CAPITOLUL V
ORDINUL PHOENIX
? Mama ? ? ? Da, iubita mea mamă, zise Sirius. De o lună tot încerŹcăm să o dăm jos, dar credem că a aruncat o Vrajă de Lipire Permanentă pe spatele tabloului. Hai să coborâm repede, înainte să se trezească iar cu toții. ? Dar ce caută aici un portret al mamei tale? întrebă Harry uluit, când ieșiră din hol pe o ușă și coborâră un etaj de trepte înguste de piatră, urmați îndeaproape de ceilalți. ? Nu ți-a spus nimeni? Aceasta este casa părinților mei, zise Sirius. Însă eu sunt ultimul Black rămas în viață, așa că acum este a mea. I-am oferit-o lui Dumbledore ca sediu ? este cam singurul lucru folositor pe care am putut să îl fac. Harry, care se așteptase la o primire mai frumoasă, obŹservă gravitatea și amărăciunea din vocea lui Sirius. Își urmă nașul până la capătul scărilor și apoi dincolo de o ușă care ducea la bucătăria de la subsol. Era doar un pic mai puțin mohorâtă decât holul de deaŹsupra, o cameră întunecată, cu pereți de piatră. Cea mai mare parte a luminii venea de la un foc mare din capătul camerei. O ceață de fum de pipă era suspendată în aer ca fumul unei bătălii, prin care se distingeau formele înspăiŹmântătoare ale unor oale și tigăi masive de fier atârnate de (avanul întunecat. În cameră fuseseră îngrămădite multe scaune pentru întrunire, iar o masă lungă de lemn era așezaŹtă chiar în mijlocul lor, plină cu suluri de pergament, pocale, sticle goale de vin și o grămadă de cârpe. Domnul Weasley și fiul său cel mare, Bill, vorbeau încet, apropiindu-și capetele în partea cealaltă a mesei. Doamna Weasley își drese vocea. Soțul ei, un bărbat slab, cu chelie, care purta ochelari cu ramă de corn, se uită în jur și sări în picioare. ? Harry! spuse domnul Weasley, apropiindu-se de el în grabă ca să îl salute, și strângându-i mâna zdravăn. Mă bucur că te văd! Harry îl văzu peste umărul lui pe Bill, care încă purta părul lung prins în coadă, strângând în grabă metrii de pergament rămași pe masă. ? A fost bine pe drum, Harry? strigă Bill, încercând să adune douăsprezece suluri odată. Înseamnă că Ochi-Nebun nu te-a adus prin Groenlanda? ? A încercat, zise Tonks, ducându-se să-l ajute pe Bill și răsturnând imediat o lumânare pe ultimul pergament. O, nu ? scuze ? ? Stai, draga mea, spuse doamna Weasley, părând exasŹperată și reparând pergamentul cu o rotire de baghetă. În lumina fulgerătoare făcută de vraja doamnei Weasley, Harry zări ceva ce părea să fie planul unei clădiri. Doamna Weasley îl văzuse că se uită. Înșfăcă planul de pe masă și îl puse în brațele deja încărcate ale lui Bill. ? Genul ăsta de lucruri ar trebui strânse imediat după ce se termină întrunirile, se răsti ea, înainte să se apropie în grabă de un dulap de unde începu să scoată farfurii pentru cină. Bill își scoase bagheta, murmură "Evanesco!" și pergaŹmentele dispărură. ? Stai jos, Harry, zise Sirius. L-ai cunoscut pe MunŹdungus, nu-i așa? Ceea ce Harry crezuse că era un maldăr de zdrențe scoaŹse un sforăit lung și gros, apoi se trezi subit. ? A zis cineva ceva de mine? bâigui Mundungus adormit. Sunt de acord cu tine, Sirius... Ridică o mână foarte jerpelită, de parcă ar fi votat, cu ochii întredeschiși și injectați uitându-se în gol. Ginny chicoti. ? S-a terminat întrunirea, Dung, zise Sirius, în timp ce se așezau cu toții la masă în jurul lui. A venit Harry. ? Cum? spuse Mundungus, uitându-se cu amărăciune la Harry de dincolo de părul său roșcat deschis și mat. Pe onoarea mea, chiar a venit. Da... ești bine, Harry? ? Da, spuse Harry. Mundungus se căută agitat în buzunare, încă uitându-se la Harry, și scoase o pipă neagră și murdară. O duse la gură, îi aŹprinse capătul cu bagheta și trase un fum prelung. În câteva seŹcunde, fu acoperit de norii mari de fum verde care se ridicară. ? Îți datorez scuze, mormăi o voce din mijlocul norului mirositor. ? Pentru ultima oară, Mundungus, strigă doamna WeasŹley, vrei să nu mai fumezi chestia aia în bucătărie, mai ales nu când ne pregătim să mâncăm?! ? Ah, zise Mundungus. Corect. Îmi pare rău, Molly. Norul de fum dispăru când Mundungus își băgă pipa la loc În buzunar, însă tot rămase un miros neplăcut de șosete arse. ? Și dacă vreți să mâncați înainte de miezul nopții, trebuie să mă ajutați, le zise doamna Weasley celor din cameră. Nu, tu poți să rămâi unde ești, Harry dragă, ai avut un drum lung. ? Eu ce pot să fac, Molly? spuse Tonks entuziasmată, săŹrind în față. Doamna Weasley ezită, părând neliniștită. ? Hm ? nu, e în ordine, Tonks, odihnește-te și tu, ai făcut destule azi. ? Nu, nu, vreau să te ajut! spuse Tonks veselă, dărâmând un scaun când alergă spre dulapul de unde Ginny lua tacâmurile. În curând, mai multe cuțite mari tăiau carnea și legumele după bunul lor plac, supravegheate de domnul Weasley, în timp ce doamna Weasley amesteca într-un ceaun atârnat deasupra focului, iar ceilalți scoteau farfuriile, câteva pocale și mâncarea din cămară. Harry rămase la masă cu Sirius și cu Mundungus, care încă îl privea cu jale. ? Ai mai văzut-o pe Figgy de atunci? întrebă el. ? Nu, spuse Harry, nu am mai văzut pe nimeni. ? Știi, nu aș fi plecat, zise Mundungus, aplecându-se în față, și având o notă rugătoare în glas, însă am avut o posiŹbilitate de afaceri... Harry simți ceva care trecu pe lângă genunchii săi și se sperie, dar era doar Șmecherilă, pisica roșcată cu picioare dungate a lui Hermione, care se frecă o dată de picioarele lui Harry, torcând, și apoi sări în poala lui Sirius, unde se ghemui. Sirius o mângâie absent după urechi, în timp ce se întorcea, încă posomorât, spre Harry. ? Ai avut o vară frumoasă până acum? ? Nu, a fost oribil, zise Harry. Pentru prima oară, pe chipul lui Sirius apăru un fel de zâmbet fugar. ? Eu, unul, nu înțeleg de ce te plângi. ? Cum? spuse Harry, nevenindu-i să creadă. ? Eu aș fi primit atacul Dementorilor cu brațele deschise. O luptă pe viață și pe moarte pentru sufletul meu ar fi întreŹrupt la fix monotonia. Crezi că ție ți-a fost greu, cel puțin tu ai putut să te plimbi prin jur, să-ți întinzi picioarele, să te bați... eu sunt blocat înăuntru de o lună. ? Cum așa? întrebă Harry, încruntându-se. ? Pentru că încă mă caută Ministerul Magiei, iar Cap-de-Mort trebuie să știe deja că sunt un Animagus, trebuie să-i fi spus Șobo, așa că măreața mea deghizare este inutilă. Nu pot să fac prea multe pentru Ordinul Phoenix... sau cel puțin așa crede Dumbledore. În tonul șters din glasul lui Sirius, când rosti numele lui Dumbledore, apăru ceva care îi spuse lui Harry că nici Sirius nu era tocmai mulțumit de director. Harry simți un val subit de afecțiune față de nașul său. ? Cel puțin tu ai știut ce se întâmplă, zise el, ca să-l încurajeze. ? A, da, spuse Sirius sarcastic. Ascultând raporturile lui Plesneală, fiind nevoit să suport toate aluziile lui meschine din cauza faptului că el este afară, riscându-și viața, în timp ce eu stau aici, simțindu-mă foarte bine... Întrebându-mă cum merge curățenia... ? Ce curățenie? întrebă Harry. ? Încercăm să facem locul ăsta potrivit pentru a fi locuit de oameni, spuse Sirius, arătând cu mâna în jur prin bucătăria deprimantă. De zece ani nu a mai trăit nimeni aici, de când a murit iubita mea mamă, dacă nu îl pui la soŹcoteală pe bătrânul ei spiriduș de casă, care a luat-o razna ? nu a mai curățat nimic de ani întregi. ? Sirius, zise Mundungus, care nu părea să fi fost deloc atent la conversație, însă examinase îndeaproape un pocal gol. Asta e argint masiv, amice? ? Da, zise Sirius, privindu-i cu dezgust. Cel mai valoros argint prelucrat de goblini în secolul cincisprezece, gravat cu blazonul familiei Black. ? Însă asta poate să iasă, mormăi Mundungus, lustruinŹdu-l cu mâneca. ? Fred ? George ? NU, DOAR DUCEȚI-LE ÎN MÂNĂ! strigă doamna Weasley. Harry, Sirius și Mundungus se uitară în jur și, într-o fracțiŹune de secundă, se îndepărtară de masă, aruncându-se în parŹtea cealaltă. Fred și George vrăjiseră un ceaun mare de tocană, o carafă de fier de Berezero și un tocător de lemn masiv penŹtru tăiatul pâinii, echipat cu tot cu cuțit, ca să zboare către ei. Ceaunul cu tocana alunecă pe toată lungimea mesei și se opri chiar la capăt, lăsând o urmă lungă și neagră de arsură pe suŹprafața de lemn; carafa de Berezero căzu cu un zgomot puterŹnic, vărsând conținutul peste tot; cuțitul de pâine alunecă de pe tocător și ateriză, cu vârful în jos și tremurând primejdios, exact unde fusese mâna lui Sirius cu câteva secunde înainte. ? PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! țipă doamna Weasley. NU ERA CAZUL ? M-AM SĂTURAT DE TOATE ASTEA ? DOAR PENTRU CĂ ACUM AVEȚI VOIE SĂ FAŹCEȚI VRĂJI, NU E NEVOIE SĂ FOLOSIȚI BAGHETELE PENTRU ORICE LUCRU NEÎNSEMNAT! ? Am vrut doar să economisim puțin timp! zise Fred, grăbindu-se să smulgă cuțitul de pâine din masă. Scuze, Sirius, amice ? n-am vrut să... Harry și Sirius râdeau amândoi; Mundungus, care căzuse cu scaunul pe spate, se ridică înjurând, iar Șmecherilă șuieŹră supărat și se băgă ca săgeata sub dulap, de unde ochii mari și galbeni îi străluceau în întuneric. ? Băieți, zise domnul Weasley, ridicând ceaunul și ducânŹdu-i înapoi în mijlocul mesei, mama voastră are dreptate, ar trebui să dați dovadă de simț de răspundere, acum că sunŹteți majori - ? Nici unul dintre frații voștri nu a creat asemenea proŹbleme! urlă doamna Weasley la gemeni când unul dintre ei trânti o nouă carafă de Berezero pe masă, vărsând aproape la fel de mult. Bill nu simțea nevoia să Apară din doi în doi metri! Charlie nu vrăjea tot ce-i ieșea în cale! Percy... Amuți subit, trăgându-și răsuflarea și uitându-se speriată la soțul ei, a cărui expresie împietrise brusc. ? Să mâncăm, zise Bill repede. ? Arată minunat, Molly, spuse Lupin, punând în locul ei o porție generoasă de tocană pe o farfurie și dând-o mai departe, spre capătul celălalt al mesei. Preț de câteva minute fu liniște, cu excepția clinchetului farfuriilor și al cuțitelor, și al târâtului scaunelor, în timp ce toată lumea se așeză la masă. Apoi doamna Weasley se întoarse spre Sirius. ? Vroiam să-ți spun, Sirius, că e ceva închis în biroul acela din salon. Se tot se zbate și face zgomot. Ar putea să fie un Bong, desigur, însă m-am gândit să-l rugăm pe Alastor să se uite la el înainte să-i dăm drumul. ? Cum zici tu, spuse Sirius indiferent. ? Și draperiile din camera aia sunt pline de Doxii, conŹtinuă doamna Weasley. M-am gândit că am putea încerca să rezolvăm mâine. ? Abia aștept, zise Sirius. Harry simți sarcasmul din glasul lui, însă nu era sigur că nu fusese singurul. Vizavi de Harry, Tonks le distra pe Hermione și Ginny, transformându-și nasul printre înghițituri. Strângând din ochi de fiecare dată cu aceeași expresie chinuită pe care o avusese în camera lui Harry, nasul i se umflă până ajunse o excrescență ca un cioc care semăna cu al lui Plesneală, se micșoră până deveni cât o ciupercuță și apoi îi crescu mult păr în fiecare nară. Se părea că era o distracție de masă obișŹnuită, pentru că Hermione și Ginny îi cereau cât de curând să le arate nasurile lor preferate. ? Fă-o pe aia cu râtul, Tonks. Tonks le ascultă și Harry, ridicându-și privirea, avu penŹtru câteva clipe impresia că un Dudley feminin îi zâmbea de pe partea cealaltă a mesei. Domnul Weasley, Bill și Lupin aveau o discuție profundă despre goblini. ? Încă nu dau nici un semn, zise Bill. Tot nu pot să-mi dau seama dacă ei cred sau nu că s-a întors. Sigur s-ar putea să prefere să rămână neutri. Să nu se implice. ? Sunt convins că nu s-ar duce niciodată la Știți-Voi-Cine, zise domnul Weasley, clătinând din cap. Și ei au suferit pierŹderi; mai țineți minte familia de goblini pe care a omorât-o ultima dată, undeva pe lângă Nottingham? ? Cred că depinde de ce li se oferă, spuse Lupin. Și nu mă refer la aur. Dacă li se oferă libertățile pe care noi li le refuzăm de secole întregi, or să fie tentați. Tot nu ai sorți de izbândă cu Ragnok, Bill? ? Momentan e cam antivrăjitori, zise Bill, tot vorbește despre treaba aia cu Bagman. Bănuiește că Ministerul a muŹșamalizat totul, că goblinii nu și-au primit niciodată aurul de la el, știți voi... Un ropot de râsete din mijlocul mesei acoperi restul cuvintelor lui Bill. Fred, George, Ron și Mundungus se prăpădeau de râs pe scaunele lor. ? ... și atunci, chicoti Mundungus, cu obrajii brăzdați de lacrimi, și atunci, dacă puteți să credeți, îmi zice, "Auzi, Dung, de unde ai luat toate broaștele astea? Pentru că mie mi le-a furat un nenorocit!" Și eu spun, "ți-a furat broaștele, Will, și acum ce o să faci? Să înțeleg că vrei altele, nu? Și dacă mă credeți, băieți, himera nemâncată și-a cumpărat toate broașŹtele de la mine cu mai mult decât plătise la început... ? Sinceră să fiu, nu cred că este cazul să îți mai ascultăm afacerile povestite, Mundungus, zise doamna Weasley tranŹșant, în timp ce Ron se prăbuși pe masă, tăvălindu-se de râs. ? Să mă ierți, Molly, spuse Mundungus imediat, ștergânŹdu-se la ochi și făcându-i cu ochiul lui Harry. Dar, știi, Will le-a furat de fapt de la Warty Harris, așa că n-am făcut ceva foarte rău. ? Nu știu de unde ai învățat tu ce este bine și ce este rău, Mundungus, însă mi se pare că ai pierdut niște lecții cruŹciale, spuse doamna Weasley cu răceală. Fred și George își ascunseră chipurile după niște pocale de Berezero; George sughița. Dintr-un anumit motiv, doamŹna Weasley îi aruncă o privire foarte urâtă lui Sirius, înainte să se ridice și să aducă niște rubarbă mărunțită pentru budŹincă. Harry se uită la nașul său. ? Molly nu este de acord cu Mundungus, spuse Sirius în șoaptă. ? Cum de este în Ordin? zise Harry foarte încet. ? Este folositor, murmură Sirius. Știe toți borfașii ? mă rog, e și normal, fiind și el unul dintre ei. Însă îi este și foarŹte loial lui Dumbledore, care l-a ajutat cândva să iasă dintr-o încurcătură. E bine să ai pe cineva ca Dung prin preajmă, aude lucruri pe care noi nu le auzim. Însă Molly crede că este exagerat să-l invităm la cină. Nu l-a iertat pentru că a plecat de la post când trebuia să te păzească. După trei porții de rubarbă tocată și budincă, talia blugilor lui Harry deveni neplăcut de strânsă (ceea ce înŹsemna ceva având în vedere că blugii fuseseră cândva ai lui Dudley). Când puse lingura jos, conversația ajunse într-un punct mort: domnul Weasley se rezemă de spătarul scauŹnului, părând sătul și relaxat; Tonks căsca larg, iar nasul îi revenise acum la normal; Ginny, care îl ispitise pe Șmecherilă să iasă de sub dulap, stătea cu picioarele încrucișate pe podea, aruncându-i dopuri de Berezero după care să alerge. ? Cred că e aproape ora de culcare, zise doamna WeasŹley, căscând. ? Nu chiar, Molly, spuse Sirius, dând la o parte farfuria goală și întorcându-se spre Harry. Știi, mă surprinzi. CreŹdeam că primul lucru pe care o să-l faci când o să ajungi aici o să fie să începi să întrebi de Cap-de-Mort. Atmosfera din cameră se schimbă cu rapiditatea pe care o asocia Harry venirii Dementorilor. Dacă acum câteva secunde fusese relaxată și adormită, acum ea era alertă, chiar încordată. Un fior făcuse turul mesei când fusese menționat numele lui Cap-de-Mort. Lupin, care fusese pe punctul să ia o sorbitură de vin, își coborî încet pocalul, părând precaut. ? Am întrebat! zise Harry indignat. I-am întrebat pe Ron și Hermione, dar mi-au spus că nu avem voie în Ordin, așa că... ? Și au dreptate, zise doamna Weasley. Sunteți prea mici. Stătea perfect dreaptă pe scaun, cu pumnii încleștați pe brațele lui, fără urmă de somnolență. ? De când trebuie să fie cineva în Ordinul Phoenix ca să pună întrebări? întrebă Sirius. Harry a fost închis o lună în casa aia Încuiată. Are dreptul să știe ce s-a întâm... ? Stai puțin! îl întrerupse George, ridicând vocea. ? Cum, lui Harry i se răspunde la întrebări? spuse Fred supărat. ? Noi încercăm de o lună să scoatem ceva de la voi și nu ne-ați spus absolut nimic! zise George. ? Sunteți prea tineri, nu sunteți în Ordin, spuse Fred, pe o voce subțire, care suna nefiresc de asemănătoare cu cea a mamei sale. Harry nici măcar nu e major! ? Nu este vina mea că nu vi s-a spus ce face Ordinul, spuse Sirius calm, este hotărârea părinților voștri. Harry, pe de altă parte... ? Nu decizi tu ce este bine pentru Harry! zise doamna Weasley tranșant. Expresia de pe chipul ei, în mod normal binevoitoare, părea amenințătoare. ? Presupun că nu ai uitat ce a spus Dumbledore? ? Care parte? întrebă Sirius politicos, însă cu aerul unui om care se pregătea pentru o luptă. ? Partea în care i se interzice lui Harry să știe mai mult decât trebuie să știe, spuse doamna Weasley, punând accenŹtul cu putere pe ultimul cuvânt. Ron, Hermione, Fred și George întorceau capetele când spre Sirius, când spre doamna Weasley, de parcă ar fi privit un meci de tenis. Ginny stătea în genunchi, într-o grămadă de dopuri de Berezero abandonate, urmărind conversația cu gura ușor întredeschisă. Ochii lui Lupin erau fixați pe Sirius. ? Nu am de gând să-i spun mai mult decât trebuie să știe, Molly, zise Sirius. Dar având în vedere că el a fost cel care a văzut întoarcerea lui Cap-de-Mort (iarăși, se iscă un fior geŹneral în jurul mesei la auzul numelui) este mai îndreptățit decât majoritatea... ? Nu este un membru al Ordinului Phoenix! zise doamŹna Weasley. Are doar cincisprezece ani și... ? Și a trecut prin la fel de multe ca și cei mai mulți din Ordin, spuse Sirius, ba chiar prin mai multe decât unii dinŹtre ei. ? Nimeni nu neagă ce a făcut! zise doamna Weasley, ridicând vocea, cu pumnii tremurându-i pe brațele scaunului. Însă este încă... ? Nu este un copil! zise Sirius, pierzându-și răbdarea. ? Nu este nici adult! spuse doamna Weasley, îmbujorânŹdu-se brusc. Nu este James, Sirius! ? Mulțumesc, Molly, dar sunt perfect conștient cine este, spuse Sirius cu răceală. ? Eu nu sunt sigură că ești! zise doamna Weasley. Uneori, după cum vorbești cu el, ai zice că crezi că ți s-a întors cel mai bun prieten! ? Și care este problema? zise Harry. ? Problema, Harry, este că nu ești tatăl tău, oricât de mult ai semăna cu el! spuse doamna Weasley, cu ochii ațintiți în continuare asupra lui Sirius. Ești încă la școală, și adulții care sunt responsabili pentru tine nu ar trebui să o uite! ? Adică, sunt un naș iresponsabil? întrebă Sirius, ridicând vocea. ? Adică, se știe că faci lucruri nechibzuite, Sirius, ăsta e motivul pentru care Dumbledore îți tot reamintește să stai în casă și să... ? În discuția asta, te rog să lăsăm deoparte instrucțiunile lui Dumbledore! zise Sirius tare. ? Arthur! spuse doamna Weasley, întorcându-se spre soțul ei. Arthur, susține-mă! Domnul Weasley nu vorbi imediat. Își scoase ochelarii și îi șterse încet de robă, fără să se uite la soția sa. Răspunse doar după ce și-i puse la loc pe nas. ? Dumbledore știe că s-a schimbat situația, Molly. Acceptă că Harry va trebui să fie pus la curent, într-o anuŹmită măsură, acum că stă la sediu. ? Da, dar este o diferență între asta și a-l lăsa să întrebe lot ce vrea! ? Personal, zise Lupin încet, dezlipindu-și în sfârșit ochii de pe Sirius, când doamna Weasley se întoarse repede către el, sperând că până la urmă avea să aibă și ea un aliat, cred că este mai bine ca Harry să știe datele ? nu toate datele, Molly, dar imaginea de ansamblu ? de la noi decât decât să primească o versiune înflorită de la... alții. Expresia sa era blândă, însă Harry era sigur că Lupin, cel puțin, știa că unele Urechi Extensibile supraviețuiseră conŹtrolului doamnei Weasley. ? Mă rog, zise doamna Weasley, trăgând aer în piept și uitându-se în jurul mesei după o susținere care nu sosi, mă rog... văd că sunt în minoritate. Nu vă spun decât atât: DumŹbledore trebuie să aibă motivele lui pentru care nu vrea ca Harry să știe prea multe, și vorbesc ca cineva care îi vrea binele lui Harry... ? Nu este fiul tău, spuse Sirius încet. ? E ca și când ar fi, spuse doamna Weasley înverșunată. Pe cine altcineva mai are? ? Mă are pe mine! ? Da, spuse doamna Weasley, strângându-și buzele, însă a fost cam greu să ai grijă de el cât ai fost închis în Azkaban, nu-i așa? Sirius dădu să se ridice de la masă. ? Molly, nu ești singura persoana de la masa asta care ține la Harry, spuse Lupin tranșant. Sirius, stai jos. Buza de jos a doamnei Weasley tremura. Sirius se așeză încet pe scaun, cu chipul alb ca varul. ? Cred că și Harry ar trebui să își spună părerea, continuă Lupin, este destul de mare ca să ia decizii. ? Vreau să știu ce se întâmplă, zise Harry imediat. Nu se uită la doamna Weasley. Fusese emoționat când spuŹsese că era ca și copilul ei, dar nu mai avea răbdare pentru protecția ei exagerată. Sirius avea dreptate, nu era un copil. ? Foarte bine, zise doamna Weasley, cu un glas resemnat. Ginny ? Ron ? Hermione ? Fred ? George ? vreau să ieșiți din această bucătărie, acum. Urmă imediat un cor de proteste. ? Suntem majori! țipară Fred și George într-un glas. ? Dacă Harry are voie, eu de ce nu am? strigă Ron. ? Mamă, vreau să știu! se tângui Ginny. ? NU! strigă doamna Weasley, ridicându-se, cu ochii scânteind. Vă interzic categoric! ? Molly, nu poți să-i oprești pe Fred și George, zise domŹnul Weasley obosit. Sunt majori. ? Sunt încă la școală. ? Însă acum sunt adulți, spuse domnul Weasley, cu aceŹeași voce obosită. Doamna Weasley avea acum chipul roșu ca focul. ? Ah, bine atunci, Fred și George pot să rămână, dar Ron... ? Harry o să ne spună oricum tot ce-i ziceți mie și lui Hermione! spuse Ron înflăcărat. Nu-i ? nu-i așa? adăugă el nesigur, întâlnindu-i ochii lui Harry. Pentru o fracțiune de secundă, Harry se gândi să-i zică lui Ron că nu-i va spune nici un cuvânt, ca să vadă și el cum era să fii lăsat pe dinafară și să vadă dacă îi plăcea. Însă impulŹsul răutăcios dispăru când se uitară unul la altul. ? Sigur că da, zise Harry. Ron și Hermione zâmbiră. ? Bine! strigă doamna Weasley. Bine! Ginny ? LA CULŹCARE! Ginny nu plecă în liniște. O auziră țipând și strigând la mama ei până în capul scărilor, iar când ajunse pe hol, urletele doamnei Black se alăturară gălăgiei. Lupin se duse grăbit la portret ca să restabilească tăcerea. Abia după ce se întoarse, închizând ușa de la bucătărie în urma sa și așezânŹdu-se la loc la masă, Sirius vorbi. ? Bine, Harry... ce vrei să știi? Harry trase aer în piept și puse întrebarea care îl obsedase în ultima lună. ? Unde este Cap-de-Mort? zise el, ignorând noile cutreŹmurări și tresăriri la auzul numelui. Ce face? Am încercat să mă uit la știrile Încuiate, însă încă nu a apărut nimic care să aibă legătură cu el, nici o moarte stranie, nimic. ? Asta pentru că încă nu a existat vreo moarte stranie, zise Sirius, oricum, nu din câte știm noi... și știm destul de multe. ? În orice caz, mai multe decât crede el, spuse Lupin. ? Cum de nu mai omoară oameni? întrebă Harry. Știa că anul trecut Cap-de-Mort omorâse, și nu o dată. ? Pentru că nu vrea să atragă atenția asupra lui, spuse Sirius. Ar fi periculos pentru el. Știi, întoarcerea sa nu s-a desfășurat exact așa cum și-a dorit. A stricat-o. ? Sau mai bine zis, i-ai stricat-o tu, zise Lupin, cu un zâmŹbet mulțumit. ? Cum? întrebă Harry perplex. ? Nu ar fi trebuit să supraviețuiești! zise Sirius. Nimeni în afară de Devoratorii Morții nu ar fi trebuit să știe că s-a întors. Însă tu ai supraviețuit ca martor. ? Ultima persoană care vroia să fie anunțată de întoarcerea lui era Dumbledore, spuse Lupin. Și tu te-ai asigurat ca Dumbledore să știe imediat. ? Și la ce a folosit asta? întrebă Harry. ? Glumești? zise Bill, nevenindu-i să creadă. Dumbledore era singurul de care îi era frică Știi-Tu-Cui! ? Datorită ție, Dumbledore a putut să reînființeze OrdiŹnul Phoenix cam la o oră după ce s-a întors Cap-de-Mort spuse Sirius. ? Și ce a făcut Ordinul? zise Harry, uitându-se în jur la toți ? Ne-am străduit cât am putut să nu-l lăsăm pe Cap-de-Mort să-și îndeplinească planurile, spuse Sirius. ? De unde știți care îi sunt planurile? întrebă Harry repede. ? Dumbledore are o idee vicleană, zise Lupin, și de obiŹcei ideile viclene ale lui Dumbledore se dovedesc corecte. ? Atunci, ce bănuiește Dumbledore că pune la cale? ? Păi, în primul rând, vrea să își refacă armata, spuse Sirius. Pe vremuri, avea mulțimi întregi sub controlul său: vrăjitoare și vrăjitori pe care îi obligase sau îi vrăjise să îl urŹmeze, loialii săi Devoratori ai Morții, o mare varietate de creaturi întunecate. L-ai auzit plănuind să recruteze uriași; ei bine, ei sunt exact unul dintre grupurile pe care le caută. Sigur, nu va încerca să înfrunte Ministerul Magiei doar cu doisprezece Devoratori ai Morții. ? Deci, încercați să-l împiedicați să mai strângă adepți? ? Încercăm cât putem, spuse Lupin. ? Cum? ? Păi, partea cea mai importantă este să încercăm să conŹvingem cât mai mulți oameni că s-a întors Cap-de-Mort cu adeŹvărat, să-i punem în gardă, zise Bill. Însă văd că nu e simplu. ? De ce? ? Din cauza atitudinii Ministerului, zise Tonks. Harry, l-ai văzut pe Cornelius Fudge după ce s-a întors Știi-Tu-Cine. Ei bine, nu și-a schimbat deloc punctul de vedere. Refuză cu îndărătnicie să creadă că s-a întâmplat. ? Dar de ce? zise Harry disperat. De ce e atât de prost? Dacă Dumbledore... ? Ah, ei bine, ai pus punctul pe "i", spuse domnul Weasley cu un zâmbet crispat. Dumbledore. ? Știi, lui Fudge îi este teamă de el, spuse Tonks cu tristețe. ? Îi este teamă de Dumbledore? zise Harry uluit. ? Îi este teamă de ceea ce pune la cale, zise domnul Weasley. Fudge crede că Dumbledore plănuiește să-l dea jos. Crede că Dumbledore vrea să fie Ministrul Magiei. ? Dar Dumbledore nu vrea să... ? Sigur că nu, zise domnul Weasley. Nu a dorit niciodată postul de ministru, deși mulți l-au sfătuit să accepte după ce a ieșit la pensie Millicent Bagnold. Fudge a venit la putere, însă nu a uitat niciodată cât de popular și susținut a fost Dumbledore, chiar dacă Dumbledore nu s-a înscris nicioŹdată pentru postul acesta. ? În sufletul lui, Fudge știe că Dumbledore este mult mai inteligent ca el, un vrăjitor mult mai puternic, și la începutul său în Minister îi tot cerea lui Dumbledore ajutor și sfaturi, ziŹse Lupin. Însă se pare că a îndrăgit puterea și că are mult mai multă încredere în sine. Adoră să fie Ministrul Magiei și a reuŹșit să se autoconvingă că este cel mai deștept și că DumbleŹdore pur și simplu creează probleme ca să se afle în treabă. ? Cum poate să creadă așa ceva? spuse Harry supărat. Cum poate să creadă că Dumbledore ar inventa pur și simŹplu totul ? că eu aș inventa totul? ? Pentru că, dacă acceptă că s-a întors Cap-de-Mort, apar niște probleme cum nu a mai avut Ministerul de aproape paisŹprezece ani, zise Sirius cu amărăciune. Fudge pur și simplu nu este în stare să o creadă. Este mult mai plăcut să se convingă pe el însuși că Dumbledore minte ca să-i pună bețe în roate. ? Vezi care este problema? spuse Lupin. În timp ce MiŹnisterul insistă că nu este nici un pericol din partea lui Cap-de-Mort, este greu să-i convingi pe oameni că s-a întors, mai ales că ei nu vor să o creadă din start. Mai mult decât atât, Ministerul face mari presiuni asupra Profetului zilei, pentru ca acesta să nu raporteze nimic din ceea ce ei numesc zvonurile intrigante ale lui Dumbledore, așa că majoritatea comunității vrăjitorești habar n-are că s-a întâmplat ceva, și asta îi face ținte ușoare pentru Devoratorii Morții, dacă foloŹsesc Blestemul Imperius. ? Însă le spuneți oamenilor, nu-i așa? spuse Harry, uitânŹdu-se în jur la domnul Weasley, Sirius, Bill, Mundungus, Lupin și Tonks. Anunțați oamenii că s-a întors? Zâmbiră toți nefericiți. ? Păi, având în vedere că toată lumea crede că sunt un criŹminal în masă nebun și că Ministerul a pus un preț de zece mii de galioni pe capul meu, nu prea pot să mă plimb pe stradă și să încep să împart fluturași, nu? spuse Sirius agitat. ? Și nici eu nu sunt oaspetele cel mai iubit al celor mai mulți din comunitate, zise Lupin. Este consecința profeŹsională a faptului că sunt vârcolac. ? Tonks și Arthur și-ar pierde slujbele de la Minister dacă ar începe să vorbească, spuse Sirius, și este foarte important pentru noi să avem spioni în Minister, pentru că în mod sigur Cap-de-Mort va veni după ei. ? Totuși, am reușit să convingem câțiva oameni, zise domnul Weasley. Tonks, aici de față, de exemplu ? este prea tânără ca să fi fost în Ordinul Phoenix data trecută, și faptul că avem Aurori de partea noastră este un avantaj exŹtraordinar. Și Kingsley Shacklebolt a fost o achiziție valoŹroasă; se ocupă de căutarea lui Sirius, așa că transmite la Minister informații conform cărora Sirius este în Tibet. ? Însă dacă nici unul dintre voi nu dați de veste că s-a întors Cap-de-Mort ? începu Harry. ? Cine a zis că nici unul dintre noi nu dă de veste? zise Sirius. De ce crezi că are Dumbledore atâtea probleme? ? Ce vrei să spui? ? Încearcă să-l discrediteze, spuse Lupin. Nu ai citit Profetul zilei săptămâna trecută? Au raportat că fusese votat pentru înlăturarea de la Conducerea Confederației Internaționale de Vrăjitori pentru că a îmbătrânit și și-a pierdut îndemânarea, însă nu este adevărat; a fost înlăturat de vrăjitorii din Minister după ce a rostit un discurs în care anunța întoarcerea lui Cap-de-Mort. L-au retrogradat din funcția de Vrăjitor-Șef al Vrăjustiției ? asta este Înalta Curte a Vrăjitorilor ? și sunt pe cale să-i retragă și Ordinul lui Merlin, Clasa Întâi. ? Însă Dumbledore spune că nu îi pasă ce fac, atâta timp cât nu-l scot de pe imaginile Broaștelor de Ciocolată, zise Bill, zâmbind. ? Nu este de râs, spuse domnul Weasley tranșant. Dacă va continua să sfideze Ministerul, ar putea să ajungă în Azkaban, și ultimul lucru pe care îl vrem este ca DumŹbledore să fie închis. Atâta timp cât Știi-Tu-Cine știe că Dumbledore este undeva aici și știe ce pune la cale, va fi precaut. Dacă Dumbledore nu îi mai stă în cale ? ei bine, Știi-Tu-Cine va avea drum liber. ? Dar, dacă încearcă să recruteze mai mulți Devoratori ai Morții, sigur se va afla că s-a întors Cap-de-Mort, nu-i așa? întrebă Harry disperat. ? Cap-de-Mort nu se duce la casele oamenilor și nu le bate la ușă, Harry, spuse Sirius. Păcălește, blestemă și îi șantajează. Are mult antrenament la lucratul în taină. Oricum, strângerea adepților nu este singurul lucru care îl interesează. Are și alte planuri, pe care le poate pune în funcțiune chiar foarte curând, și momentan se concentrează asupra lor. ? Ce mai dorește, în afară de adepți? întrebă Harry încet. I se păru că Sirius și Lupin schimbaseră cea mai fugară privire posibilă înainte ca Sirius să-i răspundă. ? Lucruri pe care nu le poate obține decât prin furt. Cum Harry continuă să pară derutat, Sirius spuse: ? Ca de pildă o armă. Ceva ce nu a avut data trecută. ? Ca atunci când a fost puternic ultima oară? ? Da. ? Ce fel de armă? spuse Harry. Ceva mai rău decât AbraŹcadabra? ? De ajuns! Doamna Weasley vorbi din umbră, de lângă ușă. Harry nu observase când se întorsese, după ce o dusese sus pe Ginny. Stătea cu brațele încrucișate și părea mânioasă. ? Vreau să mergeți la culcare, acum. Toți, adăugă ea, uitându-se la Fred, George, Ron și Hermione. ? Nu poți să ne spui ce să facem ? începu Fred. ? Vei vedea că pot, se răsti doamna Weasley. Tremură puțin când se uită la Sirius. ? I-ai dat destule informații lui Harry. Dacă îi mai spui ceva, poți să-l și înscrii în Ordin. ? De ce nu? zise Harry repede. Mă voi alătura, vreau să mă alătur, vreau să lupt. ? Nu. De data aceasta nu vorbise doamna Weasley, ci Lupin. ? Ordinul este format doar din vrăjitori majori, spuse el. Vrăjitori care au terminat școala, adăugă el, când Fred și George deschiseră gura. Este vorba de niște pericole de care nici nu ați auzit, nici unul dintre voi... cred că Molly are dreptate, Sirius. Am spus destule. Sirius ridică puțin din umeri, însă nu îl contrazise. DoaŹmna Weasley le făcu semn imperios fiilor ei și lui HermiŹone. Unul câte unul, se ridicară, iar Harry, dându-se bătut, le urmă exemplul.