-se pe jos de râs ? unde se dusese Sirius. ? Râdea? spuse Harry cu o voce albă. ? O, da, zise Dumbledore. Vezi tu, Kreacher nu a putut să ne trădeze în totalitate. Nu este păstrătorul secretelor pentru Ordin, dar nu a putut să-i spună familiei Reacredință unde eram, sau să le divulge vreunul dintre planurile confiŹdențiale ale Ordinului, pe care îi era interzis să le dezvăluie. Era legat de asemenea vrăji, cu alte cuvinte, nu putea să nu asculte un ordin direct al stăpânului său, Sirius. Dar i-a dat Narcissei informații aparent prețioase pentru Cap-de-Mort, și totuși, probabil că aveau un sâmbure de adevăr, din moment ce Sirius i-a interzis să le repete. ? Cum ar fi? spuse Harry. ? Cum ar fi faptul că persoana la care Sirius ținea cel mai mult din lume erai tu, spuse Dumbledore încet. Cum ar fi faptul că-l priveai ca pe un tată și deopotrivă ca pe un frate. Desigur, Cap-de-Mort știa deja că Sirius făcea parte din Ordin și că tu aflaseși unde era ? dar informația primită de la Kreacher l-a făcut să-și dea seama că singura persoană pentru care ai fi făcut orice ca să o salvezi era Sirius Black. Buzele lui Harry erau reci și amorțite. ? Deci... când l-a întrebat pe Kreacher dacă Sirius era acolo în seara asta... ? Soții Reacredință ? fără îndoială, conform instrucțiuŹnilor lui Cap-de-Mort ? îi spuseseră că trebuia să găsească un mod de a-l ține departe pe Sirius după ce avuseseși viŹziunea torturării lui. Atunci, dacă ai fi vrut să vezi dacă Sirius era acasă, Kreacher te-ar fi împins pe o pistă falsă. Kreacher l-a rănit ieri pe Buckbeak, Hipogriful, și, în clipa în care ai apărut în foc, Sirius era sus și avea grijă de el. Harry simți că nu mai avea aer; respirația îi era rapidă și întretăiată. ? Iar Kreacher v-a spus toate astea... și a râs? întrebă el răgușit. ? Nu a vrut să îmi spună, zise Dumbledore. Însă eu însumi sunt un practicant destul de bun al Legilimanției ca să știu când sunt mințit și... l-am convins să îmi spună toată povestea, înainte să plec spre Departamentul Misterelor. ? Și, șopti Harry, cu pumnii încleștați și reci pe genunchi, și Hermione ne tot spunea să fim drăguți cu el... ? Și avea dreptate, Harry, spuse Dumbledore. L-am averŹtizat pe Sirius când ne-am stabilit sediul în Casa Cumplită că Kreacher trebuie tratat cu bunătate și respect. I-am spus de asemenea că poate fi un pericol pentru noi. Nu cred că Sirius m-a luat în serios, sau că l-a privit vreodată pe Kreacher ca pe o ființă cu sentimente măcar apropiate de cele omenești... ? Să nu cumva să dați vina ? să nu vorbiți așa de Sirius... Lui Harry i se tăie respirația; nu mai putea să spună cuvintele cum trebuia; însă furia care i se calmase pentru scurt timp se aprinse iar în el: nu avea să îl lase pe DumbleŹdore să îl critice pe Sirius. ? Kreacher este un mincinos mizerabil, a meritat... ? Kreacher este ceea ce l-au făcut vrăjitorii să fie, Harry, spuse Dumbledore. Da, trebuie compătimit. Existența sa a fost la fel de nefericită ca a prietenului tău, Dobby. A fost obligat să îl asculte pe Sirius, pentru că Sirius era ultimul membru al familiei al cărei sclav era, însă nu avea sentiŹmente de loialitate adevărată față de el. Și oricare ar fi defectele lui Kreacher, trebuie să recunoaștem că Sirius nu i-a făcut în nici un fel viața mai ușoară... ? NU VORBIȚI AȘA DE SIRIUS! strigă Harry. Era din nou în picioare, pregătit să se năpustească asupra lui Dumbledore, care era evident că nu înțelesese, cât de curajos fusese Sirius și cât de mult suferise... ? Dar Plesneală? se răsti Harry. De el nu spuneți nimic, nu? Când i-am zis că Sirius fusese prins de Cap-de-Mort, a râs de mine batjocoritor, ca de obicei... ? Harry, știi că domnul profesor Plesneală nu avea încotro și trebuia să pretindă că nu te lua în serios, de față cu Dolores Umbridge, spuse Dumbledore calm. Însă, așa cum ți-am expliŹcat, a informat Ordinul cât de repede a putut în privința celor spuse de tine. El a fost cel care a dedus unde plecaseși când nu te-ai întors din Pădure. Și tot el a fost cel care i-a dat doamŹnei profesoare Umbridge un Veritaserum fals, când a încercat să te oblige să îi spui unde era Sirius. Harry se răzvrăti în sinea lui. Simțea o plăcere sălbatică să dea vina pe Plesneală, i se părea că îi ușura senzația îngroŹzitoare de vină și vroia să îl audă pe Dumbledore fiind de acord cu el. ? Plesneală... Plesneală l-a... l-a întărâtat pe Sirius din cauza faptului că stătea în casă... l-a făcut să pară laș... ? Sirius era mult prea bătrân și isteț ca să se lase atins de asemenea tachinări neînsemnate, spuse Dumbledore. ? Plesneală nu mi-a mai predat Occlumanție! se răsti Harry. M-a dat afară din birou! ? Sunt conștient de asta, spuse Dumbledore grav. Am spus deja că a fost o greșeală că nu ți-am predat eu însumi, deși la momentul respectiv eram sigur că nimic nu ar fi putut să fie mai periculos decât să îți deschid mintea și mai larg pentru Cap-de-Mort, în timp ce erai în prezența mea... ? Plesneală a agravat lucrurile, cicatricea mă durea întotŹdeauna mai rău după orele cu el... Harry își aminti ce spusese Ron referitor la asta și conŹtinuă vehement. De unde știți că nu încerca să mă pregătească pentru Cap-de-Mort, ca să-i fie mai ușor să pătrundă în... ? Am încredere în Severus Plesneală, spuse Dumbledore simplu. Însă am uitat ? o altă greșeală a unui om bătrân ?că unele răni sunt mult prea adânci ca să se poată vindeca. Am crezut că domnul profesor Plesneală va putea să își înfrângă sentimentele față de tatăl tău ? și m-am înșelat. ? Și e corect? strigă Harry, ignorând chipurile scandaŹlizate și bombănelile dezaprobatoare ale portretelor de pe pereți. E corect ca Plesneală să îl urască pe tatăl meu, dar nu e corect ca Sirius să îl urască pe Kreacher? ? Sirius nu îl ura pe Kreacher, zise Dumbledore. Îl privea ca pe un servitor care nu merita prea mare interes sau atenție. Indiferența și ignoranță produc de obicei mult mai multe pagube decât antipatia directă... Fântâna pe care am distrus-o astă-seară simboliza o minciună. Noi, vrăjitorii, ne maltratăm tovarășii și abuzăm de ei de mult prea mult timp, iar acum culegem roadele a ceea ce am sădit. ? DECI, SIRIUS A MERITAT CE A PĂȚIT, DA? strigă Harry. ? Nu am spus asta, și nici nu mă vei auzi spunând-o vreodată, răspunse Dumbledore încet. Sirius nu a fost un om crud, era bun cu spiridușii de casă în general. Nu îl iubea deloc pe Kreacher, pentru că era amintirea vie a casei pe care Sirius a detestat-o. ? Da, a detestat-o! spuse Harry, cu o voce spartă, întorŹcându-se cu spatele la Dumbledore și îndepărtându-se. Acum soarele strălucea cu putere în cameră și ochii tuturor portretelor îl urmăreau mergând, fără să își dea seama ce făcea, fără să vadă biroul. ? L-ați pus să stea închis în casa aceea și nu i-a plăcut, de asta a vrut să iasă astă-seară... ? Încercam să-l țin pe Sirius în viață, spuse Dumbledore încet. ? Oamenilor nu le place să stea închiși! spuse Harry mâŹnios. Pe mine m-ați ținut închis toată vara trecută... Dumbledore închise ochii și își acoperi fața cu mâinile sale cu degete lungi. Harry îl urmări, însă acest semn atipic de oboseală, de tristețe sau de ce-o fi fost din partea lui Dumbledore nu îl impresionă deloc. Din contră, se simți și mai supărat din cauză că Dumbledore dădea semne de slăbiŹciune. Nu trebuia să fie slab când Harry vroia să țipe la el. Dumbledore își lăsă mâinile în jos și îl urmări pe Harry pe deasupra ochelarilor în formă de semilună. ? Harry, a sosit timpul să îți mărturisesc ceea ce ar fi treŹbuit să-ți spun cu cinci ani în urmă. Te rog să iei loc. Îți voi spune totul. Nu îți cer decât puțină răbdare. Vei avea ocazia să strigi la mine ? să faci orice vei dori ? după ce voi terŹmina. Nu te voi opri. Harry se uită urât la el pentru o clipă, apoi se instală din nou pe scaunul de vizavi de Dumbledore și așteptă. Dumbledore se uită pentru o clipă la domeniul însorit de dincolo de fereastră, apoi își întoarse ochii spre Harry și zise: ? Cu cinci ani în urmă ai sosit la Hogwarts, Harry, fiind teafăr și în siguranță, așa cum plănuisem și intenționasem. Mă rog, nu chiar teafăr. Suferiseși. Știam că așa se va întâmŹpla, când te-am lăsat pe pragul mătușii și unchiului tău. Știam că te condamnam la zece ani sumbri și grei. Făcu o pauză. Harry nu spuse nimic. ? M-ai putea întreba ? și pe bună dreptate ? de ce a treŹbuit să fie așa. De ce nu te-ar fi putut primi o familie de vrăjitori? Multe ar fi fost foarte dornice să o facă, ar fi fost onorate și încântate să te crească exact ca pe fiul lor. RăsŹpunsul este că prioritatea mea a fost să te țin în viață. Erai într-un pericol mult mai mare decât observaseră ceilalți. Cap-de-Mort fusese biruit cu câteva ore în urmă, însă adepŹții săi ? dintre care mulți sunt aproape la fel de răi ca el ?erau încă în libertate, furioși, disperați și violenți. Am fost nevoit să iau o hotărâre, gândindu-mă și la viitorul apropiŹat. Oare credeam că dispariția lui Cap-de-Mort era definiŹtivă? Nu. Nu știam dacă aveau să treacă zece, douăzeci sau cincizeci de ani înainte să se întoarcă, dar eram sigur că o va face, și, de asemenea, cunoscându-l bine, eram sigur că nu se va liniști până nu te va omorî. Știam că, poate, cunoștințele magice ale lui Cap-de-Mort erau mai complexe decât ale oricărui vrăjitor în viață. Știam chiar că era improbabil ca cele mai ample și puternice vrăji și farmece de protecție să fie invincibile, chiar dacă avea să își recapete cândva puterile în întregime. Însă știam și care erau punctele slabe al lui Cap-de-Mort. Așa că am luat o hotărâre. Tu aveai să fii protejat de o magie străveche, pe care el o cunoaște, o disprețuiește și, drept urmare, a subestimat-o întotdeauna ? plătind pentru asta. Mă refer, desigur, la fapŹtul că mama ta a murit ca să te salveze. Ți-a dat o protecție de durată la care el nu se așteptase niciodată, o protecție pe care o ai în sânge chiar și-n ziua de azi. În consecință, m-am încrezut în sângele mamei tale. I te-am dus surorii ei, sinŹgura rudă în viață. ? Nu mă iubește, spuse Harry imediat. Nu dă doi bani pe... ? Însă te-a primit, i-o tăie Dumbledore. Poate a fost ranŹchiunoasă, mânioasă fără voia ei, sau nefericită, dar te-a primit și, făcând-o, a pecetluit vraja pe care o aruncasem asupra ta. Sacrificiul mamei tale a făcut din legătura de sânge cea mai puternică pavăză pe care ți-o puteam da. ? Tot nu... ? Atâta timp cât tu poți numi casă locul unde sălășluiește sângele mamei tale, Cap-de-Mort nu se poate atinge de tine și nu poate să îți facă rău. El i-a vărsat sângele, dar trăiește în continuare în tine și în sora ei. Sângele ei a devenit refugiul tău. Trebuie să te întorci acolo o dată pe an, dar atâta timp cât mai poți numi locul acela casă, atâta timp cât ești acolo, nu îți poate face rău. Mătușa ta știe asta. I-am explicat ce făcusem în scrisoarea pe care i-am lăsat-o, lângă tine, pe prag. Știe că faptul că te-a găzduit a fost lucrul care te-a ținut în viață în ultimii cincisprezece ani. ? Stați, spuse Harry. Stați puțin. Își îndreptă spatele, uitându-se fix la Dumbledore. ? Dumneavoastră ați trimis Urlătoarea aia. I-ați spus să își amintească... era vocea dumneavoastră... ? M-am gândit, zise Dumbledore, aplecându-și puțin capul, că avea nevoie să își amintească de pactul pe care îl acceptase când te-a primit. Am bănuit că atacul Dementorilor ar fi putut să o facă să realizeze pericolele pe care le implica faptul că erai fiul ei adoptiv. ? Așa a fost, spuse Harry încet. Mă rog, mai mult pe unchiul meu decât pe ea. A vrut să mă dea afară, însă după ce a sosit Urlătoarea a spus că trebuia să rămân. Se uită o clipă la podea, apoi zise: ? Dar ce legătură are asta cu... Nu putu să rostească numele lui Sirius. ? Apoi, cu cinci ani în urmă, continuă Dumbledore, de parcă nu s-ar fi întrerupt din povestit, ai sosit la Hogwarts, mai puțin fericit și îngrijit decât aș fi vrut, însă viu și sănăŹtos. Nu erai un prințișor răsfățat, dar te prezentai normal, date fiind condițiile. Până în momentul acela, planul funcŹționase bine. Și apoi... ei bine, cred că-ți amintești de eveniŹmentele din primul tău an la Hogwarts la fel de limpede ca mine. Te-ai dovedit la înălțimea provocării pe care ai avut-o de înfruntat și mai curând ? mult mai curând ? decât anticipasem, te-ai trezit față în față cu Cap-de-Mort. Ai supraviețuit iar. Ai făcut mai mult de atât. I-ai întârziat recăpătarea puterii și a forței depline. Te-ai luptat bărbătește. Am fost... mai mândru de tine decât poți să îți spun. Și totuși, planul acesta minunat al meu avea o fisură, spuse Dumbledore. O fisură despre care știam, chiar de atunci, că va strica totul. Și totuși, știind cât era de important ca planul meu să reușească, mi-am spus că nu voi permite să fie distrus de această fisură. Numai eu puteam să o împiedic, așa că numai eu trebuia să fiu tare. Asta a fost primul meu test, când erai în aripa spitalului, slăbit după lupta cu Cap-de-Mort. ? Nu înțeleg ce spuneți, zise Harry. ? Nu mai ții minte că m-ai întrebat, în timp ce erai în aripa spitalului, de ce a încercat Cap-de-Mort să te omoare când erai bebeluș? Harry încuviință din cap. ? Oare ar fi trebuit să-ți spun atunci? Harry se uită fix în ochii albaștri ai lui Dumbledore și nu spuse nimic, însă inima începu să-i bată năvalnic. ? Nu vezi încă fisura din plan? Nu... poate că nu. Ei bine, după cum știi, am hotărât să nu îți răspund. La unsprezece ani, mi-am zis, erai mult prea mic pentru a ști. Nu intenŹționasem niciodată să îți spun la vârsta asta. Ar fi fost prea mult pentru tine să afli atât de repede. Ar fi trebuit să recunosc de atunci semnele pericolului. Ar fi trebuit să mă întreb de ce nu mă simțeam mai tulburat de faptul că îmi puseseși deja întrebarea la care știam că va trebui să îți dau, într-o zi, un răspuns îngrozitor. Ar fi trebuit să fi recunosŹcut că eram prea fericit la gândul că nu trebuia să o fac în ziua aceea... erai prea mic, mult prea mic. Și așa am ajuns în al doilea an al tău la Hogwarts. Din nou ai înfruntat provocări pe care nu le-au cunoscut nici măcar unii vrăjitori adulți; din nou te-ai descurcat mai bine decât mi-aș fi putut imagina. Însă nu m-ai mai întrebat de ce ți-a lăsat Cap-de-Mort acel semn. Am vorbit despre cicatricea ta, o da... am fost foarte, foarte aproape de acest subiect. Dar de ce nu ți-am spus totul? Ei bine, mi s-a părut că la doisprezece ani, era încă prea devreme ca să primești o asemenea inforŹmație, ți-am permis să pleci de lângă mine, pătat de sânge, extenuat, dar vesel, și dacă am avut o cât de mică neliniște fiindcă nu ți-am spus-o atunci, cu timpul s-a estompat. Știi, încă erai foarte mic și nu mi-a venit să-ți stric noapte aia de triumf... Acum o vezi, Harry? Vezi fisura din planul meu măreț? Căzusem în capcana pe care o prevăzusem, pe care îmi spusesem că puteam și trebuia s-o evit. ? Nu înțe... ? Am ținut prea mult la tine, spuse Dumbledore simplu. Am ținut mai mult la fericirea ta decât la dezvăluirea adevăŹrului, mai mult la pacea ta sufletească decât la planul meu, mai mult la viața ta decât la viețile care ar fi putut să se piardă, dacă planul meu eșua. Cu alte cuvinte, am acționat exact așa cum se așteaptă Cap-de-Mort să acționăm noi, proștii care iubesc. ExisŹtă vreun mod de apărare? Îl provoc să o facă pe oricine te-a urŹmărit cum te-am urmărit eu ? și te-am urmărit mai îndeaproaŹpe decât ți-ai imaginat. Oricum, suferise și deja prea mult. Ce îmi păsa dacă numeroși oameni și creaturi fără chip sau fără nume erau măcelărite într-un viitor imprecis, atâta timp cât în prezent erai viu, teafăr și fericit? Nu visasem niciodată că voi avea de-a face cu o asemenea persoană. Și iată că am ajuns în anul trei. Am urmărit de la distanță cum te-ai luptat să-i îndeŹpărtezi pe Dementori, cum l-ai găsit pe Sirius, cum ai aflat cine era și cum l-ai salvat. Să îți fi spus atunci, când îți smulseseși triŹumfător nașul din ghearele Ministerului? Însă acum, la vârsta de treisprezece ani, scuzele mi se împuținau. Deși erai mic, te dovediseși excepțional. Aveam conștiința încărcată, Harry. Știam că momentul trebuia să vină cât de curând... Însă anul trecut ai ieșit din labirint, după ce priviseși cum murise Cedric Diggory, după ce tu însuși scăpaseși cu viață ca prin urechile acului... Și tot nu ți-am spus, deși știam, acum că se întorsese Cap-de-Mort, că trebuia să o fac în curând. Acum însă, în seara asta, știu că ești pregătit să afli ceea ce ți-am ascuns atât de mult timp, pentru că ai dovedit că era bine să-ți fi transmis povara asta mai din timp. Singura mea apărare este asta. Te-am urmăŹrit cum te-ai luptat cu mai multe poveri decât oricare alt elev care a trecut vreodată prin această școală și nu mi-a venit să mai adaug una ? cea mai mare dintre toate. Harry așteptă, dar Dumbledore nu vorbi. ? Tot nu înțeleg. ? Cap-de-Mort a încercat să te omoare când erai mic din cauza unei profeții făcute la scurt timp înainte de nașterea ta. Știa că profeția fusese făcută, deși nu-i cunoștea tot conținutul. A vrut să te omoare când erai încă bebeluș, crezând că ar fi îndeplinit firul profeției. A descoperit că se înșelase, când blestemul menit să te omoare pe tine s-a întors asupra lui. Și astfel, de când și-a recăpătat trupul, și mai ales după ce ai scăŹpat ca prin minune de el anul trecut, a luat hotărârea de a auzi profeția până la capăt. Aceasta este arma pe care a căutat-o atât de asiduu de când s-a întors: să afle cum să te distrugă. Soarele răsărise acum în toată puterea cuvântului: biroul lui Dumbledore era scăldat în el. Cutia de sticlă în care se afla sabia lui Godric Cercetaș scânteia albă și opacă, fragŹmentele instrumentului pe care Harry îl aruncase pe jos străluceau ca niște picături de ploaie, iar în spatele lui puiul Fawkes ciripea încet în cuibul său de cenușă. ? Profeția s-a făcut țăndări, spuse Harry în gol. Îl trăgeam pe Neville în sus pe lojile din... din camera unde era arcada, i-am rupt roba și a căzut... ? Obiectul care s-a făcut țăndări a fost doar înregistrarea profeției, păstrată de Departamentul Misterelor. Însă proŹfeția a fost făcută cuiva, iar acea persoană poate să și-o aminŹtească perfect. ? Cine a auzit-o? întrebă Harry, deși simți că știa deja răspunsul. ? Eu, spuse Dumbledore. Am auzit-o într-o seară rece, umedă, cu șaisprezece ani în urmă, într-o cameră de la etaj din hanul "Capul de mistreț". Intrasem acolo ca să mă întâlŹnesc cu cineva care se înscrisese pentru postul de profesor de Preziceri despre Viitor, deși materia în sine nu se potrivea deloc cu preferințele și ideile mele. Însă candidata era stră-strănepoata unei clarvăzătoare foarte renumite, foarte talentate, și mi s-a părut că era o chestiune de bun-simț să mă întâlnesc cu ea. Am fost dezamăgit. Mi se părea că nu avea strop de talent. I-am spus, sper că politicos, că nu o vedeam potrivită pentru post. M-am întors să plec. Dumbledore se ridică și trecu pe lângă Harry, ducându-se la dulăpiorul negru de lângă stinghia lui Fawkes. Se aplecă, trase zăvorul și luă dinăuntru ligheanul de piatră, nu tocmai adânc, incrustat cu rune pe margini, în care Harry își văzuse tatăl necăjindu-l pe Plesneală. Dumbledore se întoarse la birou, puse Pensivul pe el, și ridică bagheta la tâmplă. Din ea scoase niște fire de gânduri argintii, ca de borangic, și le puse în bazin. Se așeză iar la birou și privi pentru o clipă cum gândurile sale se învârt și plutesc în Pensiv. Apoi, cu un oftat, ridică bagheta și atinse cu vârful suprafața argintie. Dinăuntru se ridică o siluetă înfășurată în șaluri, cu ochii extrem de măriți în spatele ochelarilor, care se întoarse ușor, cu picioarele în bazin. Însă când Sybill Trelawney vorbi, nu o făcu pe vocea ei obișnuită, eterică, mistică, ci pe un ton aspru, răgușit, cum Harry o mai auzise vorbind cu o altă ocazie: ? Cel care are puterea de a-l birui pe Lordul Întunecat se apropie... născut din neantul celor care l-au înfruntat de trei ori, născut la apusul lunii a șaptea... și Lordul Întunecat îl va marca drept egalul său, însă acesta va avea puteri pe care Lordul Întunecat nu le cunoaște... și unul dintre ei trebuie să moară de mâna celuilalt, căci nici unul nu poate trăi în timp ce celălalt supraviețuiește... cel cu puterea de a-l birui pe Lordul Întunecat se va naște la apusul lunii a șaptea... Profesoara Trelawney, care se învârtea ușor, se cufundă la loc în masa argintie de dedesubt și dispăru. În birou se lăsă o tăcere desăvârșită. Nici Dumbledore, nici Harry și nici vreunul dintre portrete nu scoaseră vreun sunet. Chiar și Fawkes amuți. ? Domnule profesor Dumbledore? spuse Harry foarte înŹcet, căci Dumbledore, privind Pensivul în continuare, părea cu totul cufundat în gânduri. Asta... despre ce este vorba... ce-i asta? ? Este vorba, spuse Dumbledore, despre faptul că singuŹra persoană care are șansa de a-l învinge pe Lordul Cap-de-Mort pentru totdeauna s-a născut la sfârșitul lui iulie, cu aproape șaisprezece ani în urmă. Acest băiat avea să li se nască unor părinți care îl înfruntaseră deja pe Cap-de-Mort de trei ori. Harry se simți ca și cum s-ar fi apropiat ceva de el. Îi veni iar greu să respire. ? Este vorba despre... mine? ? Partea ciudată, Harry, zise el încet, este că s-ar fi putut să nu fie deloc vorba despre tine. Profeția lui Sybill se putea referi la doi băieți vrăjitori, născuți amândoi la sfârșitul lui iulie în anul acela, amândoi având părinții în Ordinul Phoenix, ambele cupluri scăpând ca prin urechile acului de Cap-de-Mort de trei ori. Unul dintre ei, desigur, erai tu. Celălalt era Neville Poponeață. ? Dar atunci... atunci, de ce era numele meu pe profeție și nu al lui Neville? ? Înregistrarea originală a fost etichetată din nou după ce te-a atacat Cap-de-Mort când erai mic, spuse Dumbledore. Celui care avea în grijă Sala Profeției i s-a părut evident că Lordul Cap-de-Mort nu ar fi încercat să te omoare decât pentru că știa că tu erai cel la care se referea Sybill. ? Atunci... s-ar putea să nu fiu eu? spuse Harry. ? Mă tem, zise Dumbledore rar, ca și cum fiecare cuvânt ar fi necesitat un mare efort, că nu există nici o îndoială că ești tu. ? Dar ați spus... Neville s-a născut și el la sfârșitul lui iulie... iar mama și tatăl lui... ? Uiți de următoarea parte a profeției, ultima trăsătură care stabilea identitatea băiatului care putea să îl biruiască pe Cap-de-Mort... Însuși Cap-de-Mort avea să îl însemneze drept egalul său. Și așa s-a întâmplat, Harry. Te-a ales pe tine, nu pe Neville. Ți-a dat cicatricea care s-a dovedit deopotrivă o binecuvântare și un blestem. ? Dar poate că n-a ales bine! spuse Harry. Poate că a însemnat pe cine nu trebuia! ? L-a ales pe băiatul care i s-a părut că avea cele mai multe șanse de a constitui un pericol pentru el, spuse Dumbledore. Și fii atent, Harry: nu l-a ales pe cel cu sângele pur (care, conŹform credinței sale, este singurul tip de vrăjitor care merită să existe sau să fie cunoscut) ci pe cel cu sânge semipur, ca el. S-a văzut pe el însuși în tine înainte să te fi văzut vreodată și, însemnându-te cu acea cicatrice, nu te-a ucis, așa cum intenționase, ci ți-a dat puteri și un viitor care te-au ajutat să scapi de el nu o dată, ci de patru ori până acum ? un lucru pe care nu l-au reușit nici părinții tăi, nici ai lui Neville. ? Atunci de ce a făcut-o? spuse Harry nedumerit. De ce a înŹcercat să mă omoare când eram bebeluș? Ar fi trebuit să așŹtepte, să vadă cine dintre mine și Neville părea cel mai pericuŹlos când eram mai mari și să încerce abia atunci să îl omoare... ? Asta ar fi fost într-adevăr calea cea mai rațională, spuse Dumbledore, numai că informațiile lui Cap-de-Mort despre profeție erau incomplete. Hanul "Capul de mistreț", pe care Sybill l-a ales pentru că era ieftin, atrage de mult niște clienți mai interesanți decât "Trei mături". Așa cum ați aflat tu și prietenii tăi, spre dezavantajul vostru ? și al meu, în seara aceea ? este un loc unde se găsește mereu cineva care trage cu urechea la ceea ce spui. Desigur, eu nici nu visasem, când am pornit să mă întâlnesc cu Sybill Trelawney, că voi auzi ceva pentru care să merite să tragi cu urechea. Marele meu noroc ? de fapt, al nostru ? a fost că cel care trăgea cu ureŹchea a fost detectat la scurtă vreme în timpul profeției și dat afară din clădire. ? Atunci nu a auzit decât... ? ? Începutul, partea care prezicea nașterea în iulie a unui băiat cu părinți care îl înfruntaseră pe Cap-de-Mort de trei ori. În consecință, nu a putut să își avertizeze stăpânul că a te ataca însemna să riște să îți transfere ție puterile și să te însemneze drept egalul lui. Deci, Cap-de-Mort nu a știut niciodată că uciderea ta ar putea fi periculoasă și că ar fi înțelept să aștepte, să afle mai multe. Nu știa că vei avea "puteri pe care Lordul Întunecat nu le cunoaște"... ? Dar nu am! spuse Harry, cu o voce sugrumată. Nu am nici o putere în plus față de el, nu aș putea să mă lupt așa cum a făcut-o el astă-seară, nu pot să controlez oameni sau ? sau să îi omor... ? Există o cameră în Departamentul Misterelor, îl întrerupse Dumbledore, care este ținută închisă tot timpul. Conține ceva în același timp mai bun și mai rău decât moartea, decât inteligența umană, decât forțele naturii. De asemenea este, poate, cea mai misterioasă dintre multele obiecte de studiu care sunt adăpostite acolo. Puterea ținută în acea cameră este cea pe care tu o ai, iar Cap-de-Mort nu. Acea putere te-a făcut să îl salvezi pe Sirius astă-seară. Puterea aceea te-a scăpat de controlul lui Cap-de-Mort. Până la urmă, nu a contat că nu ți-ai putut închide mintea. Inima ta a fost cea care te-a salvat. Harry închise ochii. Dacă n-ar fi încercat să îl salveze pe Sirius, acesta nu ar fi murit... Mai mult ca să amâne moŹmentul când trebuia să se gândească iar la Sirius, Harry zise, fără să îi pese prea mult de răspuns: ? Sfârșitul profeției... era ceva despre... "nici unul nu poate trăi"... ? ... "în timp ce celălalt supraviețuiește", încheie DumŹbledore. ? Deci, zise Harry, cu o voce în care se ghicea din nou disperarea adâncă, asta înseamnă că... unul dintre noi treŹbuie să îl omoare pe celălalt... până la urmă? ? Da, spuse Dumbledore. Amândoi tăcură o bună bucată de vreme. Undeva, departe de pereții biroului, Harry auzi glasuri, poate elevi care se înŹdreptau spre Marea Sală ca să ia micul dejun mai devreme. I se părea imposibil că puteau să existe oameni care încă doŹreau mâncare, care râdeau, care nici nu știau și nici nu le păsa că Sirius Black dispăruse pentru totdeauna. Sirius părea deja la milioane de kilometri depărtare; și poate chiar știa că Harry continua să creadă că, dacă ar fi tras vălul acela, l-ar fi descoperit uitându-se la el, salutându-i, poate, cu râsul său ca un lătrat... ? Simt că îți mai datorez o explicație, Harry, spuse DumŹbledore ezitând. Te-ai întrebat, poate, de ce nu te-am ales să fii Perfect? Trebuie să mărturisesc... că m-am gândit... că aveai și așa destule responsabilități pe care trebuia să le rezolvi. Harry își ridică privirea și văzu o lacrimă prelingându-se pe chipul lui Dumbledore în barba lui lungă și argintie.