CAPITOLUL XXXII
IEȘIREA DIN FOC
? Nu mă duc... nu e nevoie să mă duc în aripa spitalului... nu vreau... Bâiguia în timp ce încerca să se îndepărteze de profeŹsorul Tofty, care se uita la Harry foarte îngrijorat, după ce îl ajutase și îl dusese în holul de intrare, în timp ce toți eleŹvii din jur se holbau la ei. ? Sunt... sunt bine, domnule, bolborosi Harry, ștergându-și sudoarea de pe față. Sincer... doar am adormit... am avut un coșmar... ? Tensiunea examenelor, spuse vrăjitorul bătrân cu comŹpasiune, bătându-l pe Harry pe umăr. Se mai întâmplă, tinere, se mai întâmplă! Acum, un pahar de apă răcoritor și poate că vei reuși să te întorci în Marea Sală, ce zici? Examenul aproape că s-a încheiat, dar crezi c-ai putea să termini fără probleme ultimul răspuns? ? Da, spuse Harry înfrigurat. Adică... nu... am făcut... am făcut cam tot ce am putut, cred... ? Foarte bine, foarte bine, zise vrăjitorul bătrân cu blânŹdețe. Mă duc să îți iau lucrarea și te sfătuiesc să te duci fruŹmușel și să te întinzi. ? Așa voi face, spuse Harry, încuviințând din cap cu putere. Vă mulțumesc mult. În clipa în care călcâiele bătrânului dispărură dincolo de pragul Marii Săli, Harry urcă în fugă scara de marmură, alergă atât de repede de-a lungul holurilor, încât portretele pe lângă care trecu murmurară niște reproșuri, mai urcă niște etaje și până la urmă intră ca un uragan pe ușa dublă a aripii spitalului, făcând-o pe doamna Pomfrey ? care îi dăŹdea să înghită lui Montague un lichid albastru strălucitor cu lingura ? să țipe speriată. ? Potter, ce naiba faci? ? Trebuie să o văd pe doamna profesoară McGonagall, îngăimă Harry, cu răsuflarea tăiată. Acum... este urgent! ? Nu este aici, Potter, zise doamna Pomfrey cu tristețe. P fost transferată în dimineața asta la Sf. Mungo. Patru Vrăji de Împietrire direct în piept la vârsta ei? Este un miracol că nu au omorât-o. ? A... plecat? zise Harry șocat. Se sună de pauză în afara salonului și auzi obișnuitul zgoŹmot îndepărtat al elevilor care se revărsau pe holurile de deasupra și dedesubtul lui. Rămase perfect nemișcat, uitânŹdu-se la doamna Pomfrey. Groaza i se cuibărea în suflet. Nu mai avea cui să spună. Dumbledore plecase, Hagrid la fel, dar își imaginase mereu că profesoara McGonagall va fi acolo, irascibilă și intransigentă, de acord, dar putându-se baza pe ea, prezentă întotdeauna unde era nevoie... ? Nu mă mir că ești șocat, Potter, zise doamna Pomfrey, cu un fel de aprobare aprigă pe chip. De parcă unul dintre ei ar fi putut să o Împietrească pe Minerva McGonagall la lumina zilei! Lașitate, asta a fost... o lașitate de ultimă speță... dacă nu mi-ar păsa de ce ați păți voi, elevii, fără mine, aș demisiona în semn de protest. ? Da, spuse Harry cu o voce albă. Ieși ca în transă din aripa spitalului, pe coridorul aglomerat unde rămase, strivit de mulțime, cu panica luând proporții în corpul său, ca un fum otrăvitor, astfel încât mintea i se încețoșa, iar el nu își dădea seama ce trebuia să facă... Ron și Hermione, zise o voce din mintea sa. Fugea iar, dându-i la o parte pe elevi, ignorându-le protestele furioase. Coborî ca vântul două etaje și ajunse în capul scării de marmură, când îi văzu apropiindu-se grăbiți de el. ? Harry! zise Hermione imediat, părând foarte speriată. Ce s-a întâmplat? Ai pățit ceva? Ești bolnav? ? Unde ai fost? întrebă Ron. ? Veniți cu mine, zise Harry repede. Hai, trebuie să vă spun ceva. Îi conduse pe coridorul de la primul etaj, uitându-se pe uși, și găsi în cele din urmă o clasă liberă în care se năpusti, închizând ușa după Ron și Hermione imediat după ce intraŹră și lipindu-se de ea, cu fața spre interior. ? Cap-de-Mort l-a prins pe Sirius. ? Poftim? ? Cum de... ? ? Am văzut. Chiar acum. Am adormit în timpul exaŹmenului. ? Dar... dar unde? Cum? spuse Hermione, albă ca varul. ? Nu știu cum, spuse Harry. Dar știu exact unde. Există o cameră în Departamentul Misterelor plină de rafturi înțesate cu niște mingiuțe de sticlă, iar ei sunt la capătul rândului nouăzeci și șapte... Încearcă să-l folosească pe Sirius ca să ia cine știe ce de-acolo... Îl torturează... au spus că până la urmă o să-l omoare! Harry descoperi că îi tremurau vocea și genunchii. Se duse spre o bancă și se așeză, încercând să se controleze. ? Cum ajungem acolo? îi întrebă el. Urmă o clipă de tăcere. Apoi Ron zise: ? Să... să ajungem acolo? ? Să ajungem la Departamentul Misterelor, ca să-l salvăm pe Sirius! zise Harry tare. ? Dar, Harry... zise Ron încet. ? Ce? Ce e? spuse Harry. Nu înțelegea de ce se uitau amândoi cu gura căscată la el, ca și când le-ar fi cerut ceva irațional irațional. ? Harry, zise Hermione destul de speriată... ăă... cum... cum a ajuns Cap-de-Mort în Ministerul Magiei fără să-și dea nimeni seama că e acolo? ? De unde să știu eu? făcu Harry. Întrebarea este cum o să ajungem noi acolo! ? Dar... Harry, gândește-te puțin, spuse Hermione făcând un pas spre el, este ora cinci după-amiaza... Ministerul MaŹgiei trebuie să fie plin de angajați... cum ar fi putut să intre Cap-de-Mort și Sirius fără să fie văzuți? Harry... probabil că sunt cei mai căutați vrăjitori din lume... Crezi că ar putea să intre neobservați într-o clădire plină de Aurori? ? Nu știu, Cap-de-Mort a folosit o Pelerină Invizibilă sau ceva de genul ăsta! strigă Harry. Oricum, Departamentul Misterelor a fost pustiu de fiecare dată când am fost... ? Tu nu ai fost niciodată acolo, Harry, spuse Hermione încet. Doar ai visat locul ăla, atâta tot. ? Nu sunt vise normale! îi strigă Harry în față, ridicându-se, făcând un pas spre ea și vrând să o scuture. Atunci cum exŹplici ce s-a întâmplat cu tatăl lui Ron, ce a fost toată povestea aia, cum de am știut ce a pățit? ? Are dreptate, spuse Ron încet, uitându-se la Hermione. ? Dar este pur și simplu atât de... atât de puțin probabil! spuse Hermione disperată. Harry, cum Dumnezeu ar fi putut să-l prindă Cap-de-Mort pe Sirius, când el a fost tot timpul ăsta în Casa Cumplită? ? Sirius ar fi putut să cedeze și să vrea să iasă la aer, spuse Ron îngrijorat. De foarte mult timp își dorește cu disperare să iasă din casa aia... ? Dar de ce, insistă Hermione, de ce Dumnezeu ar vrea Cap-de-Mort să îl folosească pe Sirius ca să ia arma aia, sau ce-o fi? ? Nu știu, ar putea să existe o grămadă de motive! se răsti Harry la ea. Poate că lui Cap-de-Mort pur și simplu nu-i pasă dacă Sirius e rănit sau nu... ? Știi ceva, tocmai mi-a venit o idee, spuse Ron, coborânŹdu-și vocea. Fratele lui Sirius a fost un Devorator al Morții, nu este așa? Poate că i-a spus lui Sirius secretul pentru a lua arma! ? Da... și de asta Dumbledore își dorește atât de mult ca Sirius să fie închis tot timpul, spuse Harry. ? Ascultați-mă, îmi pare rău, strigă Hermione, dar nici unul dintre voi nu gândește logic și nu avem nici o dovadă, absolut nici o dovadă că Sirius și Cap-de-Mort sunt într-adevăr acolo... ? Hermione, i-a văzut Harry! spuse Ron, contrând-o pe neașteptate. ? În ordine, spuse ea, speriată și totuși hotărâtă, dar treŹbuie să spun că... ? Ce? ? E vorba de tine... și nu te critic, Harry! Dar... într-un fel... cum să zic, nu crezi că ai un fel de... de... problemă cu salvatul oamenilor? zise ea. Harry se uită urât la ea. ? Cum adică, o "problemă cu salvatul oamenilor"? ? Păi... ai... continuă Hermione, mai neliniștită ca nicioŹdată. Adică... anul trecut, de exemplu... În lac... În timpul turnirului... nu ar fi trebuit să... vreau să spun că nu ar fi treŹbuit s-o salvezi pe micuța Delacour... te-a luat puțin... valul... Corpul lui Harry fu cuprins de un fior de mânie fierbinte și usturător. Cum putea să-i amintească tocmai acum de gafa aceea? ? Mă rog, a fost foarte frumos din partea ta, spuse HerŹmione repede, de-a dreptul îngrozită de expresia de pe chiŹpul lui Harry, toți au fost de acord că ai făcut o faptă miŹnunată... ? Foarte amuzant, spuse Harry cu o voce tremurândă, pentru că îmi amintesc perfect cum Ron mi-a zis că am pierŹdut timpul făcând pe eroul... asta crezi că se întâmplă acum? Crezi că vreau să fac iar pe eroul? ? Nu, nu, nu! spuse Hermione înspăimântată. Nu cred asta deloc! ? Ei bine, zi ce ai de zis, pentru că pierdem timpul! strigă Harry. ? Încerc să-ți spun... Cap-de-Mort te cunoaște, Harry! A dus-o pe Ginny în Camera Secretelor ca să o ademenească acolo, așa procedează, știe că ești... că ești genul de perŹsoană care i-ar veni în ajutor lui Sirius! Dacă nu încearcă decât să te atragă în Departamentul Mis... ? ? Hermione, nu contează dacă a făcut-o ca să mă aducă sau nu acolo. Au dus-o pe McGonagall la Sf. Mungo și n-a mai rămas nimeni din Ordin la Hogwarts căruia să-i putem spune. Dacă nu mergem, Sirius e mort! ? Dar, Harry, dacă visul tău a fost... a fost doar atât, un vis? Harry scoase un răcnet de frustrare. Hermione se îndepărtă de el cu un pas, din cale-afară de speriată. ? Nu înțelegi! strigă Harry la ea. Nu am coșmaruri, nu visez! Pentru ce crezi că a fost toată povestea cu Occlumanția, de ce crezi că a vrut Dumbledore să mă împiedice să văd toate astea? Pentru că sunt REALE, Hermione. Sirius este captiv, l-am văzut. L-a prins Cap-de-Mort și nu mai știe nimeni altcineva, iar asta înseamnă că suntem singurii care îl pol salva, și dacă nu vrei să o faci, foarte bine, mă duc singur, ai înțeles? Și dacă îmi aduc bine aminte, n-ai avut nimic împotriva "problemei mele cu salvatul oamenilor" când te-am salvat pe tine de Dementori, sau ? se întoarse spre Ron ? când am salvat-o pe sora ta de Vasilisc... ? Eu nu am zis niciodată că aș avea ceva împotrivă! spuse Ron cu patimă. ? Dar, Harry, tocmai tu ai spus-o, zise Hermione aprigă, Dumbledore a vrut să înveți să îți închizi mintea față lucrurile astea. Dacă ai fi făcut Occlumanție cum trebuie, ai mai fi văzut niciodată... ? DACĂ TU CREZI CĂ O SĂ MĂ PORT CA ȘI CÂND NU AM VĂZUT NIMIC... ? Sirius ți-a zis că nu există nimic mai important decât sil înveți să îți blochezi mintea! ? EI BINE, CRED CĂ AR ZICE ALTCEVA, DACĂ AR ȘTI CE AM VĂZUT... Ușa clasei se deschise. Harry, Ron și Hermione întoarseră imediat. Ginny intră cu un aer curios, urmată de Luna, care arăta ca de obicei de parcă ar fi plutit înăuntru din greșeală. ? Bună, zise Ginny nesigură. Am recunoscut vocea Harry. De ce țipi? ? Nu e treaba ta, spuse Harry aspru. Ginny ridică din sprâncene. ? Nu e nevoie să vorbești pe tonul ăsta cu mine, spuse ea calmă, doar mă întrebam dacă pot să te ajut. ? Ei bine, nu poți, spuse Harry scurt. ? Să știi că ești cam nepoliticos, zise Luna senină. Harry înjură și se întoarse cu spatele. Ultimul lucru din lume pe care și-l dorea acum era o conversație cu Luna Lovegood. ? Stai, spuse Hermione brusc. Stai... Harry, chiar ne pot ajuta. Harry și Ron se uitară la ea. ? Fii atent, Harry, continuă fata, trebuie să stabilim dacă Sirius a părăsit cu adevărat sediul. ? Ți-am spus, am văzut... ? Harry, te implor, te rog frumos! spuse Hermione disperată. Te rog, hai să verificăm dacă Sirius nu-i acasă, înainte să o luăm la goană spre Londra. Dacă descoperim că nu e acolo, atunci jur că nu o să încerc să te opresc. Vin și eu, o să... o să fac orice ca să încerc să-l salvez. ? Sirius este torturat ACUM! strigă Harry. Nu avem timp de pierdut. ? Dar dacă este o păcăleală a lui Cap-de-Mort, Harry? Trebuie să verificăm, n-avem încotro. ? Cum? întrebă Harry. Cum să verificăm? ? O să trebuiască să folosim focul lui Umbridge ca să vedem dacă îl putem contacta, spuse Hermione, absolut înŹgrozită de acest gând. O s-o atragem iar pe Umbridge în altă parte, dar ne trebuie oameni care să stea de pază, și exact la asta or să ne ajute Ginny și Luna. Deși era evident că se chinuia să înțeleagă ce se întâmpla, Ginny zise imediat, "Da, o facem", după care Luna întrebă: ? Când spui "Sirius", te referi la Stubby Boardman? Nimeni nu îi răspunse. ? În ordine, îi spuse Harry agresiv lui Hermione, în ordine, dacă găsești un mod ca s-o facem repede, sunt de acord, dacă nu, mă duc chiar în clipa asta la Departamentul Misterelor. ? La Departamentul Misterelor? zise Luna, ușor surprinsă. Dar cum vrei să ajungi acolo? Harry o ignoră din nou. ? Bine, spuse Hermione, frângându-și mâinile și plimŹbându-se încolo și încoace printre bănci. Bine... păi... unul dintre noi trebuie să meargă, să o găsească pe Umbridge și... și s-o trimită într-o direcție greșită, ca să fie departe de birou. Ar putea să-i spună, știu eu, că Peeves face ceva îngrozitor, ca de obicei... ? O fac eu, spuse Ron imediat. O să-i spun că Peeves disŹtruge sala de Transfigurare sau altceva de genul ăsta. Sala e la câțiva kilometri depărtare de biroul ei. Dacă stau să mă gândesc mai bine, probabil că l-aș putea convinge pe Peeves să o facă, dacă o să mă întâlnesc cu el pe drum. Faptul că Hermione nu zise nimic despre distrugerea sălii de Transfigurare indica gravitatea situației. ? Bine, zise ea încruntată, continuând să se plimbe. Acum, trebuie să-i ținem pe elevi departe de biroul ei în timp ce intrăm, altfel sigur o să ne pârască vreun Viperin. ? Luna și cu mine putem să stăm la capetele holului, spuse Ginny prompt, și să le spunem celorlalți să nu meargă pe acolo, pentru că cineva a răspândit un gaz sugrumător. Hermione păru surprinsă de cât de repede îi venise această minciună lui Ginny; aceasta ridică din umeri și zise: ? Fred și George plănuiau să o facă înainte să plece. ? Bine, spuse Hermione. Atunci, Harry, noi doi o să fim sub Pelerina Invizibilă și o să ne furișăm în birou. În felul ăsta o să poți vorbi cu Sirius... ? Nu este acolo, Hermione! ? Vreau să spun că o să poți să verifici dacă Sirius este sau nu acasă, în timp ce eu o să stau de pază. Nu cred că trebui să fii singur acolo, Lee a dovedit deja că fereastra este sigură, trimițând Nifflerii pe-acolo. Cu toată furia și nerăbdarea, Harry înțelese că Hermione se oferise să meargă cu el în biroul lui Umbridge în semn de solidaritate și loialitate. ? Îți... mă rog, îți mulțumesc, bâigui el. ? În ordine, dar, chiar dacă facem toate astea, nu cred că o să putem să avem la dispoziție mai mult de cinci minute, spuse Hermione, ușurată că Harry dădea semne să fi acceptat planul. Nu dacă o să dăm peste Filch și nenorocitul ăla de Detașament Inchizitorial care bântuie peste tot. ? Cinci minute vor fi de ajuns, spuse Harry. Hai, să mergem... ? Acum? spuse Hermione șocată. ? Sigur că acum! spuse Harry supărat. Ce credeai, că o să așteptăm până după cină? Hermione, Sirius este torturat chiar în clipa asta! ? Aha, în... În regulă, spuse ea disperată. Du-te, ia-ți PeleŹrina Invizibilă și ne întâlnim la capătul holului lui Umbridge, da? Harry nu răspunse, ci țâșni din cameră și începu să-și croiască drum prin mulțimea care se învârtea pe coridor. Două etaje mai sus, se întâlni cu Seamus și Dean, care îl salutară jovial și îi spuseră că plănuiau o sărbătorire a sfârșitului examenelor până a doua zi dimineață în camera de zi. Harry abia dacă îi auzi. Trecu prin gaura portretului, în timp ce ei încă se certau asupra a câte Berizero avea nevoie să ia de pe piața neagră și ieși pe aceeași gaură, având în geantă Pelerina Invizibilă și cuțitul lui Sirius, înainte ca ei să fi observat că îi părăsise. ? Harry vrei să participi și tu cu un galion? Harold Dingle zice că ar putea să ne vândă niște whisky-foc... Dar Harry alerga deja iar pe coridor, iar câteva minute mai târziu sări ultimele trepte ca să li se alăture lui Ron, HermiŹone, Ginny și Luna, strânși la capătul holului lui Umbridge. ? Le-am luat, gâfâi el. Așa, sunteți gata? ? În ordine, șopti Hermione în timp ce un grup de elevi gălăgioși din anul șase trecu pe lângă ei. Ron, tu du-te și fă-o pe Umbridge să plece... Harry și cu mine o să ne ascundem sub Pelerină și o să așteptăm până când o să avem cale liberă... Ron se îndepărtă, părul său roșu aprins fiind vizibil chiar și la capătul holului; între timp, capul la fel de colorat al lui Ginny se mișca printre elevii care se împingeau în jurul lor, mergând în direcția cealaltă, urmat de capul blond al Lunei. ? Treci aici, șopti Hermione, apucându-l pe Harry de încheietură și trăgându-l înapoi într-o nișă unde se afla un bust oribil de piatră al unui vrăjitor medieval, care vorbea singur pe o coloană. Ești... ești sigur că ești bine, Harry? Încă ești foarte palid. ? Sunt bine, spuse el scurt, scoțând repede Pelerina Invizibilă din ghiozdan. Adevărul era că îl durea cicatricea, însă nu atât de tare încât să bănuiască faptul că Sirius primise deja o lovitură fatală de la Cap-de-Mort; îl duruse mult mai tare atunci când Cap-de-Mort îl pedepsise pe Avery... ? Vino, zise el. Aruncă Pelerina Invizibilă peste amândoi și rămaseră locului cu urechile ciulite, încercând să desŹlușească și altceva în afară de bombănelile în latină ale busŹtului din fața lor. ? Nu puteți să mergeți pe aici! le striga Ginny celorlalți. Nu, îmi pare rău, o să trebuiască să ocoliți pe scara circuŹlară, cineva a răspândit gaz sugrumător pe-aici... Auziră câțiva elevi care se plângeau, iar o voce morocănoasă zise: ? Eu nu văd nici un gaz. ? Asta pentru că este incolor, spuse Ginny pe o voce disŹperată și convingătoare, dar, dacă vrei să treci prin el, n-ai decât, atunci o să avem cadavrul tău ca dovadă pentru următorul idiot care n-o să ne creadă. Încet, mulțimea se rări. Vestea despre gazul sugrumător părea să se fi răspândit; elevii nu o mai luau pe acolo. Când în sfârșit zona din jur fu destul de liberă, Hermione zise încet: ? Cred că mai bine de atât nu o să fie, Harry. Hai, să mergem. O luară înainte, acoperiți de pelerină. Luna stătea cu spatele la ei, la capătul îndepărtat al holului. Când trecură pe lângă Ginny, Hermione șopti: ? Bravo... nu uita de semnal. ? Care este semnalul? șopti Harry, în timp ce se apropiŹau de ușa lui Umbridge. ? Refrenul "Weasley e al nostru rege", cântat tare, dacă văd că vine Umbridge, răspunse Hermione, în timp ce Harry băga lama cuțitului în crăpătura dintre ușă și perete. Încuietoarea se deschise, iar ei intrară în birou. Pisoii de prost gust stăteau tolăniți în lumina de după-amiază târzie care le încălzea farfuriile, dar în rest biroul era la fel de inert și pustiu ca data trecută. Hermione răsuflă ușurată. ? Am crezut că ar putea să fi pus încă o măsură de siguŹranță după al doilea Niffler. Își dădură jos Pelerina; Hermione se duse repede la feŹreastră și rămase într-un unghi mort, cercetând domeniul cu bagheta scoasă. Harry se năpusti spre șemineu, făcând niște flăcări verzi ca smaraldul să prindă viață acolo. Îngenunche repede, își băgă capul în focul jucăuș și strigă: ? Numărul doisprezece, Casa Cumplită! Capul începu să i se învârtească exact ca și când s-ar fi dat jos dintr-o mașină a unui parc de distracții, deși genunchii îi rămaseră lipiți de podeaua rece a biroului. Ținu ochii bine închiși din cauza cenușii care vâjâia și, când se opri din înŹvârtit, îi deschise și se trezi uitându-se la bucătăria lungă și rece din Casa Cumplită. Nu era nimeni acolo. Se așteptase la asta, și totuși, nu era pregătit pentru valul incandescent de panică și groază care păru să-i cuprindă stomacul când văzu camera pustie. ? Sirius? întrebă el. Sirius, ești aici? Vocea îi răsună în toată camera, însă nu primi nici un răspuns, în afara unui zgomot mic de picioare târșâite din dreapta focului. ? Cine-i acolo? strigă el, întrebându-se dacă nu era doar un șoarece. Kreacher, Spiridușul de casă, apăru pe furiș în câmpul lui vizual. Arăta de-a dreptul încântat dintr-un motiv anume, deși părea să fi suferit de curând niște răni destul de grave la ambele mâini, acoperite de bandaje. ? Este capul tânărului Potter în foc, informă Kreacher buŹcătăria goală, aruncând cu coada ochiului priviri ciudat de triŹumfătoare spre Harry. Oare de ce a venit, se întreabă Kreacher? ? Unde e Sirius, Kreacher? întrebă Harry. Spiridușul de casă chicoti răgușit. ? Stăpânul a ieșit, Harry Potter. ? Unde s-a dus? Unde s-a dus, Kreacher? Kreacher se mulțumi să râdă. ? Te avertizez! spuse Harry, fiind perfect conștient că poŹsibilitatea de a-l pedepsi pe Kreacher era aproape nulă de pe poziția pe care era. Dar Lupin? Ochi-Nebun? Oricare dintre ei, e vreunul dintre ei aici? ? Nu e nimeni, în afară de Kreacher! spuse Spiridușul vesel și, întorcându-se cu spatele la Harry, începu să meargă încet spre ușa de la capătul bucătăriei. Kreacher crede că va pălăvrăŹgi puțin cu stăpâna sa, acum, da, nu a mai avut ocazia de mult timp, stăpânul lui Kreacher l-a ținut departe de ea... ? Unde s-a dus Sirius? strigă Harry după spiriduș. KreaŹcher, s-a dus la Departamentul Misterelor? Kreacher încremeni. Harry abia putea să distingă ceafa caŹpului său chel prin pădurea de picioare de scaune din fața lui. ? Stăpânul nu îi spune bietului Kreacher unde se duce, spuse Spiridușul încet. ? Dar știi! strigă Harry. Nu-i așa? Știi unde este! Urmă o clipă de tăcere, apoi Spiridușul râse mai tare decât până atunci. ? Stăpânul nu se va mai întoarce de la Departamentul Misterelor! zise el vesel. Kreacher și stăpâna sa sunt din nou singuri! Și se târî înainte și dispăru pe ușa către hol. ? Ești un... ! Însă înainte să poată rosti o singură înjurătură sau insultă, Harry simți o durere puternică în creștet; inhală o grămadă de cenușă și, înecându-se, se trezi tras înapoi printre flăcări, până când ajunse brusc să se uite în sus la chipul lat și palid al profesoarei Umbridge, care îl scosese din foc, trăgându-l de păr și dându-i acum capul pe spate cât putea de mult, de parcă ar fi vrut să-i taie gâtul. ? Crezi, șopti ea, dând capul lui Harry chiar și mai pe spate, astfel încât el se uita la tavan, că după doi Niffleri aveam de gând să mai las o ființă mică, mizerabilă și afurisită să intre în biroul meu fără să aflu? Am pus Vrăji cu Senzori Antifurt peste tot în jurul pragului după ce a intrat ultimul băiat nesăbuit. Ia-i bagheta, răcni ea la cineva pe care Harry nu îl văzu, dar simți o mână cotrobăind în buzunarul de la piept al robei și scoțându-i bagheta. Și pe a ei. Harry auzi zgomotul unei încăierări lângă ușă și știu că și lui Hermione i se luase bagheta cu forța. ? Vreau să știu ce cauți în biroul meu, spuse Umbridge, scuturând pumnul cu care îl ținea de păr pe Harry, astfel încât băiatul se cutremură. ? Încercam... să îmi iau Fulgerul! spuse el răgușit. ? Mincinosule, zise profesoara și-l scutură iar de cap. FulŹgerul tău este pus sub pază strictă la închisori, așa cum bine știi, Potter. Erai cu capul în focul meu. Cu cine comunicai? ? Cu nimeni... spuse Harry, încercând să se elibereze. Simți cum mai multe fire de păr i se desprind de pielea capului. ? Mincinosule! strigă Umbridge. Îl aruncă de lângă ea, făcându-i să se lovească de birou. Acum o văzu pe Hermione pironită de perete de către Milicent Bulstrode. Reacredință stătea sprijinit pe pervaz și rânjea, în timp ce arunca în sus bagheta lui Harry cu o mână și o prindea la loc. Afară era agitație și intrară mai mulți Viperini masivi, ținându-i strâns pe Ron, Ginny, Luna și ? spre uimirea totală a lui Harry ? pe Neville, care era fixat de gât de Crabbe și părea să fie într-un pericol iminent de a se sufoca. Toți patru aveau călușuri în gură. ? I-am prins pe toți, spuse Warrington, împingându-l pe Ron cu putere în cameră. Asta, îl împunse el pe Neville cu un deget gros, a încercat să mă împiedice să o prind pe ea ? arătă spre Ginny, care încerca să o lovească în tibie pe fata masivă de la Viperini care o ținea ? așa că l-am adus și pe el. ? Bravo, bravo, spuse Umbridge, urmărind cum se zbătea Ginny. Ei bine, se pare că Hogwarts va fi în curând o zonă fără alde Weasley, nu-i așa? Reacredință râse tare și lingușitor. Umbridge zâmbi larg, mulțumită și se așeză pe un fotoliu acoperit cu pânză de bumbac, privindu-și prizonierii ca o broască râioasă într-un strat de flori. ? Așa, deci, Potter zise ea, ai pus oameni să stea de pază în jurul biroului meu și l-ai trimis pe clovnul ăsta ? făcu un semn cu capul spre Ron, iar Reacredință râse chiar și mai tare ? să-mi spună că strigoiul genera haos în sala de TransŹfigurare, când eu știam foarte bine că era ocupat cu murŹdăritul cu cerneală al tuturor lentilelor telescoapelor din școală. Tocmai primisem această informație de la domnul Filch. Evident, era foarte important pentru tine să vorbești cu cineva. Cu Albus Dumbledore? Sau cu hibridul ăla de Hagrid? Mă îndoiesc că e vorba de Minerva McGonagall, am înțeles că este încă prea bolnavă ca să poată vorbi. Reacredință și alți câțiva membri ai Detașamentului Inchizitorial râseră și acum, Harry realiză că era atât de plin de furie și de ură, încât tremura. ? Nu este treaba dumneavoastră cu cine vorbesc, se răsti el. Fața vlăguită a lui Umbridge păru să se încordeze. ? Foarte bine, spuse ea pe vocea ei cea mai periculoasă și dulce. Foarte bine, domnule Potter... Ți-am oferit șansa să îmi spui de bunăvoie. Ai refuzat. Nu am altă variantă decât să te oblig. Draco, cheamă-l pe profesorul Plesneală. Reacredință băgă bagheta lui Harry în buzunarul robei ieși din cameră zâmbind batjocoritor, dar Harry abia dacă observă. Tocmai își dăduse seama de ceva; nu îi venea să creadă că fusese atât de prost ca să uite. Crezuse că toți membrii Ordinului, toți cei care ar fi putut să-l ajute să-l salveze pe Sirius, erau plecați ? dar se înșelase. Mai există un membru al Ordinului Phoenix la Hogwarts ? Plesneală. În birou era o liniște întreruptă doar de fojgăielile și încăierările care erau rezultatul eforturilor Viperinilor de a-i ține sub control pe Ron și pe ceilalți. Lui Ron îi sângera buza pe covorul lui Umbridge, în timp ce încerca să scape din strânŹsoarea lui Warrington; Ginny încă se străduia să o calce pe picior pe fata din anul șase care o ținea strâns de antebrațe; Neville se învinețea din ce în ce mai tare, pe când trăgea de brațele lui Crabbe; iar Hermione încerca, în van, să scape de Mlilicent Bulstrode. Luna, însă, stătea inertă lângă cel care o capturase, uitându-se în gol pe fereastră, de parcă ar fi fost oarecum plictisită de ce se întâmpla. Harry se uită iar la Umbridge, care îl privea cu atenție. Își menținu deliberat expresia calmă și neutră în timp ce pe holul de afară se auzeau pași și Draco Reacredință revenea în cameră, deschizându-i ușa lui Plesneală. ? Ați vrut să mă vedeți, doamnă directoare? zise PlesŹneală, uitându-se în jur la toate perechile de elevi care se zbăteau cu o indiferență desăvârșită. ? A, domnule profesor Plesneală, spuse Umbridge, zâmbind larg și ridicându-se. Da, aș mai vrea o sticluță de Veritaserum, cât poți de repede, te rog. ? Mi-ați luat ultima sticluță ca să-l interogați pe Potter, zise el, cercetând-o calm de sub claia de păr negru și slinos. Doar n-ați folosit-o pe toată. V-am spus că trei picături sunt de ajuns. Umbridge roși. ? Poți să mai faci, nu-i așa? spuse ea cu un glas mai copilăros și mai dulce, așa cum se întâmpla de fiecare dată când era mânioasă. ? Desigur, spuse Plesneală, strângând din buze. Dar e nevoie de un ciclu de lună plină pentru maturare, așa că probabil că va fi gata peste vreo lună. ? O lună? țipă Umbridge, umflându-se ca o broască râioasă. O lună? Dar îmi trebuie astă-seară, Plesneală! Tocmai am aflat că Potter îmi folosește focul pentru a vorbi cu una sau multe persoane neidentificate! ? Serios? spuse Plesneală, dând primul semn de oarecare interes, în timp ce se uita la Harry. Ei bine, nu mă mir. Potter nu a dat niciodată semne că i-ar plăcea să respecte regulamentul școlar. Ochii săi reci și negri erau ațintiți asupra ochilor lui Harry, care îi întâlni privirea fără să crâcnească, concenŹtrându-se din răsputeri asupra a ceea ce văzuse în vis, dorind ca Plesneală să îi citească gândurile, să înțeleagă... ? Vreau să-l interoghez! strigă Umbridge supărată, iar Plesneală își dezlipi privirea de pe Harry și se uită la chipul ei care tremura de furie. Vreau să îmi dai o poțiune care să îl oblige să îmi spună adevărul! ? V-am spus deja, spuse Plesneală calm, că nu mai am rezerve de Veritaserum. Dacă nu cumva vreți să-l otrăviți pe Potter ? și vă asigur că v-aș înțelege întru totul dacă ați face-o ? nu vă pot ajuta. Singura problemă este că majoritatea veniŹnurilor acționează prea repede pentru a-i da timp victimei să spună adevărul. Plesneală se uită iar la Harry, care se holbă la el, dornic să continue cu orice preț comunicarea fără cuvinte. Cap-de-Mort l-a prins pe Sirius în Departamentul Misterelor, își zise el disperat. Cap-de-Mort l-a prins pe Sirius ? ? Ești în perioadă de probă! urlă profesoara Umbridge. iar Plesneală se uită din nou la ea, cu sprâncenele puțin ridicate. Nu vrei să mă ajuți! Mă așteptam la ceva mai mult. Lucius Reacredință mi-a vorbit mereu în termeni elogioși de tine! Acum ieși din biroul meu! Plesneală făcu o plecăciune ironică și se întoarse să plece. Harry știu că ultima șansă de a anunța Ordinul despre ce se întâmpla ieșea în clipa aceea pe ușă. ? L-a prins pe Amprentă! strigă el. L-a prins pe Amprentă la locul ascunzătorii! Plesneală se oprise, cu mâna pe clanța ușii lui Umbridge. ? Amprentă? urlă profesoara Umbridge, uitându-se nedumerită de la Harry la Plesneală. Cine sau ce este Amprentă? Unde se ascunde? La ce se referă, Plesneală? Plesneală se uită la Harry. Chipul îi era impenetrabil. Harry nu-și dădu seama dacă înțelesese sau nu, dar nu îndrăzni să vorbească mai clar de față cu Umbridge. ? Habar n-am, spuse Plesneală cu răceală. Potter, când o să vreau să strige cineva prostii după mine, o să-ți dau o esență de pălăvrăgit. Și, Crabbe, mai slăbește puțin strânŹsoarea. Dacă se sufocă Poponeață, o să fie nevoie de o grăŹmadă de hârțoage și mă tem că va trebui să menționez epiŹsodul la referințe, dacă te vei angaja vreodată. Închise ușa după el cu o bufnitură, lăsându-l pe Harry într-o stare și mai avansată de sfâșiere lăuntrică decât înainte; Plesneală fusese ultima sa speranță. Se uită la Umbridge, care părea să se simtă la fel ca el; pieptul i se mișca de furie și frustrare. ? Foarte bine, zise ea și își scoase bagheta. Foarte bine... nu am altă soluție... aceasta este mai mult decât o problemă de disciplină școlară... este o problemă de securitate a Ministerului... da... da... Părea să se convingă pe ea însăși de ceva. Își muta greutatea de pe un picior pe altul, agitată, holbându-se la Harry, dând cu bagheta în palma liberă și respirând greoi. În timp ce o privea, Harry se simți total neputincios fără baghetă. ? Mă obligi, Potter... eu nu vreau să o fac, spuse Umbridge, mișcându-se în continuare pe loc, dar uneori circumstanțele justifică metoda... sunt sigură că domnul ministru va înțelege că nu am avut de ales... Reacredință o privea cu o expresie hămesită pe chip. ? Blestemul Cruciatus ar trebui să-ți dea drumul la limbă, spuse Umbridge încet. ? Nu! strigă Hermione. Doamnă profesoară Umbridge, este ilegal. Dar Umbridge nu o băgă în seamă. Avea pe chip o expreŹsie răutăcioasă, nerăbdătoare și entuziasmată, pe care Harry nu o mai văzuse până atunci. Își ridică bagheta. ? Domnul ministru nu ar vrea să încălcați legea, doamnă profesoară Umbridge! strigă Hermione. ? Pe Cornelius nu îl poate atinge ceea ce nu știe, spuse Umbridge, gâfâind puțin, în timp ce își ațintea bagheta pe rând către diferite părți ale corpului lui Harry, parcă încerŹca să ghicească unde avea să-l doară cel mai mult. Nu a aflat niciodată că eu le-am ordonat vara trecută Dementorilor să se ducă după Potter, și cu toate astea a fost încântat să aibă ocazia să îl exmatriculeze. ? Dumneavoastră ați fost? icni Harry. Dumneavoastră i-ați trimis pe Dementori după mine? ? Cineva trebuia să facă ceva, zise Umbridge, în timp ce bagheta se aținti asupra frunții lui Harry. Toți spuneau că ar trebui să fii redus cumva la tăcere ? să fii discreditat ? dar eu am fost cea care chiar a făcut ceva în privința asta... dar ai ieșit și din asta, nu-i așa, Potter? Însă nu și azi, nu și de data asta... Și, trăgând aer în piept, strigă: ? Cruc... ? NU! țipă Hermione cu o voce răgușită, din spatele lui Milicent Bulstrode. Nu! Harry, trebuie să-i spunem! ? În nici un caz! urlă Harry, uitându-se la ceea ce se vedea din Hermione. ? Trebuie, Harry, oricum o să te oblige să o spui, ce... ce mai contează? Și Hermione începu să plângă încet pe roba lui Milicent Bulstrode. Milicent renunță imediat la încercarea de a o strivi de perete și se dădu din fața ei, scârbită. ? Măi, măi, măi! spuse Umbridge triumfătoare. Micuța domnișoară Întreabă-Tot o să ne dea niște răspunsuri! Hai, fetițo, hai! ? Hermione... nu! strigă Ron prin căluș. Ginny se holba la Hermione, de parcă nu ar mai fi văzut-o niciodată până atunci. Neville, care se străduia să-și recapete suflul, se uita și el la ea. Dar Harry tocmai observase ceva. Deși Hermione plângea disperată în mâini, nu se vedea nici urmă de lacrimi. ? Îmi... îmi pare rău oameni buni, spuse ea. Dar... nu mai suport... ? Așa, fetițo haide, spuse Umbridge, apucând-o pe HerŹmione de umeri, aruncând-o în fotoliul liber de pânză de bumbac și aplecându-se peste ea. Ia zi... cu cine comunica Potter? ? Păi, înghiți Hermione în sec... păi, încerca să-i vorŹbească domnului profesor Dumbledore. Ron încremeni, cu ochii mari; Ginny nu mai încercă să calce pe picioarele Viperinului care o ținea captivă; până și Luna păru puțin surprinsă. Din fericire, atenția lui Umbridge și a favoriților ei se concentrase exclusiv asupra lui Hermione, fără să pentru a mai observa aceste semne suspecte. ? Dumbledore? zise Umbridge entuziasmată. Înseamnă că, știți unde e Dumbledore? ? Păi... nu, plânse Hermione. Am încercat la "Ceaunul crăpat" de pe Aleea Diagon și la "Trei mături", chiar și la "Capul de mistreț"... ? Proasto, Dumbledore nu o să stea într-un bar, în timp ce îl caută tot Ministerul! strigă Umbridge, având dezamăŹgirea înscrisă pe fiecare trăsătură. ? Dar... trebuia să-i spunem ceva foarte important! se văită Hermione, ținându-și mâinile și mai lipite de față, dar nu de suferință, după cum Harry știa, ci ca să ascundă absența prelungită a lacrimilor. ? Da? spuse Umbridge, redevenind interesată. Ce vroiați să-i spuneți? ? Vroiam... vroiam să-i spunem că e gata! spuse HerŹmione cu sughițuri. ? Ce e gata? întrebă Umbridge, care o apucă iar pe Hermione de umeri și o scutură puțin. Ce e gata, fetițo? ? Ar... arma, spuse Hermione. ? Arma? Arma? spuse Umbridge, și ochii părură să-i iasă din orbite de entuziasm. Ați creat un fel de metodă de opunere? O armă pe care să puteți să o folosiți împotriva Ministerului? La ordinele profesorului Dumbledore, desigur? ? D-d-da, făcu Hermione. Dar a trebuit să plece înainte să fie gata, a... a... acum i-am terminat-o și nu p-p-putem să-l găsim și s-s-să-i spunem! ? Ce fel de armă este? întrebă Umbridge severă, având mâinile mici și butucănoase încleștate încă pe umerii lui Hermione. ? Noi n-n-nu înțelegem de fapt despre ce este vorba, spuse Hermione, trăgându-și nasul cu putere. Noi d-d-doar am făcut ce ne-a zis d-d-domnul profesor Dumbledore. Umbridge se îndreptă, arătând foarte bucuroasă. ? Du-mă la armă, spuse ea. ? Nu vreau să le arăt și... lor, spuse Hermione sfredelitor, uitându-se în jur la Viperini printre degete. ? Nu tu pui condițiile, spuse profesoara Umbridge cu asprime. ? Bine, spuse Hermione, plângând din nou în mâini. Bine... n-au decât s-o vadă, sper să o folosească împotriva dumneavoastră! De fapt, mi-aș dori să invitați foarte foarte multă lume să vină s-o vadă! As-asta meritați. Ah, cât mi-ar plăcea ca toa... toată școala să știe unde este, și cum să o folosească, și atunci, dacă o să-i supărați pe unii dintre ei, or să poată s-să vă vină de hac! Aceste cuvinte avură un impact considerabil asupra lui Umbridge: femeia aruncă priviri rapide și suspicioase în jur, către Detașamentul ei Inchizitorial, cu ochii exoftalmici oprindu-se pentru o clipă asupra lui Reacredință, care era prea tare de cap ca să își ascundă expresia de nerăbdare și de lăcomie care îi apăruse pe chip. Umbridge o contemplă pe Hermione clipe în șir, iar apoi îi vorbi cu o voce pe care o credea cât se poate de mămoasă. ? În ordine, draga mea, hai să mergem doar noi două... și o să-l luăm și pe Potter, da? Hai, ridică-te. ? Doamnă profesoară, spuse Reacredință entuziasmat, doamnă profesoară, cred că ar trebui să vină și o parte din Detașament cu dumneavoastră, ca să aibă grijă de... ? Sunt un reprezentant oficial și capabil al Ministerului, Reacredință, chiar crezi că nu pot să mă descurc singură cu doi adolescenți fără baghetă? întrebă Umbridge tăios. OriŹcum, se pare că arma asta nu trebuie văzută de restul elevilor. Veți rămâne aici până când mă voi întoarce și aveți grijă ca nici unul dintre ei ? gesticulă spre Ron, Ginny, Neville și Luna ? să nu scape. ? În ordine, spuse Reacredință, îmbufnat și dezamăgit. ? Voi doi puteți să o luați înaintea mea și să îmi arătați drumul, spuse Umbridge, arătând cu bagheta spre Harry și Hermione. Conduceți-mă.