CAPITOLUL XXI
OCHIUL ȘARPELUI
Duminică dimineață, Hermione își croi drum înapoi spre coliba lui Hagrid printr-un strat de zăpadă de un metru. Harry și Ron voiseră să meargă cu ea, dar muntele de teme atinsese iar o înălțime îngrijorătoare, așa că rămaseră invidioși în camera de zi, încercând să ignore țipetele vesele care veneau de afară dinspre domeniu, unde elevii se distrau patinând pe lacul înghețat, dându-se pe derdeluș și, partea cea mai neplăŹcută, vrăjind bulgării de zăpadă să zboare până sus în dreptul Turnului Cercetașilor și să bată cu putere în ferestre. ? Alo! răcni Ron, pierzându-și într-un târziu răbdarea și scoțând capul pe fereastră, sunt Perfect și, dacă se mai loŹvește un singur bulgăre de fereastra asta... AU! Își retrase capul imediat, cu chipul plin de zăpadă. ? Sunt Fred și George, spuse el cu amărăciune, trântind fereastra în urma lui. Idioții... Hermione se întoarse de la coliba lui Hagrid chiar înainte de prânz, tremurând puțin, cu robele umede până la genunchi. ? Ei bine? zise Ron, ridicându-și privirea spre ea când intră. I-ai planificat lecțiile? ? Păi, am încercat, zise ea monoton, afundându-se într-un scaun lângă Harry. Își scoase bagheta și o flutură puțin într-un mod complicat, astfel încât țâșni niște aer cald din vârf; apoi o îndreptă spre roba care începu să scoată aburi, în timp ce se usca. ? Nu era acolo când am sosit, am bătut la ușă aproape o jumătate de oră. Și apoi a venit șchiopătând din Pădure... Harry oftă adânc. Pădurea Interzisă colcăia de genul de creaturi care aveau cele mai mari șanse de a-l face pe Hagrid să fie concediat. ? Ce ține acolo? Ți-a spus? întrebă el. ? Nu, zise Hermione tristă. Zice că vrea să fie o surpriză. Am încercat să-i explic cum e cu Umbridge, dar pur și simplu nu înțelege. Mi-a tot spus că nici un om întreg la minte nu ar prefera să studieze Knarli în locul Himerelor ? a, nu, nu cred că are o Himeră, adăugă ea, văzând expresiile îngrozite ale lui Harry și Ron, dar asta nu pentru că nu ar fi încercat, dat fiind că mi-a zis cât e de greu să faci rost de ouă. Nu știu de câte ori i-am zis că ar fi bine să urmeze programa lui Grubbly-Plank, dar, sincer, nu cred că a ascultat nici măcar jumătate din ce am zis. Știți, e într-o dispoziție destul ciudată. Tot nu vrea să spună de unde are toate rănile alea. Întoarcerea lui Hagrid la masa profesorilor, la micul dejun din ziua următoare nu fu întâmpinată cu entuziasm de toți elevii. Unii, ca Fred, George și Lee săriră în sus de fericire și alergară pe culoarul dintre mesele Cercetașilor și Astropufilor ca să-i strângă mâna enormă, alții, ca Parvati și Lavender, schimbară priviri sumbre și clătinară din cap dezaprobator. Harry știa că mulți dintre ei preferau lecțiile profesoarei Grubbly-Plank și partea cea mai rea era că, în străfundul sufletului, era convins că aveau dreptate: pentru Grubbly-Plank, o oră interesantă nu era una unde exista riscul să rămâi fără cap. Marți, Harry, Ron și Hermione se îndreptară spre coliba lui Hagrid cu o oarecare neliniște, înfofoliți bine împotriva frigului. Harry era îngrijorat, nu numai pentru ceea ce ar fi decis Hagrid să le predea, dar și pentru cum avea să se poarŹte restul clasei, mai ales Reacredință și amicii săi, dacă îi urŹmărea Umbridge. Cu toate acestea, nu văzură nici un semn de Mare InchiŹzitor în timp ce răzbiră prin zăpadă spre coliba lui Hagrid, care îi aștepta la marginea pădurii. Nu era o priveliște linișŹtitoare; vânătăile care fuseseră mov sâmbătă seara aveau acum nuanțe de verde și galben, iar unele dintre tăieturi încă păreau să sângereze. Harry nu înțelegea: oare Hagrid fusese atacat de un tip de creatură al cărei venin împiedica vindecarea rănilor pe care le producea? Parcă pentru a înŹtregi tabloul de rău augur, Hagrid avea pe umeri ceea ce părea să fie o jumătate de vacă. ? Astăzi o să lucrăm aici! le strigă Hagrid fericit elevilor care se apropiau, făcând semn cu capul și întorcându-se către copacii întunecați din spatele lui. Sunt puțin mai la adăŹpost! Oricum, preferă întunericul. ? Cine preferă întunericul? îl auzi Harry pe Reacredință spunându-le tăios lui Crabbe și Goyle, cu o urmă de panică în glas. Cine a zis că preferă întunericul ? ați auzit? Harry își aminti o altă ocazie când Reacredință intrase în Pădure în trecut; nici atunci nu fusese foarte curajos. Zâmbi în sinea lui; după meciul de vâjthaț, era de acord cu tot ce îl deranja pe Reacredință. ? Sunteți gata? zise Hagrid vesel, uitându-se la elevii din jur. În regulă, v-am păstrat o incursiune în Pădure pentru anul cinci. M-am gândit să mergem și să vedem creaturile astea în habitatul lor natural. Astăzi vom studia ceva destul de rar, presupun că sunt singura persoană din Marea BritaŹnie care a reușit să-i dreseze. ? Și ești sigur că sunt dresați, da? zise Reacredință, cu o panică și mai pronunțată în glas. Dar n-ar fi prima oară când vii cu chestii sălbatice la ore, nu-i așa? Viperinii murmurară aprobator și câțiva Cercetași păreau și ei să-i dea dreptate lui Reacredință. ? Bineînțeles că sunt dresați, zise Hagrid, încruntându-se și ridicându-și puțin jumătatea de vacă pe umeri. ? Atunci, ce ai pățit la față? întrebă Reacredință. ? Vezi-ți de treaba ta! zise Hagrid, supărat. Bun, dacă ați terminat cu întrebările idioate, veniți după mine! Se întoarse și se duse direct în Pădure. Nimeni nu părea foarte dispus să-l urmeze. Harry le aruncă o privire lui Ron si Hermione, care oftară, dar încuviințară din cap, și toți trei porniră după Hagrid, conducând restul clasei. Merseră cam zece minute înainte să ajungă într-un loc unde copacii erau atât de apropiați între ei, încât era întuŹneric ca în amurg și nu exista strop de zăpadă pe pământ. Cu un mormăit, Hagrid puse jos jumătatea de vacă, se dădu înapoi și se întoarse cu fața spre elevii săi, dintre care cei mai mulți se furișau de la un copac la altul, și se apropiau de el, uitându-se în jur agitați, de parcă s-ar fi așteptat să-i atace ceva din clipă în clipă. ? Apropiați-vă, apropiați-vă, îi încurajă Hagrid. Acum or să fie atrași de mirosul cărnii, dar o să-i chem oricum, penŹtru că or să se bucure să afle că sunt eu. Se întoarse, își scutură capul mițos, ca să-și dea părul din ochi, și scoase un țipăt strident, ciudat, care răsună printre coŹpacii întunecați ca strigătul unei păsări monstruoase. Nimeni nu râse: cei mai mulți erau prea speriați ca să mai scoată un sunet. Hagrid mai scoase un țipăt strident. Trecu un minut, timp în care elevii se uitară în continuare agitați peste umăr și printre copaci, ca să zărească orice se apropia. Si apoi, îi timp ce Hagrid își dădea părul din față pentru a treia oară și își umfla pieptul enorm, Harry îl înghionti pe Ron și arată spre spațiul întunecat dintre doi arbori noduroși de tisă. În beznă se ghicea o pereche de ochi pustii, albi, străluŹcitori, care erau din ce în ce mai mari, iar o clipă mai târziu apărură din întuneric capul ca de dragon, gâtul și apoi corŹpul scheletic al unui cal înaripat mare și negru. Se uită în jur la elevi pentru câteva clipe, fluturându-și coada lungă și neaŹgră, după care își plecă încet capul și începu să sfâșie o halŹcă din vaca moartă, cu colții săi ascuțiți. Harry fu cuprins de un mare val de ușurare. Măcar asta era dovada că nu își imaginase aceste creaturi, că erau reale: și Hagrid știa de ele. Îl privi entuziasmat pe Ron, însă acesta încă se uita printre copaci, iar după câteva clipe îi șopti: ? De ce nu-i mai strigă Hagrid încă o dată? Majoritatea celorlalți elevi aveau niște expresii de confuŹzie și de așteptare încordată, la fel ca a lui Ron, și încă se uitau în toate părțile, nu numai spre calul care era la câțiva metri de ei. Mai erau doar două persoane care păreau să-i poată vedea: un băiat deșirat de la Viperini, care stătea chiar în spatele lui Goyle și-l urmărea pe cal mâncând cu o expreŹsie de dezgust maxim pe chip, și Neville, ai cărui ochi urmau mișcarea amplă a cozii lungi și negre. ? A, uite, mai vine unul! zise Hagrid mândru, când din coŹpacii întunecați apăru un al doilea cal negru, care își strânse ariŹpile de piele mai aproape de corp și își coborî capul ca să se înfrupte din carne. Acum... ridicați mâna, cine poate să-i vadă? Extrem de mulțumit că măcar avea să înțeleagă în sfârșit misterul acestor cai, Harry ridică mâna. Hagrid îi făcu un semn aprobator cu capul. ? Da... da, știam că o să poți, Harry, îi zise el cu serioziŹtate. Și tu, Neville, da? Și... ? Scuză-mă, zise Reacredință pe o voce batjocoritoare, dar cam ce s-ar presupune că ar trebui să vedem? Drept răspuns, Hagrid arătă spre scheletul vacii de pe păŹmânt. Toți elevii se holbară la el pentru câteva clipe, apoi mai multora li se tăie respirația și Parvati țipă. Harry înțelese de ce: într-adevăr, era un spectacol foarte ciudat să vezi cum bucăŹțelele de carne se desfac de pe oase și dispar din senin. ? Ce anume face chestia asta? întrebă Parvati pe o voce îngrozită, ascunzându-se după cel mai apropiat copac. Cine o mănâncă? ? Niște Thestrali, spuse Hagrid mândru, iar Hermione scoase un mic "Aha!" de înțelegere de lângă Harry. HogŹwarts are o întreagă herghelie aici. Acum, cine știe...? ? Însă nu-i a bună, zău așa! întrerupse Parvati, părând alarmată. Se zice că le aduc tot felul de ghinioane îngroziŹtoare celor care îi văd. Doamna profesoară Trelawney mi-a spus la un moment dat... ? Nu, nu, nu, zise Hagrid râzând, asta-i doar o superstiție, sunt extrem de inteligenți și folositori! Bineînțeles, cei de aici nu prea au mult de lucru, mai mult trag trăsurile școlii, în afară de cazul în care Dumbledore pleacă într-o călătorie lunŹgă și nu vrea să Apară ? aha, uite încă vreo doi, uitați-i... Mai ieșiră doi cai în liniște dintre copaci, unul dintre ei trecând foarte aproape de Parvati, care tremură și se lipi și mai tare de copac, spunând: ? Cred că am simțit ceva, cred că e aproape de mine! ? N-ai grijă, nu îți face nimic, zise Hagrid cu răbdare. În ordine, cine poate să-mi spună de ce unii dintre voi pot să-i vadă și alții nu? Hermione ridică mâna. ? Spune, zise Hagrid, zâmbindu-i larg. ? Singurii care pot să-i vadă pe Thestrali, zise ea, sunt cei care au văzut moartea. ? Perfect adevărat, zise Hagrid solemn, zece puncte penŹtru Cercetași. Să știți că Thestralii... ? Hm, hm. Sosise profesoara Umbridge. Stătea la câțiva pași de Harry, purtându-și pălăria și pelerina verde, cu clipboard-ul pregătit. Hagrid, care nu mai auzise niciodată până atunci tusea falsă a lui Umbridge, se uită oarecum îngrijorat la cel mai apropiat Thestral, convins că el scosese sunetul acela. ? Hm, hm. ? A, salut! zise Hagrid, zâmbind, după ce localiză sursa zgomotului. ? Ai primit mesajul pe care ți l-am trimis la colibă azi-diŹmineață? zise Umbridge, la fel de răspicat și rar cum vorbise și data trecută, de parcă i s-ar fi adresat cuiva care era și străin, și foarte încet la minte. În care te anunțam că o să vin în inspecție la oră? ? A, da, spuse Hagrid vesel. Mă bucur că ai găsit locul fără probleme! Păi, după cum poți să vezi... sau, nu știu... chiar poți? Astăzi studiem Thestralii... ? Poftim? zise profesoara Umbridge tare, ducându-și mâna pâlnie la ureche și încruntându-se. Ce ai spus? Hagrid păru puțin derutat. ? Ăă... Thestralii! zise el tare. Știi doar, niște cai mari ? ăă... înaripați! Își întinse mâinile imense plin de speranță. Profesoara Umbridge își ridică sprâncenele și murmură, în timp ce își nota ceva pe clipboard: ? Trebuie... să... recurgă... la... limbajul... primitiv... al semnelor... primitive. ? Păi... mă rog... zise Hagrid, întorcându-se la elevii săi și părând puțin tulburat, ăă... ce spuneam? ? Pare... să... aibă... memorie... scurtă, bombăni UmŹbridge, destul de tare ca să o poată auzi toată lumea. Draco Reacredință arăta de parcă ar fi sosit Crăciunul cu o lună mai devreme; Hermione, pe de altă parte, se făcuse roșie de o furie nerostită. ? A, da, zise Hagrid, aruncând o privire neliniștită spre clipboard-ul lui Umbridge, însă continuând cu vitejie. Da, vroŹiam să vă spun cum se face că avem o herghelie. Da, deci, am început cu un mascul și cinci femele. Acesta ? îl bătu cu palma pe primul cal care apăruse ? pe nume Tenebrus, este prefeŹratul meu, primul care s-a născut aici, în Pădure... ? Ești conștient, zise Umbridge tare, întrerupându-l, că Ministerul Magiei a declarat Thestralii ca fiind "periculoși"? Lui Harry i se făcu inima cât un purice, dar Hagrid râse. ? Thestralii nu sunt periculoși! Ce-i drept, ar putea să ia o îmbucătură din tine dacă îi superi rău... ? Dă... semne... de... plăcere... când... se... gândește... la... violență, bombăni Umbridge, mâzgălind iar pe clipboard. ? Ei... haida-de! zise Hagrid, părând acum puțin nelinișŹtit. Păi, și un câine te mușcă dacă-l întărâți, nu-i așa?... Dar Thestralii doar au o reputație proastă din cauza chestiei cu moartea... se credea că erau de rău augur, nu-i așa? Însă pur și simplu nu înțelegeau, nu-i așa? Umbridge nu răspunse; își termină de scris ultima obserŹvație și apoi își ridică privirea spre Hagrid și zise, din nou foarte tare și rar: ? Te rog să continui să predai în mod normal. Eu o să mă plimb, continuă ea și mimă mersul (Reacredință și Pansy Parkinson aveau mici crize tăcute de râs), printre elevi (indică diferiți elevi) și o să le pun întrebări. Făcu un semn spre gură pentru a indica vorbitul. Harry se holbă la ea, nepricepând de ce Umbridge se purta de parcă Hagrid nu ar fi înțeles engleza obișnuită. Hermione avea acum lacrimi în ochi de supărare. ? Cotoroanțo, cotoroanță malefică ce ești! șopti ea, în timp ce Umbridge se îndrepta spre Pansy Parkinson. Știu ce faci, cotoroanță groaznică, nebună, rea ce... ? Ăă... oricum, zise Hagrid, chinuindu-se de zor să reia firul lecției, deci... Thestralii. Da. Păi, există o grămadă de lucruri pozitive despre ei... ? Ți se pare, îi zise profesoara Umbridge pe o voce răsuŹnătoare lui Pansy Parkinson, că înțelegi ce spune domnul profesor Hagrid? Exact ca și Hermione, Pansy avea lacrimi în ochi, dar lacrimile ei erau de râs: mai mult, dădu un răspuns aproape incoerent tocmai pentru că încerca să-și reprime chicotelile. ? Nu... pentru că... păi... de cele mai multe ori... seamănă cu un mormăit... Umbridge mâzgăli iar pe clipboard. Puținele porțiuni fără vânătăi de pe chipul lui Hagrid roșiră, însă uriașul încercă să se poarte ca și când nu ar fi auzit răspunsul lui Pansy. ? Ăă... da... lucruri pozitive despre ei. Păi, după ce sunt domesticiți, ca aceștia, nu se vor mai rătăci niciodată, și nici tu cu ei. Un simț de orientare uimitor, nu trebuie decât să le spui unde vrei să mergi... ? Presupunând că te înțeleg, bineînțeles, zise Reacredință tare și Pansy Parkinson izbucni într-o criză de noi chicoteli. Profesoara Umbridge le zâmbi cu indulgență și apoi se duse la Neville. ? Poponeață, tu poți să-i vezi pe Thestrali, nu-i așa? zise ea. Neville încuviință din cap. ? Pe cine ai văzut cum a murit? întrebă ea pe un ton indiferent. ? Pe... pe bunicul meu, zise Neville. ? Și ce părere ai despre ei? zise ea, fluturându-și mâna bondoacă spre caii, care până atunci sfâșiaseră o mare parte din hoit până la os. ? Ăă... zise Neville agitat, aruncându-i o privire lui HaŹgrid. Păi, sunt... ăăă... În regulă... ? Elevii... sunt... prea... intimidați... ca... să... recunoască... faptul... că... le... este... frică, murmură Umbridge, notându-și o altă observație pe clipboard. ? Ba nu! zise Neville supărat. Nu mi-e frică de ei! ? Nu-i nici o problemă, zise Umbridge, bătându-l pe umăr pe Neville, cu ceea ce ar fi vrut să fie un zâmbet înțelegător, deși lui Harry i se păru că era mai degrabă răutăcios. Păi, Hagrid, se întoarse să se uite la el, vorbind iar pe vocea aceea tare și rară, cred că am notat destul. Vei primi (mimă că lua ceva din aer din fața ei) rezultatul inspecției (arătă spre clipŹboard) peste zece zile. Ridică mâna cu degete mici și butucănoase, apoi, zâmbind mai larg și semănând mai mult ca oricând cu o broască râioaŹsă sub pălăria ei verde, plecă de lângă ei, lăsându-i pe Reacredință și pe Pansy Parkinson în hohote de râs, pe Hermione tremurând de mânie și pe Neville confuz și supărat. ? Hoașcă odioasă, mincinoasă care răstălmăcește tot! izŹbucni Hermione o jumătate de oră mai târziu, în timp ce se întorceau la castel prin șanțurile pe care le făcuseră înainte prin zăpadă. Vă dați seama ce face? Este tot problema hibriŹzilor... Încearcă să facă din Hagrid un fel de trol idiot, doar pentru că mama lui a fost uriașă... și este nedrept, chiar nu a fost o lecție rea ? mă rog, dacă ar fi fost iar Homarii cu Capete Explozive, poate, dar Thestralii sunt în regulă... de fapt, pentru Hagrid a fost foarte bine! ? Umbridge a spus că sunt periculoși, zise Ron. ? Păi, cum a zis și Hagrid, pot să aibă grijă de ei înșiși, zise Hermione nerăbdătoare, și presupun că o profesoară ca Grubbly-Plank nu ni i-ar arăta înainte de nivelul T.V.E.E., dar chiar sunt foarte interesanți, nu-i așa? Mai ales când te gânŹdești că unii pot să-i vadă și alții nu! Mi-aș dori să pot să-i văd. ? Zău? o întrebă Harry încet. Păru dintr-o dată îngrozită. ? Vai, Harry... iartă-mă... nu, sigur că nu vreau... am spus o mare tâmpenie. ? E în ordine, zise el repede, nu-ți face griji. ? Mă mir că au putut să-i vadă atât de mulți, zise Ron. Trei dintr-o clasă... ? Da, Weasley, chiar ne întrebam și noi, se auzi o voce răutăcioasă. Reacredință, Crabbe și Goyle mergeau chiar în spatele lor pe zăpada care înăbușea sunetele, fără să fi fost auziți de nici unul dintre ei. Crezi că, dacă ai vedea cum o mierlește cineva, ai putea să vezi balonul mai bine? El, Crabbe și Goyle râseră în hohote în timp ce își croiau drum spre castel, iar apoi începură să cânte "Weasley e al nostru rege." Lui Ron i se înroșiră urechile. ? Ignoră-i, pur și simplu ignoră-i, zise Hermione, scoŹțându-și bagheta și făcând iar vraja care producea aer cald, astfel încât să poată să creeze o cale mai simplă prin zăpada neatinsă dintre ei și sere. * Sosi luna decembrie, aducând mai multă zăpadă și o adeŹvărată avalanșă de teme pentru cei din anul cinci. Îndatoririle de Perfecți ale lui Ron și Hermione erau și ele din ce în ce mai apăsătoare pe măsură ce se apropia Crăciunul. Fură chemați să supravegheze decorarea castelului ("Să te văd cum agăți beteala, când Peeves are celălalt capăt și încearcă să te sugruŹme cu ea", zise Ron), să aibă grijă ca elevii din primul și al doiŹlea an să stătea înăuntru în pauze din cauza frigului năprasnic. ("Și să știi că sunt niște puști mici și obraznici, noi nu eram atât de nepoliticoși în primul an," comentă Ron) și să patruŹleze pe holuri, în schimburi cu Argus Filch, care suspecta că atmosfera sărbătorilor ar fi putut să se facă simțită printr-o explozie de dueluri vrăjitorești ("Omul ăla are o baligă în loc de creier," observă Ron mânios). Erau atât de ocupați, încât Hermione chiar încetase să tricoteze pălării pentru spiriduși și își făcea griji că nu mai avea decât trei. ? Toți acei bieți spiriduși care încă nu au fost eliberați treŹbuie să stea aici de Crăciun, pentru că nu sunt destule pălării! Harry, care nu avusese tăria să-i spună că Dobby lua tot ce făcea ea, se aplecă atent deasupra eseului său pentru Istoria Magiei. În orice caz, nu vroia să se gândească la Crăciun. Pentru prima oară în cariera sa școlară, își dorea din tot sufleŹtul să-și petreacă vacanța departe de Hogwarts. Prins între inŹterdicția de a juca vâjthaț și grijile legate de eventuala perioadă de probă a lui Hagrid, era momentan plin de resentimente față de acest loc. Singurul lucru pe care chiar îl aștepta cu plăŹcere erau întâlnirile A.D., pe care însă aveau să le întrerupă pe durata vacanței, având în vedere că aproape toți membrii A.D. aveau să își petreacă acest timp cu familiile lor. Hermione se ducea la schi cu părinții ei, ceea ce îl amuză foarte tare pe Ron, care nu mai auzise niciodată ca încuiații să-și lege șipci înguste de picioare ca să alunece pe munți. Ron se ducea acasă la Vizuină. Harry trăi câteva zile de invidie înainte ca Ron să-i spună, după o întrebare despre felul cum avea să ajungă acasă de Crăciun: ? Dar vii și tu! Nu ți-am zis? Mi-a scris mama cu săptămâni în urmă și mi-a spus să te invit și pe tine! Hermione își dădu ochii peste cap, dar Harry se înveseli imediat: ideea Crăciunului la Vizuină era cu adevărat miŹnunată, deși umbrită vag de sentimentul de vinovăție pe care Harry îl avea fiindcă nu putea să-și petreacă vacanța cu Sirius. Se întreba dacă ar fi fost posibil să o convingă pe doamna Weasley să-l invite pe nașul său la serbări. Deși se îndoia oriŹcum că Dumbledore i-ar permite lui Sirius să plece din Casa Cumplită, nu putea să nu se gândească la faptul că s-ar fi putut ca doamna Weasley să nu-l dorească acolo; erau mai mereu la cuțite. Sirius nu mai luase deloc legătura cu Harry de la ultiŹma sa apariție în foc și, deși Harry știa că, în condițiile în care Umbridge era la pândă, ar fi fost o imprudență să încerce să îl contacteze, nu îi plăcea să se gândească la Sirius singur în vechea casă a mamei sale, aprinzând poate singura petardă pe care o avea cu Kreacher. Harry sosi devreme în Camera Necesității pentru ultima întâlnire A.D. Înainte de vacanță și fu foarte fericit din acest motiv, pentru că, atunci când se aprinseră torțele, văzu că Dobby își asumase rolul de a decora încăperea de Crăciun. Putea să-și dea seama că o făcuse el, pentru că nimeni altcineva nu ar fi atârnat de tavan o sută de articole aurii, fiecare înfățișând o poză cu chipul lui Harry și purtând inŹscripția: UN CRĂCIUN HARRYCIT! Harry abia reușise să le dea jos pe ultimele dintre ele, înainte ca ușa să se deschidă cu un scârțâit în cameră și să intre Luna Lovegood, la fel de visătoare ca de obicei. ? Bună, zise ea nu foarte limpede, uitându-se în jur la ce mai rămăsese din decorații. Sunt drăguțe, tu le-ai agățat? ? Nu eu, zise Harry. Dobby, Spiridușul de casă. ? Vâsc, spuse Luna visătoare, arătând spre un mănunchi mare și alb, aflat deasupra capului lui Harry, și sărind la o parte de sub el. Ai făcut bine, zise ea foarte serioasă. De cele mai multe ori e infestat cu Nargli. Harry nu fu nevoit s-o întrebe ce erau Narglii, căci chiar atunci sosiră Angelina, Katie și Alicia. Toate trei își pierŹduseră răsuflarea și părea să le fie foarte frig. ? Aha, zise Angelina monoton, dându-și jos pelerina și aruncând-o într-un colț, în sfârșit, v-am înlocuit. ? Ne-ai înlocuit? întrebă Harry stins. ? Pe tine, pe Fred și pe George, zise ea nerăbdătoare. Avem un alt căutător! ? Pe cine? zise Harry repede. ? Pe Ginny Weasley, spuse Katie. Harry rămase cu gura căscată. ? Da, știu, zise Angelina, scoțându-și bagheta și încordânŹdu-și brațul, dar chiar e destul de bună. Nu se compară cu tine, bineînțeles, zise ea, aruncându-i o privire foarte răutăŹcioasă, dar, având în vedere că pe tine nu te putem avea... Harry își înghiți replica pe care și-ar fi dorit să o dea. Oare credea, pentru o clipă, că el nu regreta de o sută de ori mai tare decât ea că fusese dat afară din echipă? ? Ce-ai făcut cu prinzătorii? întrebă el, încercând să-și mențină vocea neutră. ? Andrew Kirke, zise Alicia fără entuziasm, și Jack Sloper. Nici unul dintre ei nu e strălucit, însă în comparație cu ceilalți idioți care s-au prezentat... Această discuție deprimantă fu curmată de sosirea lui Ron, Hermione și Neville, iar în cinci minute camera fu desŹtul de aglomerată ca să-l împiedice pe Harry să vadă priviriŹle mistuitoare, pline de reproș ale Angelinei. ? Bine, zise el, făcându-i pe toți să fie atenți. M-am gânŹdit că în seara asta ar fi bine doar să revenim asupra lucrurilor pe care le-am făcut până acum, pentru că este ultiŹma întâlnire înainte de sărbători și nu are sens să începem ceva nou chiar înainte de vacanța de trei săptămâni... ? Nu facem nimic nou? zise Zacharias Smith, într-o șoapŹtă nemulțumită, destul de tare ca să se audă în toată cameŹra. Dacă aș fi știut, n-aș mai fi venit. ? Atunci, ne pare tuturor rău că nu ți-a zis Harry, spuse Fred tare. Mai mulți râseră pe înfundate. Harry o văzu pe Cho râzând și simți o senzație familiară de gol în stomac, de parcă ar fi ratat o treaptă la coborârea unei scări. ? ... putem să exersăm pe perechi, zise Harry. Vom începe cu Vraja de Oprire, timp de zece minute, apoi putem să scoatem pernele și să încercăm iar împietrirea. Se grupară cu toții ascultători; Harry făcu echipă cu Neville, ca de obicei. Cât de curând, camera fu cuprinsă de strigăte de Impedimenta! Cei de afară înghețau pentru două trei minute, timp în care partenerul se uita la întâmplare prin cameră, privind cum se antrenau celelalte perechi, apoi se dezghețau și făceau la rândul lor aceeași vrajă. Progresul lui Neville era uimitor. După un timp, după ce Harry se dezghețase de trei ori la rând, îl puse iar pe Neville să li se alăture lui Ron și Hermione, ca să poată să se plimbe prin cameră și să-i urmărească pe ceilalți. Cho îi zâmbi când trecu pe lângă ea, iar el rezistă tentației de a mai trece de câteva ori prin același loc. După zece minute de Vrăji de Oprire, puseră perne peste tot pe podea și începură iar să exerseze împietrirea. Era prea puțin spațiu ca să le permită tuturor să facă această vrajă în același timp; jumătate din grup o observă pe cealaltă pentru o vreme, apoi schimbară rolurile. Harry pur și simplu simți cum îi creștea inima de mândrie, în timp ce-i urmărea. Într-adevăr, Neville o împietri pe Padma Patil și nu pe Dean, spre care țintise, însă fusese o ratare mai acceptabilă decât de obicei și toți ceilalți făcuseră progrese extrem de mari. După o oră, Harry le strigă să se oprească. ? Ați început să fiți foarte pricepuți, zise el, zâmbindu-le. Când ne întoarcem din vacanță, putem să începem să facem niște chestii importante ? poate chiar Vrăji Patronus. Urmă un zumzet de entuziasm. Începură să iasă din cameră câte doi sau trei, ca de fiecare dată, majoritatea îi urară "Crăciun fericit" lui Harry în drum spre ușă. Vesel, acesta strânse pernele cu Ron și Hermione și le puseră deoparte, stivuindu-le cu grijă. Ron și Hermione plecară înaintea lui; el rămase puțin în urmă, pentru că Cho încă era acolo și spera să aibă parte de un "Crăciun fericit" și din partea ei. ? Nu, ia-o înainte, o auzi spunându-i prietenei ei Marietta și inima îi zvâcni, gata să ajungă în regiunea mărului lui Adam. Simulă că aranja stiva de perne. Era destul de sigur că acum erau singuri și aștepta ca fata să spună ceva. În schimb, o auzi trăgându-și nasul cu putere. Se întoarse și o văzu pe Cho stând în mijlocul camerei, cu lacrimi pe obraji. ? Ce...? Nu știa ce să facă. Cho stătea pur și simplu acolo, plângând încet. ? Ce s-a întâmplat? zise el timid. Cho clătină din cap și se șterse cu mâneca la ochi. ? Îmi... pare rău, zise ea cu greutate. Presupun că... este doar... din cauza a ceea ce am învățat... Însă mă... mă întreb dacă... el ar mai fi fost în viață... dacă ar fi știut toate astea. Lui Harry i se strânse inima, care ajunse mai jos de locul ei obișnuit, rămânând undeva în jurul buricului. Ar fi treŹbuit să-și fi imaginat. Voia să vorbească despre Cedric. ? Dar știa foarte bine, zise Harry cu greu. Era foarte priŹceput, altfel nu ar fi reușit să ajungă în mijlocul labirintului. Dar nu ai nici o șansă, în cazul în care Cap-de-Mort chiar vrea să te omoare. Fata suspină când auzi numele lui Cap-de-Mort, însă se uită la Harry fără să clipească. ? Tu ai supraviețuit când erai foarte mic, zise ea încet. ? Da, păi... zise Harry încet, îndreptându-se spre ușă, nu știu de ce, nimeni nu știe, așa că nu e deloc un motiv de mândrie. ? Ah, nu pleca! zise Cho. Era foarte drăguță, chiar și când avea ochii roșii și umŹflați. Harry se simți teribil de nefericit. Ar fi fost perfect mulțumit cu un simplu "Crăciun fericit". ? Știu că e groaznic pentru tine, spuse ea, ștergându-se iar la ochi cu mâneca. Să vorbesc de Cedric, când tu ai văzut cum a murit... presupun că nu vrei decât să uiți ce s-a întâmŹplat, nu? Harry nu zise nimic; era cât se poate de adevărat, dar s-ar fi simțit ca ultimul om dacă i-ar fi spus. ? Știi, ești un profesor f-foarte bun, zise Cho, cu un zâmbet înlăcrimat. Până acum nu am mai reușit să împietresc nimic. ? Mersi, spuse Harry stânjenit. Se uitară unul la altul îndelung. Harry simți o dorință arzătoare de a fugi din cameră și, în același timp, o imposiŹbilitate desăvârșită de a-și mișca picioarele. ? Vâsc, zise Cho încet, arătând spre tavan, deasupra lui. ? Da, spuse Harry cu gura foarte uscată. Însă probabil că e plin de Nargli. ? Ce sunt Narglii? ? Habar n-am, spuse Harry. Cho se apropiase de el. Lui Harry i se părea că avea creierul împietrit. ? Trebuie să o întrebi pe Nebuna. Adică pe Luna. Cho scoase un sunet ciudat, între plânset și râs. Acum era și mai aproape de el. Harry ar fi putut să-i numere pistruii de pe nas. ? Harry, îmi place tare mult de tine. Harry nu mai putu să gândească. Îl cuprinse o senzație de furnicături, care îi paralizau brațele, picioarele și creierul. Cho era mult prea aproape. Îi vedea fiecare lacrimă care îi atârna de gene... * Jumătate de oră mai târziu, se întoarse în camera de zi, unde îi găsi pe Hermione și pe Ron așezați pe cele mai bune locuri de lângă foc. Hermione scria o scrisoare foarte lungă; umpluse deja o jumătate de sul de pergament, care acum atârŹna peste marginea mesei. Ron era întins pe covorul din fața șemineului, încercând să-și termine temele la Transfigurare. ? De ce-ai întârziat? îl întrebă Ron, în timp ce Harry se cufunda în fotoliul de lângă Hermione. Harry nu răspunse. Era în stare de șoc. O parte din el voia să le spună lui Ron și Hermione ce se întâmplase, însă cealaltă jumătate ar fi dorit să ducă secretul în mormânt. ? Harry, te simți bine? întrebă Hermione, privindu-l pesŹte vârful penei. Harry ridică din umeri fără prea multă convingere. De fapt, nu știa dacă îi era bine sau nu. ? Ce e? zise Ron, sprijinindu-se în cot ca să-l vadă mai bine pe Harry. Ce s-a întâmplat? Harry nu prea știa cum să le spună și nici nu-și dădea seama dacă voia cu adevărat să o facă. Exact când se hotărî să nu spună nimic, Hermione preluă controlul discuției. ? Este vorba despre Cho? întrebă ea fără ocolișuri. Te-a încolțit după întâlnire? Harry încuviință din cap, oarecum surprins. Ron chicoti, oprindu-se însă când întâlni privirea lui Hermione. ? Și... ăă... ce voia? întrebă el pe o voce falsă, care se dorea firească. ? A... Începu Harry răgușit, după care își drese vocea și mai încercă o dată: A... ăă... ? V-ați sărutat? întrebă Hermione scurt. Ron se ridică atât de repede, încât răsturnă călimara care se rostogoli peste tot covorul. Ignorând asta cu desăvârșire, se uită la Harry cu sete. ? Ei, bine? dori el să afle. Harry privi expresia de curiozitate amestecată cu veselie a lui Ron, apoi se uită la Hermione, care era puțin încrunŹtată, și încuviință din cap. ? HA! Ron făcu un gest triumfător cu pumnul și izbucni în niște hohote hârâite de râs, care făcură să tresară niște elevi timizi din anul doi, aflați lângă fereastră. Lui Harry i se lăți un zâmŹbet reticent pe chip, în timp ce îl privea pe Ron cum se tăvălea pe covorul din fața șemineului. Hermione îi aruncă lui Ron o privire complet dezgustată și se întoarse la scrisoarea ei. ? Și? zise Ron în cele din urmă, ridicându-și privirea spre Harry. Cum a fost? Harry se gândi pentru o clipă. ? Ud, zise el sincer. Ron scoase un sunet care ar fi putut să reprezinte fie extazul, fie dezgustul, era greu să-ți dai seama. ? Pentru că plângea, continuă Harry cu greutate. ? A, zise Ron, pierindu-i puțin zâmbetul. Ești chiar atât de nepriceput la sărutat? ? Nu știu, zise Harry, care nu se gândise la asta, și începu imediat să-și facă griji. Poate că da. ? Nici vorbă, zise Hermione distrată, scriind încă absorbită. ? De unde știi? zise Ron foarte tăios. ? Pentru că, mai nou, Cho plânge cam tot timpul, zise Hermione vag. Plânge la ora mesei, la baie, peste tot. ? Ai crede că un mic sărut ar înveseli-o, zise Ron, zâmbind. ? Ron, spuse Hermione cu o voce demnă, înmuindu-și pana în călimară, ești cea mai insensibilă ființă pe care am avut ghinionul să o întâlnesc. ? Ce ar trebui să însemne asta? spuse Ron indignat. Cine plânge în timp ce-l sărută cineva? ? Da, chiar așa, zise Harry, aproape disperat, cine? Hermione se uită la amândoi cu un fel de milă. ? Nu înțelegeți ce simte Cho acum? întrebă ea. ? Nu, ziseră Harry și Ron într-un glas. Hermione oftă și puse pana deoparte. ? Păi, este evident că e foarte tristă, din cauza morții lui Cedric. Apoi, presupun că e derutată din cauză că i-a plăcut de Cedric, iar acum îi place de Harry și nu poate să-și dea seaŹma pe care dintre ei îl place mai mult. Pe urmă trebuie să se simtă vinovată, gândindu-se că este un afront față de amintirea lui Cedric că îl sărută pe Harry și probabil că își face griji penŹtru ce ar putea să zică ceilalți despre ea, dacă va fi prietena lui Harry. Și probabil că oricum nu poate să-și dea seama ce simte pentru Harry, pentru că el a fost cel care a stat cu Cedric când a murit, așa că totul este foarte confuz și dureros. A... și se teme că va fi dată afară din echipa de vâjthaț a Ochilor-de-Șoim pentru că zboară foarte prost în ultima vreme. Sfârșitul discursului fu întâmpinat de o tăcere încreŹmenită, după care Ron zise: ? Un singur om nu poate să simtă toate astea în același timp, pentru că ar exploda. ? Doar pentru că tu ai capacitatea emoțională a unei linŹgurițe, nu înseamnă că se întâmplă la fel și cu noi, spuse Hermione răutăcioasă, ridicându-și pana la loc. ? Ea a început, zise Harry. Eu nu aș fi... ea a venit spre mine... și o secundă mai târziu plângea lipită de mine... n-am știut ce să fac... ? Nu te condamn, prietene, spuse Ron, alarmat de ideea unei asemenea scene. ? Nu trebuia decât să fii drăguț cu ea, spuse Hermione, ridicându-și privirea vioaie. Ai fost, nu-i așa? ? Păi, zise Harry, cu fața cuprinsă de un val neplăcut de căldură, oarecum. Am... bătut-o ușor pe umăr. Hermione arăta de parcă s-ar fi abținut cu mari eforturi să nu-și dea ochii peste cap. ? Mda, presupun că ar fi putut să fie și mai rău, zise ea. O să te mai vezi cu ea? ? Trebuie, nu-i așa? zise Harry. Avem întâlnirile A.D., nu? ? Știi la ce mă refer, spuse Hermione nerăbdătoare. Harry nu zise nimic. Cuvintele lui Hermione îi deschiseră noi orizonturi și câteva posibilități înspăimântătoare. ÎncerŹcă să-și imagineze cum ar fi fost să meargă undeva cu Cho... În Hogsmeade, poate... și să fie singur cu ea ore în șir. BineŹînțeles, probabil că se aștepta să o invite în oraș după ce se întâmplase ... Stomacul i se făcu ghem la acest gând. ? Mă rog, spuse Hermione indiferentă, preocupată iar de scrisoare, o să ai o grămadă de ocazii să o inviți în oraș. ? Și dacă nu o invită în oraș? zise Ron, care îl urmărise pe Harry cu o expresie neobișnuit de vicleană pe chip. ? Fii serios, spuse Hermione vag, Harry o place de foarte mult timp, nu-i așa, Harry? Harry nu răspunse. Da, îi plăcea de Cho de foarte mult timp, însă de fiecare dată când își imaginase o scenă cu ei doi împreună, Cho se simțea bine mereu, numai că, în reaŹlitate, fata plânsese în hohote pe umărul lui. ? Și cui îi scrii de fapt romanul? o întrebă Ron pe HerŹmione, încercând să citească porțiunea de pergament care atârna pe jos. Hermione o ridică imediat din fața lui. ? Lui Viktor. ? Krum? ? Câți Viktori cunoaștem? Ron nu zise nimic, însă păru tulburat. Rămaseră tăcuți pentru încă vreo douăzeci de minute, Ron terminându-și eseul pentru Transfigurare cu multe pufnituri de nerăbdare și tăieturi, Hermione scriind neîntrerupt chiar până la sfârŹșitul pergamentului, rulându-l cu grijă și sigilându-l, iar Harry uitându-se în foc și dorindu-și mai mult decât orice să apară acolo chipul lui Sirius și să-i dea niște sfaturi despre fete. Însă focul se făcu din ce în ce mai mic, până când cărŹbunii încinși se transformară în cenușă, și, uitându-se în jur, Harry observă că iar erau ultimii rămași în camera de zi. ? Păi... noapte bună, spuse Hermione, căscând larg, în timp ce se îndrepta spre scara fetelor. ? Ce-o vedea la Krum? întrebă Ron, urcând cu Harry pe scara băieților. ? Mă rog, spuse Harry, cântărind problema, presupun că e mai mare, nu-i așa... și este un jucător internațional de vâjthaț... ? Da, dar în afară de asta, spuse Ron, mai tulburat. Până la urmă, e un idiot ursuz, nu-i așa? ? Cam ursuz, da, zise Harry, care se gândea tot la Cho. Își dădură jos robele și își îmbrăcară pijamalele în tăcere; Dean, Seamus și Neville dormeau deja. Harry își puse ocheŹlarii pe noptieră și se băgă în pat, însă nu trase draperiile din jurul baldachinului, ci se uită fix la porțiunea de cer înŹstelat care se vedea pe fereastra de lângă patul lui Neville. Dacă ar fi știut cu o seară înainte că, după douăzeci și patru de ore, o va fi sărutat pe Cho Chang... ? Noapte bună, mormăi Ron, de undeva din dreapta lui. ? Noapte bună, zise Harry. Poate că data viitoare... dacă avea să mai existe o dată viitoare... avea să fie ceva mai fericită. Ar fi trebuit să o inviŹte în oraș; probabil că ea se așteptase la asta, și acum era foarte supărată pe el... sau oare stătea întinsă pe pat, plânŹgând în continuare după Cedric? Nu știa ce să creadă. ExŹplicația dată de Hermione făcuse ca totul să pară mai comŹplicat și nicidecum mai ușor de înțeles. Asta ar trebui să ne învețe aici, își zise el, întorcându-se pe o parte, cum funcționează creierele fetelor... oricum, ar fi mult mai folositor decât Previziunile despre Viitor... Neville bombăni în somn. O bufniță strigă undeva în noapte. Harry visă că era înapoi în camera A.D. Cho îl acuza că o ademenise acolo prin șiretlicuri; spunea că îi promisese o sută cincizeci de poze de la broscuțele de ciocolată, dacă venea. Harry protestă... Cho strigă: "Cedric mi-a dat o grămadă de poze de la broscuțele de ciocolată, uite!" Și scoase câțiva pumni de poze din buzunarele robei, pe care le aruncă în sus. Apoi se transformă în Hermione, care zise: "Harry, totuși, știi că i-ai promis... cred că ar fi bine să-i dai altceva în schimb... ce zici de Fulger?" iar Harry susținu că nu putea să-i dea Fulgerul lui Cho, pentru că era la Umbridge, și oricum era complet ridicol, nu venise în camera A.D. decât ca să agațe niște globuri de Crăciun care aveau forma capului lui Dobby... Visul se schimbă... Își simți corpul liniștit, puternic și elastic. Plutea printre niște bare strălucitoare de metal, pe piatra rece, întuneŹcată... era întins pe podea, alunecând pe burtă... era întuŹneric și totuși, putea să vadă obiectele din jur scânteind cu niște nuanțe ciudate, vibrante... Își întorcea capul... la prima vedere holul era gol... dar nu... În față, un bărbat stătea pe podea, cu bărbia căzută pe piept, cu silueta profilându-i-se în întuneric... Harry scoase limba... simți în aer mirosul bărbatului... era viu, dar amețit... stând în fața unei uși de la capătul unui hol... Harry își dorea să-l muște... Însă trebuia să-și înfrâneze acest impuls... avea lucruri mai importante de făcut... Însă bărbatul se mișca... când sări în picioare, îi căzu din poală o pelerină invizibilă argintie și Harry îi văzu silueta tremurândă, neclară, înălțându-se deasupra lui, zări o baŹghetă scoasă de la brâu... nu avea de ales... se ridică mult de la podea și atacă o dată, de două, de trei ori, băgându-și colții adânc în carnea bărbatului, simțind cum i se frângeau coastele în maxilare, simțind șuvoiul de sânge cald... Bărbatul țipă de durere... apoi amuți... se prăbuși în spate lângă perete... sângele țâșni peste tot pe podea... Îl durea fruntea îngrozitor... Îl durea de parcă ar mai fi fost puțin și exploda... ? Harry! HARRY! Deschise ochii. Fiecare părticică din corpul lui era acoŹperită de o transpirație glacială; așternutul era răsucit în jurul lui ca o cămașă de forță; se simțea de parcă i s-ar fi pus un vătrai încins pe frunte. ? Harry! Ron stătea deasupra lui, extrem de speriat. La picioarele patului lui Harry mai erau și alte siluete. Își strânse capul în mâini; era orbit de durere... se rostogoli pe o parte și vărsă peste marginea saltelei. ? Îi e foarte rău, spuse o voce speriată. N-ar trebui să chemăm pe cineva? ? Harry! Harry! Trebuia să-i spună lui Ron, era foarte important să-i spuŹnă... Trăgând aer în piept, Harry se ridică anevoie în capul oaselor, impunându-și să nu mai verse din nou, aproape orbit de durere. ? Tatăl tău, spuse el într-un suflet, gâfâind. Tatăl tău... a fost atacat... ? Poftim? spuse Ron, neînțelegând. ? Tatăl tău! A fost mușcat, este grav, era sânge peste tot... ? Mă duc după ajutor, zise aceeași voce speriată și Harry auzi niște pași care ieșiră în fugă din dormitor. ? Harry, prietene, spuse Ron nesigur, doar... doar ai visat... ? Nu! spuse Harry mânios, căci era crucial ca Ron să înțeŹleagă. Nu a fost un vis... nu unul obișnuit... am fost acolo, am văzut... eu am făcut-o... Îi auzi pe Seamus și pe Dean bombănind, dar nu îi păsa. Durerea din frunte i se potolea încet, deși încă transpira și tremura înfrigurat. Vărsă iar și Ron se dădu repede la o parte. ? Harry, nu ți-e bine, spuse el tremurat. Neville s-a dus după ajutor. ? Mi-e bine! spuse Harry înăbușit, ștergându-se la gură cu mâneca pijamalei și tremurând necontrolat. Eu nu am nimic, ar trebui să-ți faci griji pentru tatăl tău... trebuie să aflăm unde e... sângera îngrozitor... a fost... am fost un șarpe uriaș. Încercă să se dea jos din pat, dar Ron îl împinse la loc; Dean și Seamus încă șușoteau în apropiere. Harry nu își dădu seama dacă trecuse un minut sau zece; pur și simplu rămase acolo tremurând, simțind cum durerea provocată de cicatrice scădea foarte încet... apoi se auziră niște pași grăbiți care urcau scările, iar pe urmă vocea lui Neville. ? Aici, doamnă profesoară. Profesoara McGonagall intră grăbită în dormitor, îmbrăŹcată cu un capot în carouri, cu ochelarii puși strâmb pe naŹsul osos. ? Ce este, Potter? Unde te doare? Nu mai fusese niciodată atât de fericit să o vadă; acum avea nevoie de un membru al Ordinului Phoenix, nu de cineva care să-l cocoloșească și să-i prescrie poțiuni. ? Este vorba despre tatăl lui Ron, zise el, ridicându-se iar în capul oaselor. A fost atacat de un șarpe și este grav rănit, am văzut cum s-a întâmplat. ? Cum adică, ai văzut cum s-a întâmplat? spuse profeŹsoara McGonagall, încruntându-și sprâncenele negre. ? Nu știu... dormeam și apoi am ajuns acolo... ? Vrei să spui că ai visat asta? ? Nu! zise Harry furios și întrebându-se dacă nu avea să-l înțeleagă nimeni. Mai întâi am avut un vis despre cu totul altceva, o prostie... și apoi s-a întrerupt. A fost real, nu mi-am imaginat eu. Domnul Weasley era adormit pe podea și a fost atacat de un șarpe uriaș, era mult sânge, a leșinat, trebuie să afle cineva unde este... Profesoara McGonagall îl privi prin ochelarii ei strâmbi, de parcă ar fi fost îngrozită de ceea ce vedea. ? Nu vă mint și nu sunt nebun! îi zise Harry, ridicând voŹcea până când ajunse să țipe. Vă spun, am văzut cum s-a întâmplat! ? Te cred, Potter, spuse profesoara McGonagall scurt. PuŹne-ți halatul... o să mergem la director.