CAPITOLUL VII
MINISTERUL MAGIEI
Dimineața următoare, Harry se trezi la cinci jumătate atât de brusc și de deplin, încât parcă i-ar fi strigat cineva în ureche. Pentru câteva clipe rămase nemișcat, în timp ce gânŹdul la audierea disciplinară îi cuprinse fiecare celulă a creieŹrului; apoi, nefiind în stare să mai suporte, sări din pat și își puse ochelarii. Doamna Weasley îi aranjase blugii și tricoul proaspăt spălat la picioarele patului. Harry se îmbrăcă în grabă. Tabloul gol de pe perete râse batjocoritor. Ron zăcea întins pe spate, cu gura larg deschisă, dormind buștean. Nu se mișcă deloc când Harry traversă camera, ieși pe hol și închise ușa încet în urma lui. Încercând să nu se gândească la momentul când îl va vedea data viitoare pe Ron, când poate nu vor mai fi colegi la Hogwarts, Harry coborî scările în tăcere, trecu pe lângă capetele strămoșilor lui Kreacher și se duse jos, la bucătărie. Se așteptase să nu mai fie nimeni, însă când ajunse la ușă, auzi de dincolo un zumzăit încet de voci. O deschise și îi văzu pe domnul și doamna Weasley, Sirius, Lupin și Tonks stând acolo de parcă l-ar fi așteptat. Toți erau îmbrăcați complet, în afară de doamna Weasley, care purta un capot mov în carouri. Cum intră Harry, femeia sări în picioare. ? Micul dejun, zise ea, în timp ce își scoase bagheta și se duse repede la foc. ? B-b-bună dimineața, Harry, căscă Tonks, care în dimiŹneața aceasta avea părul blond și cârlionțat. Ai dormit bine? ? Da, zise Harry. ? Eu nu a-a-am dormit deloc, spuse ea, cu un alt căscat zdruncinător. Vino și ia loc... Trase un scaun, lovindu-l pe cel de lângă el. ? Ce vrei, Harry? întrebă doamna Weasley. Terci? Brioșe? Scrumbii? Ouă cu costiță? Pâine prăjită? ? Doar ? doar pâine prăjită, mulțumesc, zise Harry. Lupin îi aruncă o privire lui Harry, și apoi îi zise lui Tonks: ? Ce ziceai de Scrimgeour? ? A... da... păi, trebuie să fim mai atenți, ne-a pus mie și lui Kingsley tot felul te întrebări ciudate... Harry se simți oarecum recunoscător fiindcă nu era obligat să ia și el parte la conversație. Stomacul i se zvârcolea. DoamŹna Weasley îi puse în față câteva felii de pâine prăjită cu gem; încercă să mănânce, dar era ca și când ar fi mestecat un covor. Doamna Weasley se așeză lângă el și începu să îi tot aranjeze tricoul, să-i bage înăuntru eticheta și să-i netezească atentă cutele de pe umeri. El ar fi vrut să fie lăsat în pace. ?... și o să trebuiască să-i spun lui Dumbledore că mâine nu pot să stau în tura de noapte, sunt pur și simplu p-p-prea obosită, termină Tonks, căscând iar cu poftă. ? Îți țin eu locul, zise domnul Weasley. Este în ordine, oricum am de terminat un raport... Domnul Weasley nu era îmbrăcat cu roba de vrăjitor, ci cu niște pantaloni în dungulițe și o jachetă veche de pilot. Se întoarse de la Tonks spre Harry. ? Cum te simți? Harry ridică din umeri. ? O să se termine totul în curând, zise domnul Weasley încurajator. Peste câteva ore o să fii reabilitat. Harry nu spuse nimic. ? Audierea este la etajul meu, în biroul Ameliei Bones. Este șefa Departamentului de Punere în Vigoare a Legilor Magice și cea care îți va pune întrebări. ? Amelia Bones este de treabă, Harry, zise Tonks cu sinŹceritate. Este dreaptă, o să te asculte. Harry dădu din cap aprobator, încă nereușind să se gânŹdească la ce anume să spună. ? Nu-ți pierde cumpătul, zise Sirius brusc. Fii politicos și nu te abate de la subiect. Harry dădu iar din cap. ? Legea este de partea noastră, spuse Lupin încet. Chiar și vrăjitorilor minori li se permite să facă vrăji în situații de viață și moarte. Ceva foarte rece se prelinse pe ceafa lui Harry; pentru o clipă crezu că aruncase cineva o Vrajă de Deziluzionare asuŹpra lui, apoi își dădu seama că doamna Weasley îi ataca părul cu un pieptene ud. Îl apăsă cu putere pe creștet. ? Nu stă niciodată culcat? zise ea disperată. Harry clătină din cap. Dl. Weasley se uită la ceas și își ridică privirea spre Harry. ? Cred că ar trebui să plecăm, zise el. Este puțin cam deŹvreme, dar cred că o să-ți fie mai bine la Minister decât dacă o să stai să aștepți aici. ? Bine, zise Harry automat, lăsând felia de pâine prăjită în farfurie și ridicându-se. ? O să fie în ordine, Harry, zise Tonks, bătându-l pe braț. ? Noroc, spuse Lupin, sunt sigur că o să fie totul bine. ? Și dacă nu, zise Sirius sumbru, mă ocup eu de Amelia Bones în locul tău... Harry zâmbi stins. Doamna Weasley îl îmbrățișă. ? Îți ținem pumnii, spuse ea. ? Da, zise Harry. Atunci... ne vedem mai târziu. Îl urmă pe domnul Weasley până sus și pe hol. O auzi pe mama lui Sirius mormăind în somn, de dincolo de draperii. Domnul Weasley deblocă ușa și ieșiră amândoi în zorii dimiŹneții reci și gri. ? De obicei nu mergeți pe jos la serviciu, nu? îl întrebă Harry, când porniră vioi spre piață. ? Nu, de obicei Apar, zise domnul Weasley, dar este eviŹdent că tu nu poți, și cred că e mai bine să ajungem într-un mod cu totul non-magic... face o impresie mai bună, având în vedere pentru ce ai fost sancționat... Domnul Weasley își ținea mâna în buzunar în timpul mersului. Harry știa că era încleștată în jurul baghetei. StrăŹzile dărăpănate erau aproape pustii, însă când ajunseră la o mică stație de metrou mizerabilă, își dădură seama că era deja plină de navetiști. Ca întotdeauna când era în apropierea ÎncuŹiaților care își vedeau de treburile lor cotidiene, domnului Weasley îi era foarte greu să își înfrâneze entuziasmul. ? Pur și simplu fantastice, șopti el, arătând spre autoŹmatele de cartele. Minunat de ingenioase. ? Sunt stricate, zise Harry, indicându-i semnul. ? Da, dar chiar și așa... spuse domnul Weasley, zâmbindu-le cu drag spre ele. În schimb, cumpărară biletele de la un paznic care părea destul de adormit (Harry se ocupă de tranzacție, având în veŹdere că domnul Weasley nu se prea pricepea la banii ÎncuŹiaților) și cinci minute mai târziu se urcau într-un tren subteŹran, care îi ducea către centrul Londrei. Domnul Weasley veriŹfică neliniștit hărțile metroului de deasupra ferestrelor. ? Încă patru stații, Harry... Acum mai sunt trei stații... Încă două stații, Harry... Coborâră la o stație chiar din inima Londrei și fură mătuŹrați afară din metrou de un val de bărbați și femei în cosŹtum și cu serviete. Urcară pe scara rulantă, dincolo de bariŹera de cartele (domnul Weasley fu încântat de modul în care aparatul îi înghiți cartela), și ieșiră într-o stradă mare, încadrată de clădiri impozante, aflată în plin trafic. ? Unde suntem? zise domnul Weasley derutat și pentru o clipă îi îngheță sângele în vine. Harry crezu că se dăduseră jos la altă stație, în ciuda apeŹlurilor repetate la hartă ale domnului Weasley; însă o secundă mai târziu el zise: ? A, da... pe aici, Harry. Apoi îl conduse pe o alee lăturalnică. ? Iartă-mă, spuse el, însă nu am mai venit niciodată cu metroul și totul este destul de diferit din perspectiva ÎncuŹiaților. Sincer să fiu, până acum nu am mai folosit în viața mea un permis de vizitator. Cu cât avansau, cu atât clădirea devenea mai puțin impoŹzantă și mai mică, până când ajunseră pe o stradă unde erau mai multe case cu birouri oarecum dărăpănate, o cârciumă și o zonă de trecere foarte aglomerată. Harry se așteptase ca MiŹnisterul Magiei să aibă un sediu mai impresionant. ? Am ajuns, spuse domnul Weasley vesel, arătând către o veche cabină telefonică roșie, căreia îi lipseau câteva ochiuri de geam și care era plasată în fața unui perete plin de graffiti. După tine, Harry. Deschise ușa cabinei telefonice. Harry intră, întrebându-se despre ce Dumnezeu era vorba. Dl. Weasley se strecură lângă Harry și închise ușa. Erau îngheŹsuiți; Harry era lipit de aparatul de telefon, care atârna strâmb de peretele cabinei, de parcă ar fi încercat să-l dea jos un vanŹdal. Domnul Weasley se întinse pe lângă el după receptor. ? Domnule Weasley, cred că și acesta ar putea să fie striŹcat, zise Harry. ? Nu, nu, sunt sigur că este în ordine, spuse domnul Weasley, ținând receptorul deasupra capului și uitându-se la discul cu numere. Să vedem... șase..., zise el și formă număŹrul, doi... patru... și încă un patru... și un alt doi... În timp ce discul se învârtea încet la loc, în cabina teleŹfonică se auzi o voce monotonă de femeie, nu din recepŹtorul din mâna domnului Weasley, ci la fel de tare și clar ca și când ar fi stat o femeie invizibilă chiar lângă ei. ? Bine ați venit în Ministerul Magiei. Vă rog să spuneți cum vă numiți și ce doriți. ? Hm... făcu domnul Weasley, fiind evident că nu știa dacă să vorbească sau nu în receptor. Făcu un compromis, ținând partea unde se vorbește la ureche. ? Arthur Weasley, Oficiului de Folosire Neregulamentară a Obiectelor Făcute de Încuiați. Sunt aici pentru a-l însoți pe Harry Potter, căruia i s-a cerut să se prezinte la o audiere disciplinară... ? Vă mulțumesc, zise vocea calmă de femeie. Vizitatorule, te rog să iei o insignă și să ți-o prinzi în piept de robe. Se auziră un păcănit și un zornăit, iar Harry văzu ceva aluŹnecând pe planul înclinat unde apăreau de obicei monedele nefolosite. Luă obiectul în mână: era o insignă argintie pătrat pe care scria Harry Potter, audiere disciplinară. Și-o prinse piept de tricou și vocea de femeie vorbi iar. ? Vizitator al Ministerului, ți se cere să te supui unei veriŹficări și să îți prezinți bagheta pentru înregistrare la biroul securitate, care se află la capătul îndepărtat al atriumului. Podeaua cabinei telefonice se cutremură. Coborau încet în pământ. Harry privi neliniștit cum trotuarul părea să se ridice dincolo de ferestrele cabinei, până când întunericul li se așternu peste capete. Apoi nu mai văzu nimic; auzea doar un zgomot șters de mașinărie, în timp ce cabina își croia drum în jos prin pământ. Cam la un minut după aceea, deși lui Harry i se păru că trecuse mult mai mult, printr-o crapi tură se ivi o lumină aurie care îi atinse picioarele și, întinŹzându-se, se ridică, până când îi bătu direct în față și trebui să clipească pentru a nu lăcrima. ? Ministerul Magiei vă urează o zi bună, zise vocea de femeie. Ușa cabinei telefonice se deschise la perete și domnul WeasŹley se dădu jos, urmat de Harry, care rămăsese cu gura căscată. Erau la capătul unui hol splendid, foarte lung, cu o podea de lemn închisă la culoare, foarte lustruită. Tavanul albastru ca gâtul unui păun era incrustat cu simboluri scânŹteietoare de aur, care se tot mișcau și se schimbau ca un enorm avizier celest. Pereții de pe ambele părți erau acoŹperiți cu casete de lemn închis, lucios, și aveau multe șemiŹneuri aurite plasate în interior. La fiecare câteva secunde, din unul dintre șemineurile din stânga ieșea un vrăjitor sau o vrăjitoare cu un vuum catifelat. Pe partea dreaptă se forŹmau cozi scurte în fața fiecărui șemineu, așteptând plecarea. La jumătatea holului se afla o fântână. Un grup de statui aurii, mai mari decât în mărime naturală, stăteau în mijlocul unui bazin circular. Cea mai înaltă dintre ele era un vrăjitor cu o înfățișare nobilă, care avea bagheta îndreptată în sus. Grupați în jurul lui erau o vrăjitoare frumoasă, un centaur, un goblin și un spiriduș de casă. Ultimii trei se uitau cu toții în sus, cu afecțiune, la vrăjitoare și vrăjitor. Jeturi scânteieŹtoare de apă țâșneau din vârfurile baghetelor, din vârful săŹgeții centaurului, din vârful pălăriei goblinului și din fiecare din vârfurile urechilor spiridușului de casă, astfel încât cliŹpocitul apei se adăuga la pocniturile și bufniturile celor care Apăreau și la zgomotul făcut de pașii sutelor de vrăjitoare și vrăjitori, majoritatea cu niște expresii sumbre, cum sunt cele de dimineața devreme, și se îndreptau spre o ușă dublă aurie din capătul îndepărtat al holului. ? Pe aici, spuse domnul Weasley. Se alăturară mulțimii, croindu-și drum printre cei care lucrau la Minister; unii dintre ei aveau brațele pline de grăŹmezi de pergamente, alții se luptau cu servietele, iar alții citeau Profetul zilei. Când trecură pe lângă fântână, Harry văzu sicii de argint și cnuți de bronz scăpărând spre el de pe fundul bazinului. Pe un mic semn șters de lângă el scria: TOT CE SE STRÂNGE DIN FÂNTÂNA FRĂȚIEI MAGIŹCE SE VA DONA SPITALULUI SF. MUNGO DE BOLI ȘI AFECȚIUNI MAGICE. Dacă n-o să fiu exmatriculat din Hogwarts, o să dau zece galioni, își zise Harry disperat. ? Pe aici, Harry, zise domnul Weasley, și se desprinseră din șuvoiul de angajați ai Ministerului care se îndreptau spre poarta aurie. Așezat la un birou din stânga, sub un semn pe care scria Pază, un vrăjitor ras în cap, cu niște haine de un albastru coŹbalt, ridică privirea când se apropiară, lăsând din mână Profetul zilei. ? Însoțesc un vizitator, spuse domnul Weasley, arătând spre Harry. ? Vino aici, zise vrăjitorul pe un ton plictisit. Harry se apropie de el și vrăjitorul ridică o nuia lungă de aur, subțire și flexibilă ca o antenă de mașină, și o trecu în sus și în jos, în fața și în spatele lui Harry. ? Bagheta, mormăi vrăjitorul de la pază către Harry, punând deoparte instrumentul auriu și întinzând mâna. Harry își scoase bagheta. Vrăjitorul îi dădu drumul pe un instrument ciudat de aramă, care semăna cu o balanță cu un singur talger. Acesta începu să vibreze. O bucată îngustă de pergament ieși rapid dintr-o deschizătură de la bază. VrăŹjitorul o rupse și citi ce scria pe ea. ? Douăzeci și șapte de centimetri... miezul ? pană de phoenix, în uz de patru ani. Este corect? ? Da, spuse Harry neliniștit. ? Asta rămâne la mine, spuse vrăjitorul, înfigând bucata de pergament într-o mică țeapă de aramă. Tu iei asta, adăugă el, aruncând bagheta spre Harry. ? Mulțumesc. ? Stai așa... zise vrăjitorul rar. Ochii i se mutaseră rapid de la insigna argintie de vizitaŹtor din pieptul lui Harry la fruntea sa. ? Mulțumesc, Eric, zise domnul Weasley hotărât și, apuŹcându-l de umăr pe Harry, îl conduse dincolo de birou și înapoi în șuvoiul de vrăjitori și vrăjitoare care intrau și ieŹșeau pe ușa aurie. Înghiontit puțin de mulțime, Harry îl urmă pe domnul Weasley de partea cealaltă a ușii, în holul mai mic de după ea, unde erau cel puțin douăsprezece lifturi în spatele unor grilaje făcute din aur. Harry și domnul Weasley se alăturară mulțimii din jurul unuia dintre ele. În apropiere era un vrăjitor cu o barbă mare care ținea o cutie de carton ce scotea niște zgomote, ca și când ar fi râcâit ceva dinăuntru. ? E totul bine, Arthur? zise vrăjitorul, făcându-i semn cu capul domnului Weasley. ? Ce ai acolo, Bob? întrebă domnul Weasley, uitându-se la cutie. ? Nu suntem siguri, spuse vrăjitorul cu seriozitate. CreŹdeam că este un pui standard de mlaștină, până când a început să sufle foc pe nări. Mie mi se pare să fie o încălcare gravă a Interziceriii Creșterii Experimentale a Animalelor. Un lift coborî în fața lor cu un sunet discordant și un zănŹgănit puternic; grilajul auriu se dădu la o parte, iar Harry și domnul Weasley se urcară în ascensor cu restul mulțimii și Harry se trezi lipit de peretele din fund. O mulțime de vrăjiŹtoare și vrăjitori îl priveau cu curiozitate; se uită în jos ca să nu întâlnească privirea nimănui, netezindu-și între timp bretonul. Grilajul se închise cu o bufnitură și liftul se ridică încet, cu lanțurile zuruind, în timp ce se auzi iar aceeași voce calmă de femeie pe care o auzise Harry în cabina telefonică. ? Etajul șapte, Departamentul Jocurilor și Sporturilor Magice, care include și Sediul Ligii Britanice și Irlandeze de Vâjthaț, Clubul Oficial al Celor cu Prune în Gură și Oficiul de Patente Ridicole. Se deschiseră ușile liftului. Harry zări un coridor destul de neîngrijit, cu mai multe afișe cu echipe de vâjthaț, atârŹnate strâmb de pereți. Unul dintre vrăjitorii din lift, care avea brațele pline de mături, reuși să iasă cu greutate și disŹpăru de-a lungul coridorului. Ușile se închiseră, liftul urcă iar cutremurându-se și vocea de femeie anunță: ? Etajul șase, Departamentul Transporturilor Magice, care include Autoritatea Rețelei Zvrr, Controlul RegulamenŹtar al Măturilor, Oficiul Portalurilor și Centrul de Testare a Apariției. Ușile ascensorului se deschiseră iar și ieșiră patru sau cinci vrăjitoare și vrăjitori; în același timp, în lift intrară în zbor câteva avioane de hârtie. Harry le urmări cum dădură liniștite din aripi deasupra capului său; erau de un violet pal și putea fi observată ștampila cu Ministerul Magiei de-a lunŹgul marginii aripilor. ? Sunt doar mesaje interdepartamentale, îi șopti domnul Weasley. Obișnuiam să folosim bufnițe, însă e de necrezut ce nebunie era... găinaț peste tot pe birouri... În timp ce urcau iar cu zăngănituri, mesajele zburau în jurul lămpii care atârna de tavanul liftului. ? Etajul cinci, Departamentul Cooperării Magice InternaŹționale, care include Corpul Internațional de Schimb Magic de Standarde, Oficiul Magic Internațional de Legislație și ConŹfederația Internațională a Vrăjitorilor, Membrii Britanici. Când se deschiseră ușile, țâșniră afară două dintre mesaje, cu alte vrăjitoare și vrăjitori, însă mai intrară alte câŹteva mesaje, astfel încât deasupra lumina lămpii varia și pâlŹpâia, când ele zburau cu viteză în jur. ? Etajul patru, Departamentul de Control și ReglemenŹtare a Creaturilor Magice, care include Diviziile de Fiare, Ființe și Spirite, Oficiul de Legătură al Goblinilor și Biroul Consultativ de Paraziți. ? Scuzați-mă, zise vrăjitorul ce ducea puiul care sufla foc pe nări și ieși din lift, urmat de un mic cârd de mesaje. Ușile se închiseră și de această dată cu un zgomot mecanic. ? Etajul trei, Departamentul Accidentelor și Catastrofelor Magice, care include Echipa de Anulare a Magiei ÎntâmplăŹtoare, Sediul Ștergerii Memoriei și Comitetul de Scuze penŹtru Încuiați. Toată lumea ieși din lift la etajul acesta, în afară de domŹnul Weasley, Harry și o vrăjitoare care citea o foaie foarte lungă de pergament, care atârna până la pământ. Restul mesajelor zburară în continuare în jurul lămpii, în timp ce liftul se cutremura iar în ascensiunea sa, apoi ușile se desŹchiseră și vocea anunță: ? Etajul doi, Departamentul de Punere în Vigoare a Legilor Magice, care include Oficiul de Folosire Nepermisă a Magiei, Sediul Aurorilor și Serviciile Administrative ale Vrăjustiției. ? Aici coborâm, Harry, zise domnul Weasley și ieșiră din lift în urma vrăjitoarei, ajungând într-un coridor încadrat de uși. Biroul meu este în partea cealaltă a etajului. ? Domnule Weasley, zise Harry, când trecură pe lângă o fereastră în care bătea lumina soarelui, nu mai suntem tot sub pământ? ? Ba da, suntem, zise domnul Weasley. Acelea sunt niște ferestre vrăjite. Întreținerea magică decide ce vreme avem în fiecare zi. Am avut două luni de uragane ultima dată când au încercat să obțină o mărire de salariu... Chiar pe aici, Harry. Dădură un colț, intrară pe o ușă dublă de stejar masiv și ieșiră într-un spațiu deschis, aglomerat și împărțit în mai multe nișe care zumzăiau de discuții și râsete. Mesajele intrau și ieșeau în zbor din separeuri, cu tot felul de lucruri de la fotografii ale vrăjitorilor puși sub urmărire și poze cu familiile lor, până la afișe cu echipele lor preferate de vâjthaț și articole din Profetul zilei. Un bărbat îmbrăcat în robă roșie, cu o coadă de cal mai lungă decât a lui Bill, stătea cu picioarele pe birou, dictându-i un raport penei sale. Puțin mai încolo, o vrăjitoare cu un ochi acoperit vorŹbea peste peretele separeului său cu Kingsley Shacklebolt. ? Bună dimineața, Weasley, spuse Kingsley nepăsător, când se apropiară. Aș avea ceva de vorbit cu tine, ai o clipă liberă? ? Da, dacă e vorba doar de o clipă, zise domnul Weasley. Mă cam grăbesc. Vorbeau de parcă nu se cunoșteau aproape deloc și, când Harry deschise gura să-l salute pe Kingsley, domnul Weasley îl călca pe picior. Îl urmară pe Kingsley de-a lungul culoaruŹlui și până în ultimul separeu. Harry fu ușor șocat; chipul lui Sirius îl privea din toate direcțiile. Pereții erau tapetați cu tăieturi din ziare și fotoŹgrafii vechi ? chiar și una cu Sirius când fusese cavaler de onoare la nunta soților Potter. Singurul spațiu liber era o hartă a lumii pe care străluceau niște piuneze roșii, străluciŹtoare ca niște bijuterii. ? Aici, îi zise Kingsley brusc domnului Weasley, dându-i rapid un teanc de foi de pergament. Am nevoie de cât mai multe informații posibile despre vehiculele Încuiate zburăŹtoare care au fost reperate în ultimele douăsprezece luni. Am primit informații conform cărora Black ar putea să călăŹtorească încă pe vechea lui motocicletă. Kingsley îi făcu lui Harry cu ochiul foarte sugestiv și adăugă în șoaptă: ? Dă-i revista, s-ar putea să i se pară interesantă. Apoi zise pe o voce normală: ? Și să nu-ți ia prea mult timp, Weasley, întârzierea raporŹtului despre armele acele de soc ne-a ținut în loc investigația timp de o lună. ? Dacă mi-ai fi citit raportul, ai fi știut că denumirea este arme de foc, zise domnul Weasley cu calm. Și mă tem că vei fi nevoit să aștepți informațiile despre motociclete; momenŹtan suntem foarte ocupați. Își coborî vocea și spuse: ? Dacă poți să scapi înainte de șapte, Molly face chifteluțe. Îi făcu semn lui Harry și îl conduse afară din separeul lui Kingsley, pe o altă ușă dublă de stejar, într-un alt hol. O luară la stânga, merseră de-a lungul unui alt coridor, cotiră la dreapta, pe un hol slab luminat și evident lăsat în paraŹgină, și până la urmă dădură de o fundătură, unde era întreŹdeschisă o ușă în partea stângă, de la o debara de mături, și o ușă în dreapta cu o plăcuță din aramă pe care scria: Folosirea Neregulamentară a Obiectelor Făcute de Încuiați. Biroul sărăcăcios al domnului Weasley părea să fie puțin mai mic decât debaraua de mături. Două birouri fuseseră înghesuite înăuntru și abia dacă era destul spațiu pentru a te mișca în jurul lor din cauza dulapurilor arhivei, care dădeau pe afară de-a lungul pereților, peste care erau stivuite grămezi de dosare. Mica parte liberă de pe un peŹrete era mărturia obsesiilor domnului Weasley: mai multe afișe cu mașini, inclusiv una cu un motor demontat; două ilustrații ale unor cutii de scrisori pe care părea să le fi decuŹpat din niște cărți Încuiate de copii; și o diagramă care arăta cum să instalezi o priză. Deasupra numeroaselor dosare de care trebuia să se ocupe era un vechi prăjitor de pâine, care sughița nefericit, și o pereche de mănuși de piele vechi, care își roteau degeŹtele mari. Lângă dosare era așezată o fotografie cu familia Weasley. Harry observă că Percy părea să fi plecat din ea. ? Nu avem ferestre, zise domnul Weasley, parcă cerându-și scuze, dându-și jos jacheta de pilot și punând-o pe spătarul scaunului. Am cerut să avem una, însă se pare că, după mintea lor, nu avem nevoie de ea. Ia loc, Harry, am impresia că încă nu a venit Perkins. Harry se așeză, strecurându-se pe scaunul de la biroul lui Perkins, în timp ce domnul Weasley frunzărea teancul de pergamente pe care i-l dăduse Kingsley Shacklebolt. ? A, da, zise el, zâmbind, în timp ce scoase dintre ele un număr al revistei Zeflemistul. Dădu câteva pagini. ? Da, are dreptate, sunt sigur că Sirius o să o găsească foarte amuzantă ? vai de mine, ce-i cu ăsta? Domnul Weasley îl desfăcu și îl citi cu voce tare. Un mesaj tocmai intrase în zbor pe ușa deschisă și popoŹsise pe prăjitorul de pâine care sughița. ? A treia toaletă publică scuipătoare reclamată în Bethnal Green, vă rog să investigați imediat. Este deja ridicol... ? O toaletă scuipătoare? ? Niște Anti-Încuiați puși pe șotii, spuse domnul Weasley, încruntându-se. Am avut două cazuri săptămâna trecută, unul la Wimbledon, altul la Elephant and Castle. Încuiații trag apa, și în loc să dispară totul ? mă rog, îți imaginezi tu. Săracii tot cheamă ? ascultătorii ăia, așa cred că se numesc ? știi tu, cei care repară țevi și alte chestii. ? Instalatori? ? Da, exact, însă bineînțeles că sunt consternați. Eu nu sper decât să-i găsim pe vinovați. ? Vor fi prinși de Aurori? ? O, nu, e ceva prea neînsemnat pentru Aurori, va fi PaŹtrula obișnuită de Punere în Vigoare a Legii ? a, Harry, a sosit Perkins. Un vrăjitor bătrân, cocoșat, aparent timid, cu părul zburŹlit și alb tocmai intrase în cameră, gâfâind. ? Vai, Arthur! spuse el disperat, fără să se uite la Harry. SlaŹvă Domnului, nu am știut cum să fac să fie mai bine, dacă să te aștept sau nu. Tocmai ți-am trimis o bufniță, însă evident că n-a ajuns la tine ? a venit un mesaj urgent acum zece minute... ? Am aflat de toaleta scuipătoare, zise domnul Weasley. ? Nu, nu, nu este vorba despre toaletă, este vorba de auŹdierea băiatului Potter ? au schimbat ora și locul de judeŹcată ? acum începe la opt și este în Sala de Judecată număŹrul zece... ? În vechea ? dar mi-au spus ? pe barba lui Merlin! Domnul Weasley se uită la ceas, scoase un țipăt și sări ca ars de pe scaun. ? Repede, Harry, trebuia să fim deja acolo de cinci minute! Perkins se lipi de dulapurile cu arhive, în timp ce domŹnul Weasley ieși în fugă din birou, cu Harry pe urmele sale. ? De ce au schimbat ora? zise Harry pe nerăsuflate, când trecură valvârtej pe lângă separeurile Aurorilor. Oamenii își ridicară capetele și se holbară la ei când treŹcură în fugă. Harry se simțea de parcă își lăsase tot interiŹorul ființei sale în biroul lui Perkins. ? Habar n-am, dar slavă Domnului că am ajuns așa de devreme, dacă nu ai fi sosit la timp, ar fi fost o catastrofă! Domnul Weasley se opri alunecând în fața lifturilor și apăsă repede pe butonul de coborâre. ? HAIDE! Liftul apăru zăngănind și cei doi urcară grăbiți. De fiecare dată când se oprea, domnul Weasley înjura mânios și apăsa cu putere pe butonul "nouă". ? Sălile acelea de judecată nu au mai fost folosite de ani întregi, zise domnul Weasley supărat. Nu-mi dau seama de ce se ține acolo ? doar dacă ? dar nu ? Chiar în acel moment, o vrăjitoare plinuță intră în lift, ducând un pocal fumegător, iar domnul Weasley nu mai continuă. ? Atriumul, spuse vocea calmă de femeie și grilajul auriu se dădu în lături, dezvăluindu-i lui Harry pentru o clipă staŹtuile aurii din fântâna din depărtare. Vrăjitoarea plinuță ieși și în schimb intră un vrăjitor cu pielea pământie și cu o expresie îndoliată. ? Bună dimineața, Arthur, spuse el pe un ton de mormânt când ascensorul începu să coboare. Nu te văd prea des pe aici. ? Treburi urgente, Bode, spuse domnul Weasley, care se balansa din genunchi și îi arunca priviri neliniștite lui Harry. ? A, da, zise Bode, cercetându-l pe Harry fără să clipeasŹcă. Desigur. Harry nu avu nici o reacție față de Bode, însă privirea sa fixă nu îl făcu să se simtă deloc mai bine. ? Departamentul Misterelor, zise vocea calmă de femeie, fără alte explicații. ? Repede, Harry, spuse domnul Weasley când ușile se desŹchiseră zăngănind, și goniră pe un coridor care era destul de diferit de cele de deasupra. Pereții erau goi; nu erau nici ferestre și nici uși, în afară de una neagră, simplă, situată chiar la capătul holului. Harry se aștepta să intre pe ea, însă în schimb domnul Weasley îl apucă de braț și îl trase în stânga, unde era un spațiu liber care ducea către o serie de trepte. ? Pe aici, pe aici, gâfâi domnul Weasley, coborând două trepte odată. Liftul nici nu mai coboară până aici... de ce se ține aici nu... Ajunseră la capătul scărilor și alergară de-a lungul altui coridor, care semăna leit cu închisoarea lui Plesneală de la Hogwarts, cu pereți tari de piatră și torțe în suporturi. Ușile pe care trecură aici erau de lemn masiv cu broaște și zăvoare de fier. ? Sala de judecată... numărul... zece... cred că aproape am... da. Domnul Weasley se opri brusc în fața unei uși sinistre înŹtunecate cu un zăvor imens de fier și se prăvăli lângă perete, cu mâna încleștată de o cusătură de pe piept. ? Du-te, zise el gâfâind și arătând cu degetul spre ușă. Intră aici. ? Nu ? nu veniți cu ? ? ? Nu, nu, nu am voie. Baftă! Inima lui Harry îi zvâcni, de parcă i s-ar fi ciocnit de mărul lui Adam. Înghiți cu putere, învârti clanța de fier masiv și intră în sala de judecată.