CAPITOLUL XIII
DETENȚIE CU DOLORES
Cina luată în Marea Sală în seara aceea nu se dovedi o experiență plăcută pentru Harry. Veștile despre conflicŹtul lui cu Umbridge circulaseră extraordinar de repede, chiar și după standardele de la Hogwarts. Auzi șoapte peste tot în jur, în timp ce mânca stând între Ron și Hermione. Lucrul amuzant era că nici unul dintre cei care vorbeau în șoaptă nu părea să-și facă griji că va auzi ce spuneau despre el. Din conŹtră, era ca și când ar fi sperat că o să se enerveze și o să înceaŹpă iar să țipe, ca să poată să audă povestea de la sursă. ? Zice că a văzut cum a fost ucis Cedric... ? Susține că s-a duelat cu Știi-Tu-Cine... ? Termină... ? Pe cine crede că păcălește? ? Te-roog... ? Ce nu pot eu să înțeleg, zise Harry printre dinți, punânŹdu-și deoparte cuțitul și furculița (mâinile îi tremurau prea tare ca să poată să le mai țină nemișcate), este de ce au creŹzut cu toții povestea pe care le-a spus-o Dumbledore acum două luni... ? Știi, Harry, eu nu sunt convinsă că au crezut, spuse Hermione sumbră. Of, hai să plecăm de aici. Își trânti și ea cuțitul și furculița; Ron se uită cu jind la jumătatea sa neterminată de plăcintă de mere, dar îi urmă. Oamenii se holbară la ei până ieșiră din Marea Sală. ? Cum adică, nu ești sigură că l-au crezut pe DumbleŹdore? o întrebă Harry pe Hermione când ajunseră pe holul de la etajul întâi. ? Ascultă, tu nu înțelegi cum a fost după aceea, spuse HerŹmione încet. Te-ai întors în mijlocul peluzei cu trupul lui Cedric... nici unul dintre noi nu a văzut ce s-a întâmplat în labiŹrint... n-am putut decât să-l credem pe cuvânt pe Dumbledore că Știi-Tu-Cine s-a întors, l-a ucis pe Cedric și s-a luptat cu tine. ? Dar ăsta-i adevărul! spuse Harry tare. ? Știu, Harry, așa că te rog să nu mai țipi la mine, spuse Hermione obosită. Doar că, înainte să-și dea seama care era adevărul, lumea s-a dus acasă în vacanța de vară, unde toți au petrecut două luni citind despre faptul că tu ești nebun de legat, iar Dumbledore s-a ramolit! În timp ce mergeau pe holurile pustii către Turnul CerceŹtașilor, ploaia bătea cu putere în ferestre. Harry avea impresia că prima zi durase cât o săptămână, dar încă avea un munte de teme de făcut înainte să se ducă la culcare. Deasupra ochiuŹlui stâng îl încerca o durere surdă, îngrozitoare. Privi pe feŹreastra spălată de ploaie către domeniul întunecat, în timp ce se îndreptau către holul Doamnei Grase. În cabana lui Hagrid nu era încă nici o lumină. ? Mimbulus mimbletonia, zise Hermione, înainte să fie descusută de Doamna Grasă. Portretul se deschise, dezvăluindu-și gaura din spate, și toți trei trecură prin ea. Camera de zi era aproape goală; cam toți ceilalți erau încă jos, la cină. Șmecherilă, care stătuse pe un fotoliu, se trezi și le ieși în întâmpinare, torcând cu putere, iar când Harry, Ron și Hermione se așezară pe locurile lor preferate de lângă șemineu, sări ușor în poala lui Hermione și se gheŹmui acolo, asemenea unei perne portocalii. Harry se uita foc, simțindu-se secat de puteri și extenuat. ? Cum a putut Dumbledore să lase să se întâmple așa ceva? strigă Hermione dintr-o dată, făcându-i pe Harry și pe Ron să tresară. Șmecherilă fugi de la ea din poală, părând jignit. Dădu cu pumnii în brațele fotoliului mânioasă, încât ieșiră bucăți dl umplutură prin găuri. ? Cum poate să o lase pe femeia aia oribilă să ne predea? Și asta și în anul de N.O.V.-uri! ? Păi, până acum nu am avut niciodată profesori de Apărare contra Magiei Negre prea pricepuți, nu-i așa? spuse Harry. Știi cum e, ne-a spus Hagrid, nimeni nu vrea postul; se spune că este blestemat. ? Da, dar să angajezi pe cineva care refuză pe față să ne lase să facem vrăji! Oare ce urmărește Dumbledore? ? Și încearcă să-i facă pe oamenii să spioneze pentru ea, zise Ron sumbru. Țineți minte când ne-a zis că vrea să venim și să-i spunem dacă auzim pe cineva care zice că s-a întors Știți-Voi-Cine? ? Sigur că este aici ca să ne spioneze pe toți, asta este eviŹdent, altfel de ce ar fi vrut Fudge să vină aici? se întrebă Hermione. ? Nu începeți iar să vă certați, spuse Harry obosit, când Ron deschise gura să se opună. Nu putem să... haideți să ne facem temele, să terminăm cu asta... Își luară ghiozdanele dintr-un colț și se întoarseră la locurile de lângă foc. Între timp, începuseră să se întoarcă și restul elevilor de la cină. Harry nu se mai se uită în direcția portreŹtului, dar tot simți privirile pe care le atrăgea. ? Să facem mai întâi ce ne-a dat Plesneală? zise Ron, înmuŹindu-și pana în cerneală. "Proprietățile... pietrei lunii... și alte întrebuințări... În făcutul poțiunilor..." murmură el, scriind cuŹvintele la începutul pergamentului, în timp ce le rostea. Gata. Sublinie titlul, apoi se uită întrebător la Hermione. ? Ia zi, care sunt proprietățile pietrei lunii și întrebuinŹțările ei în făcutul poțiunilor? Dar Hermione nu îl asculta; se uita la colțul îndepărtat al camerei, unde Fred, George și Lee Jordan stăteau în mijloŹcul unui pâlc de elevi nedumeriți și candizi din primul an, mestecând cu toții ceva care părea să fi ieșit dintr-o pungă mare de hârtie pe care o ținea Fred. ? Nu, îmi pare rău, au mers prea departe, zise ea, ridicânŹdu-se și părând de-a dreptul mânioasă. Haide, Ron. ? Eu... poftim? spuse Ron, trăgând evident de timp. Nu... hai, Hermione... nu putem să-i certăm că împart dulciuri. ? Știi foarte bine că alea sunt bucățele de Nuga Sânge-din-Nas sau... sau Pastile Vărsate sau... ? Iluzii Leșinate? sugeră Harry încet. Unul câte unul, cei din primul an, de parcă le-ar fi dat cineŹva cu ceva în cap, se prelingeau inconștienți în fotolii; unii alunecau și ajungeau pe jos, alții doar atârnau peste brațele fo-toliilor, cu limbile scoase. Majoritatea celor care se uitau râŹdeau; Hermione, însă, își îndreptă umerii și se duse direct unde stăteau Fred și George cu blocurile de notițe, uitându-se cu atenție la elevii leșinați din primul an. Ron se ridică pe jumătate, rămase nemișcat pentru câteva clipe, apoi îi șopti lui Harry, "Are totul sub control," înainte să se lase atât de în jos pe fotoliu cât îi permitea conformația deșirată. ? Ajunge! le spuse Hermione hotărâtă lui Fred și George, care își ridicară amândoi privirile, oarecum surprinși. ? Da, ai dreptate, zise George, încuviințând din cap, dozajul nu pare destul de puternic, nu-i așa? ? V-am spus și azi-dimineață, nu puteți să testați prostiile astea pe elevi! ? Îi plătim! spuse Fred indignat. ? Nu-mi pasă, poate fi periculos! ? Aiurea, zise Fred. ? Calmează-te, Hermione, sunt bine, zise Lee împăciuiŹtor, în timp ce trecea de la un elev din primul an la altul, punându-le niște dulciuri mov în gurile căscate. ? Da, uite, își revin, spuse George. Într-adevăr, câțiva dintre cei din primul an începeau să se miște. Mai mulți păreau atât de șocați să se trezească întinși pe podea sau atârnând peste fotolii, încât Harry era sigur că Fred și George nu îi avertizaseră ce aveau să facă dulciurile. ? Te simți bine? îi zise George binevoitor unei fetițe brunete care zăcea la picioarele lui. ? C... cred că da, spuse ea tremurat. ? Minunat, zise Fred fericit, dar în clipa următoare Hermione îi smulse din mâini atât blocul de notițe, cât și punga de hârtie cu Iluzii Leșinate. ? NU este minunat! ? Ba sigur că este, trăiesc, nu? spuse Fred supărat. ? Nu puteți să faceți asta! Dacă i se făcea rău vreunuia? ? Nu o să-i îmbolnăvim, am testat deja toate dulciurile pe noi înșine, asta este doar ca să vedem că toată lumea reacționează la fel... ? Dacă nu încetați, o să... ? Ne dai ore de detenție? spuse Fred, cu o voce sfidătoaŹre și sceptică. ? Ne pui să scriem versuri? zise George, zâmbind batjocoritor. Privitorii din peste tot din cameră râdeau. Hermione se ridică în picioare cât era de înaltă; ochii îi erau îngustați și părul ei înfoiat părea să vibreze de electricitate. ? Nu, zise ea, cu vocea tremurându-i de supărare, însă o să-i scriu mamei voastre. ? Nu ai face așa ceva, spuse George îngrozit, dându-se cu un pas în spate. ? O, ba da, zise Hermione neîndurătoare. Nu pot să vă opresc să mâncați tâmpeniile alea, dar nu o să le dați celor din primul an. Fred și George părură fulgerați. Era clar că, din punctul lor de vedere, amenințarea lui Hermione era o lovitură sub centură. Aruncându-le o ultimă privire amenințătoare, îi aruncă lui Fred înapoi blocul de notițe și punga de Iluzii și se întoarse cu pași mari la locul ei de lângă foc. Ron se lăsase atât de jos în fotoliu, încât nasul aproape că îi ajunsese la nivelul genunchilor. ? Îți mulțumesc pentru sprijin, Ron, spuse Hermione ironică. ? Te-ai descurcat foarte bine singură, bâigui Ron. Hermione își coborî privirea către foia goală de pergaŹment pentru câteva secunde, apoi spuse tulburată: ? Degeaba, nu mă pot concentra, mă duc la culcare. Își deschise ghiozdanul, iar Harry crezu că era pe cale să își pună cărțile în el, dar în schimb scoase două obiecte de lână fără o formă definită, le puse cu grijă pe o masă de lângă șemiŹneu, le acoperi cu câteva bucăți mototolite de pergament și o pană ruptă, și făcu niște pași în spate, ca să admire efectul. ? Pentru numele lui Merlin, ce faci? zise Ron, privind-o de parcă s-ar fi temut pentru sănătatea ei mintală. ? Sunt pălării pentru spiridușii de casă, zise ea vioi, băgându-și cărțile la loc în ghiozdan. Le-am făcut pe parŹcursul verii. Tricotez foarte încet fără magie, dar acum, că sunt din nou la școală, ar trebui să pot să fac multe altele. ? Le lași pălării spiridușilor de casă? spuse Ron încet. Și mai întâi le acoperi cu gunoaie? ? Da, zise Hermione sfidătoare, aruncându-și ghiozdanul pe umăr. ? Nu-i cinstit, zise Ron supărat. Încerci să-i păcălești să ia păŹlăriile. Îi eliberezi când ei s-ar putea să nu vrea să fie eliberați. ? Sigur că vor să fie liberi! zise Hermione imediat, deși chipul începuse să prindă o nuanță roz. Să nu îndrăznești să te atingi de pălăriile astea, Ron! Se întoarse pe călcâie și plecă. Ron așteptă până dispăru pe ușa către dormitoarele fetelor, apoi dădu la o parte guŹnoaiele de pe pălăriile de lână. ? Ar trebui măcar să vadă ce iau, spuse el hotărât. Oricum, continuă el și strânse pergamentul pe care scrisese titlul eseuŹlui pentru Plesneală, nu are sens să încerc să îl termin acum, nu pot să îl fac fără Hermione, eu habar n-am ce ar trebui să faci cu pietrele lunii, tu știi? Harry clătină din cap, observând în acest timp că durerea din tâmplă i se înrăutățise. Se gândi la eseul lung despre răzŹboaiele uriașilor și durerea îl săgetă îngrozitor. Știind foarte bine că, atunci când se va face dimineață, va regreta că nu își terminase temele în seara aceasta, își strânse cărțile și le puse la loc în ghiozdan. ? Mă duc și eu la culcare. Trecu pe lângă Seamus când se duse către ușa care ducea spre dormitoarelor băieților, dar nu se uită la el. Harry avusese pentru o clipă impresia că Seamus deschisese gura să vorbească, dar grăbi pasul și ajunse în tăcerea liniștitoare a scării de piatră în spirală, fără să mai fie nevoie să îndure alte provocări. * Zorii zilei următoare fură la fel de cenușii și ploioși ca ai precedentei. Hagrid lipsi în continuare de la masa profesoŹrilor la micul dejun. ? Dar, privind partea plină a paharului, nu-l avem nici pe Plesneală, spuse Ron încurajator. Hermione căscă larg și își turnă niște cafea. Părea să fie mulțumită de ceva, iar când Ron o întrebă de ce era atât de fericită, ea spuse doar: ? Au dispărut pălăriile. Se pare că spiridușii de casă vor totuși să fie liberi. ? Eu n-aș fi atât de sigur, îi spuse Ron tăios. S-ar putea să nu fie socotite ca haine. Mie mi s-a părut că nu arătau deloc ca niște pălării, ci mai degrabă ca niște bășici de lână. Hermione nu îi mai vorbi toată dimineața. Cele două ore de Farmece fură urmate de două ore de Transfigurare. Profesorul Flitwick și profesoara McGonagall petrecură amândoi primele minute ale cursurilor lor vorŹbindu-le elevilor despre importanța N.O.V.-urilor. ? Trebuie să țineți minte, chițăi micuțul profesor Flitwick, cocoțat ca de obicei pe un teanc de cărți, ca să poată să vadă peste catedră, că aceste examene vă pot influența viitorul mulți ani de acum înainte! Dacă nu v-ați gândit serios la viitoaŹrele voastre cariere, acum este momentul să o faceți. Și între timp, mă tem că vom lucra mai conștiincios ca niciodată, ca să ne asigurăm că veți arăta tot ce știți! Apoi petrecură o oră recapitulând Vrăjile de Chemare care, conform profesorului Flitwick, aveau să apară sigur în cadrul N.O.V.-urilor, și încheie lecția dându-le cea mai lungă temă pe care o avuseseră vreodată la Farmece. La Transfigurare fu la fel, dacă nu mai rău. ? Nu puteți să luați un N.O.V., spuse profesoara McGoŹnagall neîndurătoare, fără sârguință, exercițiu și studiu. Neville scoase un sunet trist, a neîncredere. ? Da, chiar și tu, Poponeață, spuse Profesoara McGonagall. Rezultatele tale ar fi foarte bune dacă ai avea puțină încredere în tine. Deci... astăzi începem Vrăjile de Dispariție. Sunt mai ușoare decât Vrăjile de Creare, pe care, în mod normal nu le-ați încerca înainte de nivelurile T.V.E.E., însă tot sunt prinŹtre cele mai dificile vrăji care vor fi testate în N.O.V. Avea dreptate; Vrăjile de Dispariție i se părură groaznic de grele lui Harry. Până la sfârșitul celor două ore nici el și nici Ron nu reușiră să facă să dispară melcii pe care exersau, deși Ron spuse plin de speranță că avea senzația că al lui părea puŹțin mai palid. Pe de altă parte, Hermione izbuti să facă să-i disŹpară melcul din a treia încercare, câștigând un premiu de zece puncte pentru Cercetași de la profesoara McGonagall. Fu sinŹgura persoană care nu primi teme; tuturor celorlalți li se spuse să exerseze vraja în timpul nopții, pentru a fi pregătiți pentru o nouă încercare asupra melcilor în după-amiaza următoare. Intrând acum puțin în panică din cauza numărului temeŹlor pe care le aveau de făcut, Harry și Ron își petrecură ora prânzului în bibliotecă, căutând informații despre întrebuŹințările pietrelor lunii în făcutul poțiunilor. Încă supărat din cauza comentariilor lui Ron despre pălăriile ei de lână, HerŹmione nu merse cu ei. Până când ajunseră la ora de Grijă față de Creaturile Magice de după prânz, pe Harry începuse iar să-l doară capul. Afară se răcise, bătea vântul și, în timp ce mergeau pe peŹluza în pantă către coliba lui Hagrid de la marginea Pădurii Interzise, simțiră din când în când câte o picătură de ploaie pe fețe. Profesoara Grubbly-Plank stătea acolo, așteptându-și eleŹvii la vreo zece metri depărtare de ușa de la intrare a casei lui Hagrid și având în fața ei o masă lungă de lemn pusă pe capre și încărcată cu rămurele. Când Harry și Ron ajunseră la ea, din spatele lor răsună un hohot de râs scurt; întorcându-se, îl văŹzură pe Draco Reacredință apropiindu-se cu pași mari de ei, înconjurat ca de obicei de gașca sa de amici Viperini. Era eviŹdent că tocmai spusese ceva foarte amuzant, pentru că CrabŹbe, Goyle, Pansy Parkinson și ceilalți continuară să râdă bațjoŹcoritor, cu poftă, în timp ce se strânseră în jurul mesei pe capre. Judecând după cum se uitau cu toții la el, Harry ghici subiectul glumei fără prea mare dificultate. ? Este toată lumea prezentă? strigă profesoara Grubbly-Plank, după ce sosiră toți Viperinii și Cercetașii. Atunci, haideți să-i dăm drumul. Cine poate să-mi spună cum se numesc aceste lucruri? Arătă spre o grămadă de rămurele din fața ei. Hermione ridică mâna imediat. În spatele ei, Reacredință simulă că avea niște dinți mari în față și începu să o imite, sărind în sus și în jos, nerăbdător să răspundă la întrebare. Pansy Parkinson scoase un icnet de râs care se transformă aproape instantaneu într-un urlet, când rămurelele de pe masă țâșniră în aer și se dovediră un fel de ființe mici ca niște zâne făcute din lemn, având fiecare mâini și picioare maro, noduroase, două degete ca niște crenguțe la fiecare mână și un chip ciudat ca din scoarță, în care scânteiau doi ochi căprui ca niște cărăbuși. ? Vaaaai! ziseră Parvati și Lavender, enervându-l tare pe Harry. S-ar fi crezut că Hagrid nu le arătase niciodată creaturi impresionante; într-adevăr, Trirâmele fuseseră cam plictisiŹtoare, însă Salamandrele și Hipogrifii fuseseră destul de inŹteresanți, și poate că Homarii cu Capete Explozive fuseseră chiar prea interesanți. ? Fetelor, vă rog frumos să coborâți vocea! zise profesoaŹra Grubbly-Plank tăios, presărând ceva ce părea să fie niște orez maro printre ființele-crenguțe care se aruncară imediat asupra mâncării. Ia să vedem... știe cineva cum se numesc aceste creaturi? Domnișoară Granger? ? Apărarcuri, zise Hermione. Păzesc copacii și trăiesc de obicei în copacii din al căror lemn se fac baghetele. ? Cinci puncte pentru Cercetași, spuse profesoara Grubbly-Plank. Da, acestea sunt niște Apărarcuri și, după cum spune domnișoara Granger, trăiesc de obicei în copacii al căror lemn e bun la confecționarea baghetelor. Știe cineva ce mănâncă? ? Câinele-babei sau cari, spuse Hermione prompt, ceea ce explica de ce se mișcau boabele despre care Harry creŹzuse că erau orez maro. Însă și ouă de zână, dacă reușesc să le găsească. ? Bravo, încă cinci puncte. Deci, oricând aveți nevoie de frunzele sau de lemnul unui copac în care locuiește un Apărarc, este indicat să aveți la voi niște câinele-babei pentru a-i distrage atenția sau pentru a-l liniști. Poate că nu par periŹculoase, dar, dacă sunt supărate, încearcă să scoată ochii oamenilor cu degetele care, după cum puteți vedea, sunt foarte ascuțite și primejdioase pentru orbite. Așa că, dacă vreți să vă apropiați, luați câțiva câinele-babei și un Apărarc ? am aici desŹtule pentru a ajunge unul la trei elevi ? puteți să le studiați mai îndeaproape. Vreau ca până la sfârșitul orei să îmi dea fiecare o schiță pe care să fie identificate toate părțile corpului. Elevii se aruncară asupra mesei pe capre. Harry se duse speŹcial în față, ca să ajungă chiar lângă profesoara Grubbly-Plank. ? Știți unde este Hagrid? o întrebă el, în timp ce toți ceilalți își alegeau Apărarcuri. ? Nu este problema ta, zise profesoara Grubbly-Plank aspru, având aceeași atitudine ca și ultima dată când Hagrid nu venise la ore. Cu fața lăbărțată într-un rânjet, Draco Reacredință se aplecă prin fața lui Harry și înșfăcă cel mai mare Apărarc. ? Poate că, spuse Reacredință în șoaptă, astfel încât să nu-l poată auzi decât Harry, uriașu' mare și prost s-a rănit rău. ? Poate că o să fii tu rănit, dacă nu taci din gură, spuse Harry cu colțul gurii. ? Poate că s-a băgat în niște chestii care îl depășesc, dacă înțelegi aluzia. Reacredință se îndepărtă, rânjindu-i peste umăr lui Harry, care simți dintr-o dată că i se face rău. Oare Reacredință știa ceva? Tatăl său era până la urmă un Devorator al Morții; dacă avea informații despre soarta lui Hagrid care nu ajunseseră la urechile Ordinului? Înconjură repede masa, ducându-se la Ron și Hermione, care se așezaseră pe iarbă puțin mai încolo și înŹcercau să convingă un Apărarc să rămână nemișcat ca să poaŹtă să-l întindă. Harry își scoase pergamentul și pana, luă loc lânŹgă ceilalți și le reproduse în șoaptă cuvintele lui Reacredință. ? Dumbledore ar ști dacă Hagrid a pățit ceva, spuse HerŹmione imediat. Dacă părem îngrijorați, îi facem jocul lui ReaŹcredință; îi dăm de înțeles că nu prea știm exact ce se întâmŹplă. Trebuie să-l ignorăm, Harry. Uite, ține puțin Apărarcul, ca să pot să-i întind fața... ? Da, se auzi vocea tărăgănată a lui Reacredință dinspre grupul cel mai apropiat de ei. Știți, tata a vorbit cu Ministrul chiar acum câteva zile și se pare că Ministerul este foarte hoŹtărât să pună capăt predării inferioare de aici. Prin urmare, chiar dacă o să apară iar malacul ăla imbecil, probabil că or să-l trimită imediat să-și facă bagajele. ? AU! Harry strânsese atât de tare Apărarcul, încât acesta aproaŹpe că se rupsese și tocmai se răzbunase lovindu-l tare cu deŹgetele sale ascuțite și lăsându-i două tăieturi lungi și adânci. Îi dădu drumul. Crabbe și Goyle, care râdeau deja zgomotos la gândul că Hagrid va fi concediat, râseră și mai tare când Apărarcul o luă la goană către pădure, ca un omuleț care se pierdu curând printre rădăcinile copacilor. Când clopoțelul răsună din depărtare în împrejurimi, Harry își făcu sul desenul pătat de sânge al Apărarcului și se îndreptă către sala de Ierbologie cu mâna înfășurată în batista lui Hermione, auzind încă hohotele de râs batjocoritoare ale lui Reacredință. ? Dacă îl mai face o singură dată imbecil pe Hagrid... zise Harry printre dinți. ? Harry, nu te lua la ceartă cu Reacredință, nu uita, acum este Perfect, ar putea să-ți facă probleme... ? Ei bine, chiar mă întreb oare cum ar fi să am probleme? spuse Harry sarcastic. Ron râse, dar Hermione se încruntă. Împreună, traverŹsară straturile cu legume, târându-și poalele robelor. Cerul încă părea să nu se poată decide în favoarea ploii. ? Îmi doresc doar să se întoarcă Hagrid mai repede, asta-i tot, spuse Harry încet, când ajunseră la sere. Și să nu mai spui că Grubbly-Plank aia este o profesoară mai bună ca el! adăugă el amenințător. ? Nu aveam de gând să spun asta, zise Hermione calmă. ? Pentru că nu va fi niciodată la fel de bună ca Hagrid, spuse Harry hotărât, perfect conștient că tocmai avuseseră o oră model de Grijă față de Creaturile Magice și părând de-a dreptul enervat din cauza asta. Se deschise ușa celei mai apropiate sere și ieși un șuvoi de elevi din anul patru, printre care și Ginny. ? Bună, spuse ea veselă când trecu pe lângă ei. Câteva secunde mai târziu, apăru Luna Lovegood, răŹmasă în urma colegilor ei, murdară de pământ pe nas și cu părul prins în coc în vârful capului. Când îl văzu pe Harry, ochii ei proeminenți părură să se mărească de entuziasm, iar fata se duse direct la el. Mulți dintre colegii lui Harry se întoarseră curioși să o urmărească. Luna trase aer în piept cu putere și apoi spuse, fără să-l salute: ? Cred că s-a întors Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, și mai cred că te-ai luptat cu el și că ai scăpat de el. ? Aă... bine, spuse Harry jenat. Luna părea să poarte niște ridichi portocalii pe post de cerŹcei, ceea ce păruseră să observe Parvati și Lavender, pentru că amândouă chicoteau și arătau cu degetul spre urechile ei. ? Râdeți dacă vreți, zise Luna, ridicând tonul și părând să aibă impresia că Parvati și Lavender râdeau de ceea ce spusese și nu de podoabe, dar au fost unii care au crezut că nu au existat ființe ca Grozăvia Strașnică sau Snorhacul Corn-Șifonat! ? Păi, și-au avut dreptate, nu? spuse Hermione nerăbdăŹtoare. Nu au existat nici Grozăvia Strașnică, nici Snorhacul Corn-Șifonat. Luna îi aruncă o privire mistuitoare și plecă furtunos, cu ridichiile bălăngănindu-i-se cu putere. Parvati și Lavender nu mai erau singurele care se tăvăleau pe jos de râs. ? Vrei să nu îi mai jignești pe singurii oameni care mă cred? îi spuse Harry lui Hermione, în timp ce se îndreptau spre intrare. ? Ah, pentru numele lui Dumnezeu, Harry, poți să găŹsești pe cineva mai bun ca ea, zise Hermione. Ginny mi-a spus tot; se pare că Luna nu crede decât în lucrurile despre care nu există absolut nici o dovadă. În fine, nici nu m-aș aștepta la altceva din partea cuiva al cărui tată conduce Zeflemistul. Harry se gândi la sinistrul cal înaripat pe care îl zărise în seara când sosiseră și despre felul cum Luna spusese că-l văzuse și ea. Se întristă puțin. Oare îl mințise? Însă, înainte să mai acorde alte gânduri acestui subiect, se trezi cu Ernie Macmillan lângă el. ? Vreau să știi, Potter, spuse el cu un glas tare, răsunător, că nu ai de partea ta doar ciudățenii ambulante. Eu, unul, te cred sută la sută. Familia mea a fost mereu alături de Dumbledore, și la fel și eu. ? Aă... mulțumesc mult, Ernie, spuse Harry șocat, dar saŹtisfăcut. O fi fost Ernie ceremonios în astfel de ocazii, dar Harry era într-o stare în care aprecia enorm votul de încredere al cuiva care nu avea ridichi atârnate de urechi. Cuvintele lui Ernie reușiseră clar să-i șteargă zâmbetul de pe fața lui Lavender Brown și, în timp ce se întorcea să le vorbească lui Ron și Hermione, Harry zări expresia lui Seamus, care părea în același timp derutată și sfidătoare. Deloc de mirare, profesoara Lăstar își începu cursul ținânŹdu-le predici despre importanța N.O.V.-urilor. Harry își dorea să nu mai audă asta de la toți profesorii; începea să aibă un senŹtiment de neliniște în stomac de fiecare dată când își amintea câte teme avea de făcut, sentiment care se înrăutăți dramatic când profesoara Lăstar le dădu un alt eseu de scris la sfârșitul orei. Obosiți și mirosind puternic a băligar de dragon, îngrăŹșământul preferat al profesoarei Lăstar, Cercetașii se întoarseră în formație la castel o oră și jumătate mai târziu, nici unul dinŹtre ei nemaiavând chef de vorbă; avuseseră iar o zi lungă. Având în vedere că era lihnit și că avea prima ședință de detenție cu profesoara Umbridge la ora cinci, Harry se duse direct la cină fără să își lase ghiozdanul în Turnul Cercetașilor, ca să poată să înghită ceva în grabă, înainte să înfrunte ceea ce îi pregătise profesoara. Însă abia ajunsese în dreptul intrării în Marea Sală, când o voce supărată strigă: ? Hei, Potter! ? Ce mai e acum? murmură el epuizat, întorcându-se spre Angelina Johnson, care arăta din ce în ce mai supărată. ? Îți spun eu ce mai e acum, zise ea, apropiindu-se de el și împungându-l cu putere în piept cu degetul arătător. Cum de ai reușit să ajungi în detenție Vineri la ora cinci? ? Poftim? spuse Harry. De ce... a, da, selecționarea porŹtarului! ? Acum își amintește! se răsti Angelina. Nu ți-am zis că vroiam să luăm o decizie cu toată echipa și să găsim pe cineŹva care să se înțeleagă cu toți? Nu ți-am zis că am reținut teŹrenul de vâjthaț special pentru asta? Și acum ai hotărât că nu vei fi acolo! ? Nu eu am hotărât să nu fiu acolo! spuse Harry, copleșit de nedreptatea acestor cuvinte. Femeia aia, Umbridge, mi-a dat ore de detenție doar pentru că i-am spus adevărul despre Știi-Tu-Cine. ? Ei bine, nu ai decât să te duci direct la ea și să o rogi să-ți dea drumul vineri, spuse Angelina intransigentă. Nu mă interesează cum o faci. Dacă vrei, spune-i și că Știi-Tu-Cine este rodul imaginației tale, însă ai grijă să fii acolo! Se întoarse pe călcâie și plecă valvârtej. ? Știți ce? le spuse Harry lui Ron și Hermione când intrară în Marea Sală. Cred că ar trebui să verificăm la Puddlemere United dacă nu cumva Oliver Baston a fost omorât în timpul unui antrenament, pentru că se pare că Angelina i-a preluat spiritul. ? Care crezi că sunt șansele să-ți dea drumul Umbridge vineri? spuse Ron sceptic, în timp ce se așezau la masa Cercetașilor. ? Sub zero la sută, zise Harry posomorât, punându-și niște cotlete de miel în farfurie și începând să mănânce. Dar merită să încerc, nu? O să-i propun să mai merg la două detenții în plus sau ceva de genul ăsta, nu știu... Luă o înghițitură de cartofi și adăugă: ? Sper să nu mă țină târziu astă-seară. Vă dați seama că trebuie să scriu trei eseuri, să exersez Vrăji de Dispariție pentru McGonagall, să descopăr un contrafarmec pentru Flitwick, să termin desenul cu Apărarcul și să încep jurnalul ăla idiot pentru Trelawney? Ron gemu și dintr-un anumit motiv își ridică privirea spre tavan. ? Și se pare că o să și plouă. ? Ce legătură are asta cu temele noastre? zise Hermione, cu sprâncenele ridicate. ? Nici una, spuse Ron imediat, înroșindu-i-se urechile. La ora cinci fără cinci minute, Harry își luă la revedere de la ceilalți doi și se îndreptă spre biroul lui Umbridge de la etajul trei. Când bătu la ușă ea strigă "Intră" pe o voce mieroasă. Harry intră cu grijă, uitându-se în jur. Cunoscuse biroul acela în timpul tuturor celor trei proŹfesori care îl avuseseră înainte. Pe vremea când trăise acolo Gilderoy Lockhart, fusese tapetat cu autoportretele lui zâmŹbitoare. Când îl ocupase Lupin, dacă veneai în vizită, era foarte probabil să întâlnești o creatură Întunecată fascinanŹtă într-o colivie sau într-un acvariu. Când fusese al imposŹtorului Moody, fusese plin de tot felul de instrumente și obiecte pentru detectarea greșelilor și a tăinuirii. Acum, însă, era de nerecunoscut. Toate suprafețele fuseŹseră acoperite cu pânze și cuverturi dantelate. Erau mai multe vaze pline de flori uscate, fiecare cu propriul suport decorativ, iar pe unul dintre pereți se afla o colecție de farŹfurii ornamentale, decorate cu câte un pisoi mare, colorat, care purta mereu o altă fundă în jurul gâtului. Acestea erau atât de urâte încât Harry se holbă la ele încremenit, până când profesoara Umbridge vorbi din nou. ? Bună seara, domnule Potter. Harry tresări și se uită în jur. Nu o observase la început, pentru că purta o robă sinistră, cu un model înflorat, care se potrivea mult prea bine cu fața de masă de pe biroul din spatele ei. ? Bună seara, doamnă profesoară Umbridge, zise Harry țeapăn. ? Păi, ia loc, spuse ea, arătând către o măsuță acoperită de dantelă lângă care trăsese un scaun cu spătar drept. Pe masă se găsea o bucată de pergament gol, care părea să-l aștepte. ? Ăă, zise Harry, fără să se miște. Doamnă profesoară Umbridge, ăă... Înainte să începem, aș... aș vrea să vă cer o... o favoare. Ochii ei cât cepele se îngustară. ? A, da? ? Păi, eu... eu fac parte din echipa de vâjthaț a CerceŹtașilor. Ar trebui să fiu prezent la selecționarea noului porŹtar, vineri la ora cinci, și mă... mă întrebam dacă aș putea să nu vin atunci la orele de detenție și să vin ? să vin în altă zi... În schimb... Își dădu seama cu mult înainte să termine de rostit propoziția că era inutil. ? O, nu, spuse Umbridge, zâmbind atât de larg, încât arăŹta de parcă ar fi înghițit o muscă deosebit de suculentă. O, nu, nu, nu. Domnule Potter, aceasta este pedeapsa pentru răspândirea unor povești malefice, răutăcioase, ca să atragi atenția, iar pedepsele nu pot fi în nici un caz adaptate după bunul plac al vinovatului. Nu, vei veni aici mâine la ora cinci, și ziua următoare, și la fel și vineri, și îți vei îndeplini detenția după cum este stabilit. Cred că este bine dac-o să pierzi ceva ce ți-ai fi dorit foarte tare. În felul acesta lecția pe care vreau să ți-o dau o să fie mai ușor de învățat. Harry simți cum i se urcă sângele la cap și cum îi pocnesc urechile. Așa deci, spusese "povești malefice, răutăcioase, ca să atragă atenția", da? Îl privea cu capul aplecat puțin într-o parte, zâmbindu-i larg în continuare, ca și când ar fi știut exact ce gândea și ar li așteptat să vadă dacă va începe iar să țipe. Cu un efort extraordinar, Harry se uită în altă parte, își lăsă ghiozdanul lângă scaunul cu spătar drept și se așeză. ? Așa, zise Umbridge dulceag, suntem deja mai pricepuți la controlarea reacțiilor, nu-i așa? Acum, domnule Potter, vei scrie ceva pentru mine. Nu, nu cu pana ta, adăugă ea, când Harry se aplecă să își deschidă ghiozdanul. O să folosești una ceva mai specială. Poftim. Îi dădu o pană neagră, lungă și subțire, cu un vârf neoŹbișnuit de ascuțit. ? Vreau să scrii Nu am voie să spun minciuni, îi spuse ea cu blândețe. ? De câte ori? întrebă Harry, simulând politețea. ? O, de câte ori este nevoie ca să pătrunzi mesajul, zise Umbridge mieros. Haide. Se duse la biroul ei, se așeză și se aplecă peste un teanc de pergamente care păreau să fie lucrări ce trebuiau corecŹtate. Harry ridică pana neagră și ascuțită, iar apoi își dădu seama ce lipsea. ? Nu mi-ați dat cerneală, spuse el. ? O, dar nu vei avea nevoie de cerneală, spuse profesoara Umbridge cu o foarte subtilă notă ironică în glas. Harry puse vârful penei pe hârtie și scrise: Nu am voie să spun minciuni. Scoase un icnet de durere. Cuvintele apăruseră pe pergaŹment scrise cu ceea ce părea să fie o cerneală roșie, străluŹcitoare. În același timp, ele se iviseră pe spatele mâinii drepŹte a lui Harry, crestate în piele de parcă ar fi fost scrise cu un bisturiu ? și chiar în timp ce se uita la tăietura scânteieŹtoare, pielea se vindecă la loc, lăsând locul unde fusese ceva mai roșu decât de obicei, dar destul de neted. Harry se uită la profesoara Umbridge. Îl urmărea, iar gura ei mare de broască râioasă se deschisese într-un zâmbet. ? Da? ? Nimic, spuse Harry încet. Se uită iar la pergament, puse iar pana pe el, scrise Nu am voie să spun minciuni și simți pentru o a doua oară dureŹrea usturătoare pe mână; iarăși, cuvintele îi fuseseră crestate în piele; și din nou se vindecară câteva secunde mai târziu. Și așa se întâmplă în continuare. De mai multe ori Harry scrise cuvintele pe pergament cu ceea ce își dădu seama în scurt timp că nu era cerneală, ci propriul sânge. Din nou cuŹvintele fură crestate pe mâna sa, apoi vindecate, reapărând data următoare când punea pana pe pergament. Dincolo de fereastra lui Umbridge se lăsă întunericul. Harry nu întrebă când i se va permite să se oprească. Nici măŹcar nu se uită la ceas. Știa că îl privea, căutând semne de slăbiŹciune, și nu avea de gând să dea dovadă de așa ceva, nici măcar dacă trebuia să stea acolo toată noaptea, tăindu-și proŹpria mână cu această pană... ? Vino aici, îi zise ea, după ce lui Harry i se păru că treŹcuseră ore întregi. Se ridică. Îl durea mâna îngrozitor. Când se uită la ea, își dădu seama că tăietura se vindecase, însă pielea era roșie și foarte iritată. ? Mâna, zise ea. I-o întinse. O luă în mâna ei. Harry își înăbuși un fior când îl atinse cu degetele ei groase și butucănoase pe care purta mai multe inele vechi și urâte. ? Hm, măi să fie, se pare că încă nu ești convins pe deŹplin, spuse ea, zâmbind. Păi, nu ne rămâne decât să încerŹcăm și mâine seară, nu-i așa? Poți să pleci. Harry ieși din birou fără să spună un cuvânt. Școala era destul de pustie și trecuse, desigur, de miezul nopții. Merse încet pe coridor, iar apoi, după ce dădu colțul și fu sigur că nu îl auzea nimeni, o luă la fugă. * Nu avusese timp să exerseze Vrăjile de Dispariție, nu trecuse nici măcar un vis în jurnal, nu terminase de desenat Apărarcul și nici nu își scrisese eseurile. Dimineața următoare sări peste micul dejun ca să descrie repede niște vise inventate pentru Previziuni despre Viitor, pentru prima lor oră, și fu surprins văzându-i alături pe Ron care era bulversat. ? Cum de nu le-ai scris aseară? întrebă Harry, în timp ce Ron se uita cu atenție prin cameră în căutarea inspirației. Ron, care dormea buștean când se întorsese Harry în cameră, murmură ceva despre "alte lucruri", se aplecă mult deasupra pergamentului și mâzgăli câteva cuvinte. ? Asta ar trebui să fie de-ajuns, zise el, închizând brusc jurnalul. Am zis că am visat o nouă pereche de pantofi, nu poate să scoată nimic ciudat din asta, nu-i așa? Plecară amândoi în grabă către Turnul de Nord. ? Apropo, cum a fost detenția cu Umbridge? Ce te-a pus să faci? Harry ezită o fracțiune de secundă și apoi zise: ? Să scriu. ? Păi, asta nu e chiar așa de rău, nu? spuse Ron. ? Deloc, zise Harry. ? Ah ? am uitat ? ți-a dat drumul vineri? ? Nu, zise Harry. Ron oftă cu compasiune. Harry avu o altă zi proastă; fu unul dintre cei mai nepriŹcepuți la Transfigurare, fiindcă nu exersase deloc Vrăjile de Dispariție. Trebui să renunțe la ora de prânz ca să își termine de desenat Apărarcul și, între timp, profesoarele McGonagall, Grubbly-Plank și Sinistra le dădură alte teme, pe care fu conŹvins că nu le va termina în seara aceea, din cauza celei de-a doua porții de detenție cu Umbridge. Ca să pună capac la toate, Angelina Johnson dădu iar de el la cină și, când află că nu putea să vină vineri la selecționarea portarului, îi spuse că nu era deloc mulțumită de atitudinea sa și că se aștepta ca jucătorii care doreau să rămână în echipă să pună antrenaŹmentul pe primul plan, mai presus de alte obligații. ? Am detenție! strigă Harry după ea, în timp ce fata se îndepărta cu pași mari. Crezi că prefer să stau închis într-o cameră cu broasca aia bătrână în loc să joc vâjthaț? ? Măcar nu trebuie decât să scrii, zise Hermione consolânŹdu-l, în timp ce Harry se prelinse înapoi pe bancă și se uită la plăcinta cu carne și rinichi, care nu prea îl mai atrăgea. De fapt, nu poți să zici că este o pedeapsă groaznică... Harry deschise gura, o închise la loc și încuviință din cap. Nu era foarte sigur de ce nu le spunea lui Ron și Hermione exact ce se întâmpla în biroul lui Umbridge: tot ce știa era că nu vroia să le vadă fețele îngrozite; asta ar fi agravat totul și în consecință i-ar fi fost mult mai greu să facă față. De ase menea, avea sentimentul vag că exista ceva între el și UmŹbridge, o bătălie secretă a voințelor, și nu avea de gând să-i dea satisfacția să audă că se plânsese. ? Nu pot să cred câte teme avem de făcut, zise Ron nefericit. ? Păi, de ce nu ți le-ai făcut aseară? îl întrebă Hermione. Apropo, unde ai fost? ? M-am... Am făcut o plimbare, spuse Ron nehotărât. Harry fu aproape sigur că în acel moment nu era singuŹrul care ascundea ceva. * A doua zi de detenție fu la fel de rea ca și cea precedentă. Pielea de pe mâna lui Harry se irită mai repede de data aceasŹta și cât de curând deveni roșie și inflamată. Lui Harry i se păru puțin probabil să se vindece la fel de repede ca până atunci. În scurt timp, tăietura îi va rămâne crestată pe mână și Umbridge va fi, poate, mulțumită. Nu lăsă să-i scape nici un icnet de durere, însă, din clipa în care intră în cameră și până când i se dădu drumul să plece, tot după miezul nopții, nu spuse decât "bună seara" și "noapte bună". Dar situația temelor devenise disperată, iar când Harry se întoarse în camera de zi a Cercetașilor nu se duse la culcare, deși era extenuat, ci își deschise cărțile și începu să scrie eseul despre piatra lunii pentru Plesneală. Când îl termină, trecuse deja de ora două noaptea. Știa că nu ieșise bine, dar nu avea ce să facă; dacă nu ar fi avut nimic scris, ar fi ajuns după aceea în detenție cu Plesneală. Apoi răspunse grăbit la întrebările pe care le dăduse profesoara McGonagall, încropi ceva despre mânuirea corectă a Apărarcurilor pentru profesoara Grubbly-Plank și se duse sfârșit să se culce, prăbușindu-se îmbrăcat peste cuvertură și adormind instantaneu. * Ziua de joi le produse tuturor o oboseală nedefinită. Și lui Ron părea să-i fie foarte somn, deși Harry nu înțelegea de ce. Cea de-a treia seară de detenție se desfășură la fel ca și cele de dinainte, în afară de faptul că, după două ore, cuvintele "Nu am voie să spun minciuni" nu se mai șterseră de pe mâna lui Harry, ci rămaseră zgâriate acolo, generând picături de sânge. Faptul că zgâriatul penei ascuțite încetă o făcu pe profesoara Umbridge să ridice privirea. ? Ah, zise ea încet, ocolind biroul ca să-i examineze mâna personal. Bine. Asta ar trebui să te ajute să-ți aduci aminte, nu-i așa? Este destul pentru azi. ? Mai trebuie să mă întorc? zise Harry, ridicându-și ghiozŹdanul cu mâna stângă în locul celei drepte, care îl durea. ? O, da, spuse profesoara Umbridge, zâmbind la fel de larg ca înainte. Da, cred că putem să inscripționăm ceva mai adânc mesajul într-o altă seară de lucru. Harry n-ar fi conceput niciodată că putea să existe un profesor pe care să-l urască mai tare decât pe Plesneală, dar, în timp ce se îndrepta spre Turnul Cercetașilor, trebui să admită că apăruse un rival de seamă. Este rea, își zise el, în timp ce urca o scară către etajul șapte, este rea, nebună de legat, bătrână și... ? Ron? Ajunse la capul scărilor, o luă la dreapta și aproape că intră în Ron, care se ascundea după o statuie a lui Lachlan cel Lung, strângându-și cu putere mătura în mână. Acesta tresări foarte tare când îl văzu pe Harry pe neașteptate și încercă să-și ascundă la spate noul Măturin Unsprezece. ? Ce faci? ? Ăă... nimic. Tu ce faci? Harry se încruntă la el. ? Haide, mie poți să-mi spui! De ce te ascunzi? ? Mă... mă ascund de Fred și George, dacă ții morțiș să știi, zise Ron. Tocmai au trecut pe aici cu un grup de elevi din primul an, pariez că iar testează ceva pe ei. Vreau sa spun că acum nu pot să o mai facă în camera de zi, nu cu Hermione acolo. Vorbea foarte repede și precipitat. ? Dar ce faci cu mătura la tine, nu ai zburat, nu? întrebă Harry. ? Eu... păi... păi, bine, îți spun, dar să nu râzi, da? spuse Ron defensiv, devenind din ce în ce mai roșu cu fiecare secundă care trecea. M-am... m-am gândit că acum, că am o mătură mai bună, să încerc să mă duc la selecționarea porŹtarului Cercetașilor. Gata. Hai. Râzi. ? Nu râd, zise Harry, iar Ron se uită la el. Este o idee extraŹordinară! Ar fi grozav să fii în echipă! Nu te-am văzut nicioŹdată jucând ca portar, te pricepi? ? Destul de bine, spuse Ron, care păru extrem de ușurat după ce văzu reacția lui Harry. Charlie, Fred și George mă puneau tot timpul să fiu portar când se antrenau în vacanțele de vară. ? Deci, ai exersat astă-seară? ? În fiecare seară de marți... Însă de unul singur. Am încercat să vrăjesc baloanele să zboare spre mine, însă nu a fost ușor și nu știu cât o să mă ajute. Ron părea agitat și neliniștit. ? Fred și George or să moară de râs când o să apar la selecționări. Își bat joc de mine de când am fost făcut Perfect. ? Mi-aș dori să pot să fiu acolo, zise Harry cu amărăciune, în timp ce se îndreptau împreună spre camera de zi. ? Da, și... Harry, ce ai pe mână? Harry, care tocmai își scărpinase nasul cu mâna dreaptă, care era liberă, încercă să o ascundă, dar avu același succes ca și Ron cu Măturinul. ? Este doar o tăietură... nu-i nimic... este... Însă Ron îl prinse pe Harry de braț și îi ridică mâna la nivelul ochilor. Urmă o pauză, timp în care se holbă la cuŹvintele crestate în piele, apoi, părând să i se facă rău, îi dădu diurnul lui Harry. ? Parcă ai zis că te-a pus să scrii? Harry ezită, dar până la urmă Ron fusese sincer cu el, așa că îi spuse adevărul despre cum își petrecea orele în biroul lui Umbridge. ? Cotoroanța afurisită! zise Ron într-o șoaptă revoltată când se opriră în fața Doamnei Grase, care dormea liniștită, cu capul sprijinit de ramă. E bolnavă! Du-te la McGonagall, spune-i ceva! ? Nu, zise Harry imediat. Nu o să-i dau satisfacția să știe că a câștigat. ? Că a câștigat? Nu poți s-o lași să scape așa ușor! ? Nu știu câtă putere are McGonagall asupra ei, zise Harry. ? Atunci, du-te la Dumbledore, spune-i lui! ? Nu, zise Harry scurt. ? De ce nu? ? Are destule pe cap, spuse Harry, dar nu acesta era adeŹvăratul motiv. Nu avea de gând să se ducă să-i ceară ajutorul lui DumŹbledore, când el nu îi vorbise deloc din iunie. ? Ei bine, eu cred că ar trebui... Începu Ron, dar fu întrerupt de Doamna Grasă, care îi privise adormită și acum întrebă: ? Aveți de gând să-mi ziceți parola sau o să trebuiască să stau trează toată noaptea, așteptând să vă terminați conversația? * Ziua de vineri se ivi la fel de mohorâtă și ploioasă ca restul săptămânii. Deși Harry se uită automat către masa profesorilor când intră în Marea Sală, nu prea spera cu adevărat să-l vadă pe Hagrid, așa că se concentră imediat asupra unor lucruri mai urgente, cum ar fi mormanul de teme cât un munte pe care le avea de făcut și perspectiva unei alte detenții cu Umbridge. Două lucruri îl făcură pe Harry să suporte ziua aceea. Unul era gândul că aproape că venise sfârșitul de săptămână; celăŹlalt era că, deși ultima detenție urma să fie cu siguranță îngroŹzitoare, de la fereastra camerei se vedea în depărtare terenul de vâjthaț și, cu puțin noroc, ar fi putut să asiste de la distanță la proba lui Ron. Acestea erau niște raze slabe de lumină, era adevărat, dar Harry era recunoscător pentru orice ar fi putut să-i înveselească întunericul din prezent; niciodată nu mai avusese o primă săptămână mai urâtă la Hogwarts. În acea după-amiază la ora cinci, bătu la ușa biroului proŹfesoarei Umbridge pentru ultima oară, spera el, și i se spuse să intre. Pergamentul gol era pregătit pentru el pe masa acoperită cu dantelă, cu pana neagră ascuțită lângă el. ? Știi ce să faci, domnule Potter, zise Umbridge, zâmbinŹdu-i dulce. Harry luă pana și aruncă o privire pe fereastră. Dacă și-ar fi mutat scaunul câțiva centimetri mai la dreapta... pretinzând că se apropia de masă, ar fi reușit să vadă. Acum avea o priveliște de la distanță a echipei de vâjthaț a Cercetașilor care zburau în sus și în jos pe teren, în timp ce șase siluete întunecate stăteau la picioarele celor trei stâlpi înalți, părând să își aștepte rândul la poartă. Era imposibil să își dea seama care dintre ei era Ron de la distanța aceea. Nu am voie să spun minciuni, scrise Harry. Tăietura de pe mâna dreaptă se deschise și începu iar să sângereze. Nu am voie să spun minciuni. Tăietura se adânci, usturânŹdu-l și durându-l. Nu am voie să spun minciuni. Sângele îi curse pe încheietură. Riscă să mai arunce o privire pe fereastră. Indiferent cine era cel care apăra acum cercurile, nu se pricepea deloc. Katie Bell dădu două goluri în cele câteva secunde cât înŹdrăzni Harry să se uite. Sperând din suflet că portarul nu era Ron, își coborî iar ochii pe pergamentul pe care scânŹteia sângele. Nu am voie să spun minciuni. Nu am voie să spun minciuni. Își ridica privirea ori de câte ori credea că putea să-și asume riscul: când auzea scrijelitul penei lui Umbridge sau când deschidea un sertar al biroului. A treia persoană care dădu proba fu destul de bună, cea de-a patra fu groaznică, a cincea se feri cu măiestrie de un balon-ghiulea, însă apoi nu reuși o apărare simplă. Cerul se întuneca, iar Harry se îndoia că va putea să-i mai vadă pe cei șase sau șapte oameni. Nu am voie să spun minciuni. Nu am voie să spun minciuni. Pergamentul era acum pătat cu picături de sânge de pe mâŹna, care acum îl ardea de durere. Când își ridică privirea din nou, se lăsase noaptea și terenul de vâjthaț nu mai era vizibil. ? Hai să vedem dacă ai înțeles mesajul, ce zici? spuse Umbridge pe o voce molcomă, o jumătate de oră mai târziu. Veni spre el, întinzându-și degetele mici și pline de inele spre brațul său. Apoi, când îi luă mâna ca să examineze cuŹvintele care erau acum crestate în piele, Harry simți o duŹrere îngrozitoare, nu de la mână, ci de la cicatricea de pe frunte. În același timp, avu o senzație cât se poate de ciuŹdată în dreptul abdomenului. Își smulse mâna din strânsoarea ei și se ridică imediat în picioare, privind-o fix. Ea îi întoarse privirea cu un zâmbet care i se întinse pe buzele uscățive ale gurii mari. ? Da, doare, nu-i așa? spuse ea cu blândețe. Harry nu răspunse. Inima îi bătea foarte repede și cu puŹtere. Vorbea de mână, sau știa ce simțise pe frunte? ? Ei bine, domnule Potter, cred că am demonstrat ce vroiam să demonstrez. Poți să pleci. Harry își luă ghiozdanul și ieși din cameră cât putu de repede. Fii calm, își spuse el, în timp ce urca treptele în salturi. Fii calm, nu înseamnă neapărat ce crezi tu că înseamnă... ? Mimbulus mimbletonia! gemu el către Doamna Grasă, care se dădu la o parte. Îl întâmpină o furtună de sunete. Ron veni la el în fugă, zâmbind larg și vărsând pe el Berezero din pocalul pe care îl ținea în mână. ? Harry, am reușit, sunt în echipă, sunt portar! ? Poftim? A... minunat! spuse Harry, încercând să zâmŹbească natural, în timp ce inima îi zvâcnea cu putere în conŹtinuare, iar mâna îl durea și-i sângera. ? Ia o Berezero. Ron îl puse să ia o sticlă cu forța. ? Nu-mi vine să cred... unde s-a dus Hermione? ? E acolo, zise Fred, care bea și el o Berezero, arătând către un fotoliu de lângă foc. Hermione ațipise acolo, cu paharul balansându-se precar în mână. ? Păi, a spus că se bucură când i-am zis, spuse Ron, părând puțin întristat. ? Las-o să doarmă, zise George grăbit. Trecură câteva clipe până când Harry observă că mai mulți dintre elevii din primul an care erau strânși în jurul lor purŹtau semne clare că le cursese sânge din nas de curând. ? Vino aici, Ron, și vezi dacă îți vine roba veche a lui Oliver! strigă Katie Bell. Putem să dăm jos numele lui și să-l punem pe al tău... În timp ce Ron se îndepărta, Angelina se apropie de Harry cu pași mari. ? Îmi pare rău că te-am luat din scurt mai devreme, Potter, zise ea tranșant. Știi, e stresant să te ocupi de chesŹtia asta, am început să cred că uneori am fost un pic cam dură cu Baston. Se uită puțin încruntată la Ron peste marginea pocalului și continuă. ? Ascultă, știu că e prietenul tău cel mai bun, dar nu e exŹtraordinar, spuse ea scurt. Însă cred că, după un pic de antreŹnament, se va descurca. Face parte dintr-o familie de jucători de vâjthaț buni. Eu, sinceră să fiu, mă bazez pe faptul că va doŹvedi că are ceva mai mult talent decât s-a văzut azi. Și Vicky Frobisher, și Geoffrey Hooper au zburat mai bine astă seară, dar Hooper se vaită mereu, se plânge tot timpul de una sau de alta, iar Vicky face parte din tot felul de societăți. Chiar ea a recunoscut că, dacă ar avea de ales între antrenamente și Clubul de Farmece, ar pune clubul pe primul plan. Oricum, o să avem antrenament mâine la ora două, așa că te rog să ai grijă să fii acolo de data asta. Și fă-mi o plăcere, ajută-l cât poți pe Ron, bine? Harry încuviință din cap, iar Angelina se întoarse la Alicia Spinnet. Harry se duse să stea lângă Hermione, care se trezi brusc când băiatul își puse ghiozdanul jos. ? Harry, tu ești... ce bine pentru Ron, nu? spuse ea adormiŹtă. Dar sunt așa de... de... de obosită, căscă ea. Am stat azi-noapte până la unu ca să fac alte pălării. Dispar într-o veselie! Și într-adevăr, acum că se uită, Harry văzu că prin toată camera erau ascunse pălării de lână acolo unde ar putea să le ia spiridușii neștiutori din greșeală. ? Bravo, zise neatent Harry, care dacă nu îi spunea cuiva cât de curând, avea să explodeze. Ascultă, Hermione, tocŹmai am fost în biroul lui Umbridge și mi-a atins mâna... Hermione ascultă cu atenție. Când Harry termină de povestit, ea zise rar: ? Ți-e teamă că Știi-Tu-Cine o controlează și pe ea cum l-a controlat pe Quirrell? ? Păi, spuse Harry, coborând vocea, este posibil, nu? ? Presupun că da, zise Hermione, deși nu părea foarte convinsă. Dar nu cred că ar putea să o aibă în stăpânire așa cum l-a avut pe Quirrell. Nu de alta, dar acum este viu în toată puterea cuvântului, nu-i așa? Are propriul său corp, nu mai are nevoie să împartă un trup cu altcineva. Bănuiesc că ar putea să o aibă sub controlul Blestemului Imperius... Harry îi urmări o clipă pe Fred, George și Lee Jordan, care jonglau cu niște sticle goale de Berezero. Apoi HerŹmione zise: ? Însă anul trecut te-a durut cicatricea și când nu te-a atins nimeni. Nu ți-a zis Dumbledore că avea legătură cu ce simțea Știi-Tu-Cine în momentul acela? Cum să zic, poate că nu are nici o legătură cu Umbridge, poate că este doar o coincidență că s-a întâmplat în timp ce erai cu ea. ? Este rea, spuse Harry scurt. Nebună. ? Este îngrozitoare, da, însă... Harry, cred că ar trebui să-i spui lui Dumbledore că te-a durut cicatricea. Era a doua oară în două zile când era sfătuit să se ducă la Dumbledore și răspunsul pe care i-l dădu lui Hermione fu același pe care i-l dăduse lui Ron. ? Nu îl deranjez cu asta. Cum ai zis și tu, nu este ceva spectaculos. M-a durut din când în când pe tot parcursul verii... astă-seară a fost doar puțin mai rău, asta e tot... ? Harry, sunt sigură că Dumbledore ar vrea să îl deranŹjezi cu asta... ? Da, spuse Harry, înainte să se poată abține, asta e sinŹgura parte din mine de care îi pasă lui Dumbledore, cicaŹtricea, nu? ? Nu spune asta, nu e adevărat! ? Cred că o să-i scriu și o să-i spun lui Sirius, să văd ce zice el... ? Harry, nu poți să scrii așa ceva într-o scrisoare! spuse Hermione, părând speriată. Nu mai ții minte, Moody ne-a spus să avem grijă ce scriem! Nu mai putem garanta că nu ne sunt interceptate bufnițele! ? Bine, bine, atunci nu o să-i mai spun! spuse Harry supărat și se ridică. Mă duc la culcare. Spune-i tu lui Ron, da? ? O, nu, zise Hermione, părând ușurată, dacă te duci tu, asta înseamnă că pot să mă duc și eu, fără să fiu nepolitiŹcoasă. Sunt complet extenuată și vreau să mai fac niște pălării și mâine. Știi ceva, poți să mă ajuți dacă vrei, este destul de distractiv, m-am perfecționat, acum pot să fac modele, bumbi și tot felul de chestii. Harry se uită la fata care radia de fericire și încercă să arate măcar vag tentat de această propunere. ? Ăă... nu, cred că nu, mulțumesc, zise el. ăă... nu mâine. Am o grămadă de teme de făcut... Și se duse cu pași grei spre scara băieților, lăsând-o oareŹcum dezamăgită pe Hermione.