CAPITOLUL XI
NOUL CÂNTEC AL JOBENULUI MAGIC
Harry nu vroia să le spună celorlalți că el și Luna aveau aceeași halucinație, dacă asta era, așa că nu mai zise nimic de cai când luă loc în trăsură și trânti ușa în urma lui. Cu toate acestea, nu putea să nu se uite în continuare la siluetele cailor care se mișcau dincolo de fereastră. ? Ați văzut-o și voi pe femeia aia, Grubbly-Plank? întrebă GinŹny. Ce caută iar aici? Hagrid nu se poate să fi plecat, nu-i așa? ? Eu aș fi chiar mulțumită dacă a plecat, spuse Luna, nu este un profesor foarte bun, nu-i așa? ? Ba da, este! spuseră Harry, Ron și Ginny supărați. Harry se uită urât la Hermione. Ea își drese vocea și zise repede: ? Aă... da... este foarte bun. ? Ei bine, noi, cei din Ochi-de-Șoim credem că este un fel de păcălici, spuse Luna netulburată. ? Atunci înseamnă că aveți un simț al umorului de doi cnuți, izbucni Ron, în timp ce roțile de sub ei se puseră în mișcare scârțâind. Luna nu părea deranjată de impolitețea lui Ron; din conŹtră, pur și simplu îl privi pentru o vreme ca pe un program T. V. nu foarte interesant. Huruind și legănându-se, trăsurile se mișcau în convoi căŹtre destinație. Când trecură de stâlpii înalți, încoronați cu mistreți înaripați de ambele părți ale porții, către terenurile școlii, Harry se aplecă pe fereastră ca să vadă dacă era lumina aprinsă în cabana lui Hagrid de lângă Pădurea Interzisă, dar totul era cufundat în întuneric. Castelul Hogwarts, însă, se apropia din ce în ce mai tare: un grup falnic de turnuri, de un negru ca smoala pe fundalul cerului întunecat, iar din loc în loc câte o fereastră luminoasă radiind deasupra lor. Trăsurile se opriră zăngănind lângă treptele de piatră care duceau către ușile de stejar de la intrare și Harry fu primul care se dădu jos din trăsură. Se întoarse iar să se uite după niște ferestre luminate lângă Pădure, dar era clar că nu exista nici un semn de viață în cabana lui Hagrid. Reticent, pentru că sperase oarecum să nu le mai vadă, își întoarse privirea către ființele ciudate, scheletice, care stăteau tăcute în aerul rece al nopții, cu ochii aceia albi, pustii și strălucitori. Lui Harry i se mai întâmplase cândva să vadă ceva ce Ron nu putuse zări, însă atunci fusese vorba despre o reflecție într-o oglindă, ceva mult mai imaterial decât o sută de animale care păreau cât se poate de reale și destul de puternice penŹtru a trage o mulțime de trăsuri. Dacă era să o creadă pe Luna, animalele fuseseră mereu acolo, dar invizibile. Atunci, de ce Harry putea să le vadă dintr-o dată, iar Ron nu? ? Vii sau nu? spuse Ron de lângă el. ? Aă... da, zise Harry repede și se alătură mulțimii care urca grăbită treptele de piatră către castel. Holul de la intrare era luminat de torțe și fu cuprins de ecourile pașilor, în timp ce elevii traversară podeaua cu dalele de piatră către ușile duble din dreapta, care duceau către Marea Sală și spre ospățul de început de semestru. Cele patru mese lungi din Marea Sală se umpleau sub tavanul întunecat fără stele, care era exact ca cerul pe care îl vedeau pe ferestrele înalte. Lumânările pluteau deasupra meselor, luminând fantomele argintii presărate prin sală și chipurile elevilor care vorbeau entuziasmați, făcând schimb de vești de pe parcursul verii, salutându-și prietenii din alte case, examinându-și între ei tunsorile și robele. Din nou, Harry observă că oamenii își apropiau capetele pentru a șuŹșoti când trecea prin dreptul lor; scrâșni din dinți și încercă să se poarte ca și când n-ar fi observat și nu i-ar fi păsat. Luna se îndepărtă de ei plutind către masa Ochilor-de-Șoim. În clipa în care ajunseră la masa Cercetașilor, Ginny fu chemată de niște colegi din anul patru și plecă să stea lângă ei; Harry, Ron, Hermione și Neville își găsiră locuri unul lângă altul cam la mijlocul mesei, între Nick Aproape-Făr'-de-Cap, fantoma casei Cercetașilor, și Parvati Patil și Lavender Brown. Cele din urmă îl salutară straniu și exagerat de călduros, încât Harry fu sigur că tocmai vorbiseră despre el cu o fracțiune de secundă înainte. Avea alte griji mai importante, totuși: se uită peste capetele elevilor, la masa profesorilor, care era aranjată de-a lungul zidului din fundul sălii. ? Nu este aici. Ron și Hermione cercetară și ei masa profesorilor, deși de fapt nu era nevoie; statura lui Hagrid îl făcea ușor de depistat oriunde. ? Nu se poate să fi plecat, zise Ron, părând puțin agitat. ? Sigur că nu, spuse Harry hotărât. ? Doar nu credeți că... a pățit ceva, sau ceva de genul ăsta, nu? zise Hermione neliniștită. ? Nu, spuse Harry imediat. ? Atunci unde este? Urmă o pauză, apoi Harry zise foarte încet, astfel încât Neville, Parvati și Lavender să nu-l poată auzi: ? Poate că nu s-a întors încă. Știți voi ? din misiune ? ce avea de făcut vara asta pentru Dumbledore. ? Da... da, asta trebuie să fie, zise Ron, părând mai calm, dar Hermione își mușcă buza, uitându-se cu atenție la masa profesorilor, de parcă ar fi sperat să găsească acolo o expliŹcație pentru absența lui Hagrid. ? Cine este femeia aceea? spuse ea tranșant, arătând către mijlocul mesei profesorilor. Ochii lui Harry se uitară în aceeași direcție. Prima dată se opriră asupra profesorului Dumbledore, care stătea pe scaŹunul său aurit cu spătar înalt, din centrul lungii mese a profeŹsorilor, purtând o robă roșu închis, presărată cu stele argintii, și o pălărie asortată. Capul lui Dumbledore era înclinat către femeia care stătea lângă el, și îi spunea ceva la ureche. SeŹmăna, își zise Harry, cu mătușa necăsătorită a cuiva: îndesată, cu părul scurt, creț, castaniu, peste care își pusese o groaznică bentiță roz ce se asorta cu canadiana pufoasă de aceeași cuŹloare pe care o purta peste robe. Atunci își întoarse puțin chiŹpul ca să bea din pocal, iar el văzu șocat o față palidă, ca de broască, și doi ochi exoftalmici, umflați. ? Este femeia aia, Umbridge! ? Cine? zise Hermione. ? A fost la audierea mea, lucrează pentru Fudge! ? Drăguță canadiană, zise Ron, râzând batjocoritor. ? Lucrează pentru Fudge! repetă Hermione, încruntânŹdu-se. Atunci, ce Dumnezeu caută aici? ? Nu știu... Hermione cercetă masa profesorilor, cu ochii întreŹdeschiși. ? Nu, murmură ea, nu, nu are cum să... Harry nu înțelese despre ce vorbea dar nu întrebă; atenția îi fusese captată de profesoara Grubbly-Plank, care tocmai apăruse la masa profesorilor; își croi drum către capăt și se așeză pe locul care era al lui Hagrid. Asta însemna că cei din primul an trebuie să fi traversat lacul și să fi ajuns la castel, și într-adevăr, peste câteva clipe se deschiseră ușile Sălii de Intrare. Intră un șir lung de elevi din primul an care păreau speriați, conduși de profesoara McGonagall, care aducea un taburet pe care era așezată vechea pălărie de vrăjitor, foarte peticită și ruptă aproape de marginea deșirată. Zumzetul gălăgiei din Marea Sală amuți. Elevii din primul an se înșirară în fața mesei profesorilor, cu fața către restul elevilor, și profesoara McGonagall puse taburetul cu grijă în fața lor, iar apoi se dădu la o parte. Chipurile celor din anul întâi străluceau palide la lumina lumânărilor. Un băiețel aflat chiar în mijlocul rândului părea să tremure. Harry își aminti, pentru o clipă, cât de îngrozit fuŹsese când stătuse el acolo, așteptând testul necunoscut care urma să decidă în ce casă îi era locul. Întreaga școală aștepta cu răsuflarea tăiată. Apoi ruptura din apropierea marginii pălăriei se deschise larg ca o gură și Jobenul Magic începu să cânte: Când eram nou, pe vremuri, Și Hogwarts la-nceputuri Cei care au fondat școala noastră Nicicând nu s-au gândit să se despartă: Uniți de aceeași țintă, Aveau o singură dorință, Cea mai bună școală magică să facă Învățăminte mai departe să transmită. "Împreună vom preda și construi!" Hotărâră cei patru prieteni Și nu visase nimeni Într-o zi că se vor despărți, Căci mai erau oare prieteni Ca Cercetaș și Viperin? În afară de ceilalți doi, Astropuf și Ochi de Șoim? Însă ce s-a întâmplat? Așa prietenii, cum s-au dezlegat? Păi, eu am fost acolo și pot să vă zic Povestea tristă care-atât ne-a mâhnit. Viperin a zis: "Să-i învățăm Doar pe cei cu descendență pură." Ochi-de-Șoim a zis, "Să le predăm Celor cu inteligența sigură." Cercetaș a zis: "Să-i învățăm pe toți Cu fapte vitejești legate de-al lor nume." Astropuf a zis: "Eu îi învăț pe toți Și-i voi trata cu aceeași înțelegere." Mici probleme ridicat-au diferențele, Întâi când s-au ivit, Căci din cei patru avea fiecare O casă a lui, în care, Doar pe cei doriți să-i aibă, Așa, de pildă, Viperin, Doar vrăjitori cu sânge pur accepta Întocmai ca el, foarte șireți. Și doar cei cu ascuțite minți La Ochi-de-Șoim erau Iar cei mai bravi și îndrăzneți La curajosul Cercetaș mergeau. Buna Astropuf luă ce mai rămăsese, Tot ce știa pe toți îi învăța, Astfel, casele și fondatorii, Rămaseră buni și sinceri prieteni. Mai mulți ani fericiți, Hogwarts în armonie dăinui, Dar cândva discordia între noi se ivi Alimentându-se cu-ale noastre frici și vini. Casele care, ca patru stâlpi, Școala ne-au susținut cândva, Acum contra lor se întorceau, Și despărțiți puterea căutau. Și un timp școala se părea Sfârșitul că-și întrezărea, Ba lupte, ba dueluri, Și conflicte între prieteni Până la urmă sosi o dimineață Când Viperin plecă Deși atunci cearta s-a terminat, C-un gol în suflet ne-a lăsat. Și de când din patru fondatori Au mai rămas doar trei Nu au mai fost casele unite Așa cum trebuiau să fie. Și acum Jobenul Magic e aici Și știți cu toții povestea: Pe case vă sortez Aceasta mi-e menirea, Anul acesta voi mai face-un pas, Cântecul bine-mi ascultați; Deși să vă separ sunt condamnat, Tot mă tem că-i eronat, Deși o datorie am de urmat Și anual în sferturi vă împart, Mereu mă-ntreb dacă sortatul Nu va grăbi sfârșitul, Ah, primejdii și semne să citiți, Amenințătoarea istorie arată, Că al nostru Hogwarts e-n pericol, Căci sunt vrășmași mortali afară Și noi uniți trebuie să fim Sau din interior ne năruim Eu v-am spus, v-am prevenit... Acum, sortatul să-nceapă negreșit. Jobenul redeveni inert; izbucniră aplauzele, deși, pentru prima oară de când își aducea aminte Harry, acestea erau însoțite de comentarii și șoapte. În Marea Sală elevii schimŹbau impresii cu vecinii de la masă, iar Harry, aplaudând și el alături de toți ceilalți, știu exact despre ce vorbeau. ? Anul ăsta a cam deviat de la ruta obișnuită, nu-i așa? zise Ron, cu sprâncenele ridicate. ? Și încă foarte mult, spuse Harry. De obicei, Jobenul Magic se limita la descrierea diferitelor calități pe care le căuta fiecare dintre cele patru case de la Hogwarts și a propriului rol în împărțirea lor. Harry nu își mai amintea să mai fi dat vreodată sfaturi școlii. ? Oare a mai dat avertismente în trecut? zise Hermione, cu un aer puțin neliniștit. ? Sigur că da, spuse Nick Aproape-Făr'-de-Cap, părând în cunoștință de cauză și aplecându-se spre ea prin Neville (Acesta tresări de durere; era foarte neplăcut să se aplece prin tine o fantomă). Jobenul simte că are o datorie de onoare să avertizeze școala din timp, ori de câte ori simte nevoia... Însă profesoara McGonagall, care aștepta să citească lista cu numele celor din primul an, le aruncă elevilor care șușoteau niște priviri dogoritoare. Nick Aproape Făr-de-Cap duse un deget transparent la buze și se ridică afectat, în timp ce bombănitul se termină subit. Cu o ultimă privire încruntată, care cercetă toate cele patru mese ale caselor, profesoara McGonagall își coborî ochii asupra foii lungi de pergament și strigă primul nume. ? Abercrombie, Euan. Băiatul îngrozit pe care îl observase Harry mai devreme se împletici în față și își puse Jobenul pe cap; singurul lucru care îl împiedica să-i cadă până la umeri erau urechile sale foarte mari. Jobenul se gândi o clipă, apoi crăpătura din apropierea borului se deschise iar și se auzi un cuvânt: ? Cercetaș! Harry aplaudă cu putere, alături de restul casei CerceŹtașilor, în timp ce Euan Abercrombie ajunse la masa lor și se așeză, arătând de parcă ar fi fost foarte mulțumit dacă ar fi intrat în pământ și nu l-ar mai fi văzut nimeni niciodată. Încet, lungul șir de elevi din primul an se rări. În pauzele dintre numele lor și deciziile Jobenului Magic, Harry auzi cum stomacul lui Ron începe să ghiorăie tare. În sfârșit, "Zeller, Rose" fu repartizată la Astropufi, iar profesoara McGonagall ridică jobenul și taburetul și le duse de acolo, în timp ce profeŹsorul Dumbledore se ridică de la masă. Oricare ar fi fost resentimentele sale din ultimul timp în privința directorului, Harry era oarecum liniștit văzându-i pe Dumbledore în fața lor. Între absența lui Hagrid și prezența acelor cai ca niște dragoni, avusese impresia că întoarcerea sa la Hogwarts, atât de așteptată, era plină de surprize neașteptate, asemenea sunetelor neplăcute dintr-un cântec cunoscut. Însă cel puțin un lucru fu respectat: direcŹtorul lor se ridică pentru a-i saluta pe toți, înainte de festiŹnul care preceda începerea semestrului. ? Noilor sosiți le spun, zise Dumbledore pe o voce răsunătoare, cu brațele larg deschise și cu un zâmbet pe chip, bine ați venit! Prietenilor noștri mai vechi ? bine ați revenit! Există un moment când se rostesc discursuri, însă nu acum. Poftă bună! Se auziră râsete admirative și o explozie de aplauze când Dumbledore se așeză frumos la masă și își aruncă barba lungă peste umăr, ca să nu îi intre în mâncare ? căci mânŹcarea apăruse din senin, astfel încât cinci mese lungi gemeau sub greutatea fripturilor, plăcintelor, platourilor cu legume, pâinilor, sosurilor și carafelor cu suc de dovleac. ? Grozav, zise Ron, cu un fel de geamăt de poftă, după care înșfăcă cel mai apropiat platou cu cotlete și începu să își umple farfuria, privit cu jale de Nick Aproape-Făr'-de-Cap. ? Ce ziceai înainte de sortat? o întrebă Hermione pe fanŹtomă. Despre avertismentele Jobenului? ? A, da, spuse Nick, care părea să se bucure că avea un motiv ca să nu se mai uite la Ron, care acum mânca niște cartofi copți cu un entuziasm aproape necuviincios. Da, am mai auzit Jobenul dând mai multe avertismente în trecut, de fiecare dată când a detectat perioade de pericol mare penŹtru școală. Și de fiecare dată, desigur, sfatul este același: fiți uniți, fiți puternici din interior. ? Um pate sștie cășcolin peico daăi unjben? zise Ron. Avea gura atât de plină, încât lui Harry i se păru că era o mare realizare că putuse să scoată măcar un sunet. ? Poftim? spuse Nick Aproape-Făr'-de-Cap politicos, în timp ce Hermione părea revoltată. Ron înghiți o cantitate de necrezut și zise: ? Cum poate să știe că școala e în pericol dacă e un joben? ? Habar n-am, spuse Nick Aproape-Făr'-de-Cap. BineînŹțeles, trăiește în biroul lui Dumbledore, așa că îndrăznesc să spun că poate să audă tot felul de lucruri acolo. ? Și vrea ca toate casele să fie prietene între ele? spuse Harry, uitându-se la masa Viperinilor, unde Draco ReacreŹdință era în centrul atenției. Slabe șanse. ? Ei și tu acum, nu ar trebui să ai atitudinea asta, zise Nick cu reproș. Cooperarea pașnică, asta este soluția. Noi, fantomele, deși facem parte din case diferite, ne menținem legăturile de prietenie. În ciuda concurenței dintre CerŹcetași și Viperini, nu m-aș certa cu Baronul Sângeros nici în ruptul capului. ? Doar pentru că ți-e îngrozitor de frică de el, spuse Ron. Nick Aproape Făr-de-Cap păru extrem de jignit. ? Frică? Te asigur că eu, Sir Nicholas de Mimsy-Porping-ton, nu am fost în viața mea o victimă a lașității! Sângele nobil care îmi curge în vine... ? Ce sânge? întrebă Ron. Doar nu cumva mai ai...? ? Este o expresie! spuse Nick Aproape Făr-de-Cap, atât de enervat, încât îi tremura primejdios capul cu gâtul parțial tăiat. Presupun că încă mi se permite să mă bucur de orice cuvinte doresc, chiar dacă îmi sunt refuzate plăcerile mâncaŹtului și băutului! Însă, te asigur, m-am obișnuit cu elevii care râd cu răutate de moartea mea! ? Nick, nu râdea de tine! zise Hermione, aruncându-i o privire furioasă lui Ron. Din nefericire, gura lui Ron era iar plină până la refuz și tot ce reuși să spună fu "Sștii că nîmvut ste supă", ceea ce lui Nick nu i se păru că era o scuză adecvată. Ridicându-se în aer, își aranjă pălăria cu pană și plecă în viteză de lângă ei până la capătul opus al mesei, oprindu-se între frații Creevey, Colin și Dennis. ? Bravo, Ron, se răsti Hermione. ? Ce? zise Ron indignat, după ce reușise în sfârșit să înŹghită. N-am voie să pun o simplă întrebare? ? Ah, las-o baltă, spuse Hermione pe un ton răutăcios, și cei doi terminară de mâncat într-o liniște încordată. Harry era prea obișnuit cu tachinările lor ca să mai încerce să-i împace; credea că era mai câștigat dacă își mânca încet plăcinta cu carne și rinichi, iar apoi o farfurie plină de tarta sa favorită de melasă. După ce toți elevii terminară de mâncat și nivelul zgoŹmotului din sală reîncepu să urce, Dumbledore se ridică pentru a doua oară. Se făcu imediat liniște, toată lumea întorcându-se către director. Acum Harry se simțea bine și puțin adormit. Undeva sus îl aștepta patul său cu baldachin, minunat de cald și moale... ? Ei bine, acum că am avut parte cu toții de un alt festin magnific, vă cer atenția pentru câteva minute pentru anunŹțurile obișnuite de la începutul semestrului, spuse DumbleŹdore. Cei din primul an ar trebui să știe că pădurea din cadrul acestei zone le este interzisă elevilor ? după cum ar trebui să știe chiar și alți elevi mai vechi. (Harry, Ron și HerŹmione își zâmbiră unul altuia). Domnul Filch, îngrijitorul, m-a rugat, pentru a patru suta șaizeci și doua oară, din câte mi-a spus, să vă reamintesc că nu sunt permise vrăjile pe holuri în pauze, pe lângă multe alte lucruri, care pot fi găsite pe lista cuprinzătoare pusă acum pe ușa biroului domnului Filch. Anul acesta au avut loc două schimbări în rândul profesorilor. Suntem fericiți să o primim înapoi pe doamna profesoară Grubbly-Plank, care va preda lecțiile de Grijă față de Animalele Magice; suntem la fel de încântați să o prezentăm pe doamna profesoară Umbridge, noua noasŹtră profesoară de Apărare contra Magiei Negre. Urmă un rând de aplauze politicoase dar cam lipsite de entuziasm, timp în care Harry, Ron și Hermione schimbară niște priviri puțin panicate; Dumbledore nu spusese cât timp va preda Grubbly-Plank. Dumbledore continuă: ? Selecționările pentru echipele de vâjthaț vor avea loc pe... Se opri, uitându-se întrebător la profesoara Umbridge. Fiindcă nu era cu mult mai înaltă când stătea în picioare decât când era așezată, pentru o clipă, nimeni nu înțelese de ce tăcuse Dumbledore, însă când profesoara Umbridge își drese vocea, "Hm, hm", își dădură seama că se ridicase și că intenționa să țină un discurs. Dumbledore păru uimit doar pentru câteva clipe, apoi luă loc demn și se uită cu atenție la profesoara Umbridge, de parcă nu și-ar fi dorit altceva decât să o asculte vorbind. Alți profesori nu fură la fel de pricepuți să își ascundă surŹpriza. Sprâncenele profesoarei Lăstar dispărură în părul ci ciufulit și gura profesoarei McGonagall era mai subțire decât o văzuse Harry vreodată. Nici un profesor nou nu-l mai întrerupsese vreodată pe Dumbledore până atunci. Mulți dintre elevi zâmbeau; era clar că femeia aceasta nu știa cum se desfășurau lucrurile la Hogwarts. ? Vă mulțumesc, domnule director, chițăi profesoara Umbridge, pentru aceste frumoase cuvinte de bun venit. Avea o voce stridentă, puțin copilăroasă și o respirație soŹnoră, iar Harry simți din nou un val de antipatie acută, pe care nu putu să și-l explice; tot ce știa era că detesta avea legătură cu ea, de la vocea ei stupidă la canadiana pufoasă roz. Mai tuși o dată scurt pentru a-și drege vocea (hm, hm) și continuă. ? Ei bine, trebuie să vă spun că este minunat să fiu înapoi la Hogwarts! zâmbi ea, dezvelind niște dinți foarte ascuțiți. Și să văd niște fețe așa micuțe și fericite! Harry se uită în jur. Nici una dintre fețele pe care le vedea nu părea fericită. Din contră, păreau toate oarecum jignite pentru că li se vorbise de parcă ar fi fost niște copii de cinci ani. ? Abia aștept să vă cunosc pe toți și sunt sigură că vom fi prieteni la cataramă! Ca răspuns, elevii schimbară priviri; unii dintre ei abia puteau să-și reprime zâmbetele. ? Sunt prietenă cu ea cu condiția să nu vrea să-i împruŹmut canadiana, îi șopti Parvati lui Lavender, și amândouă chicotiră încet. Profesoara Umbridge își drese iar vocea (hm, hm), însă când continuă, nu i se mai simțea răsuflarea în glas. Părea mult mai pragmatică, iar acum cuvintele ei aveau o rezoŹnanță monotonă, ca și cum ar fi fost învățate pe de rost. ? Ministerul Magiei a considerat mereu că educația tineŹrilor vrăjitori și vrăjitoare are o importanță vitală. Talentele rare cu care v-ați născut se pot pierde dacă nu sunt ocrotite și ascuțite printr-o instruire atentă. Vechile deprinderi specifice comunității vrăjitorilor trebuie transmise din generație în generație în cazul în care nu vrem să le pierdem pentru totdeauna. Tezaurul cunoașterii magice adunat de strămoșii noștri trebuie păzit, completat și rafinat de cei care au fost chemați de glasul nobil al meseriei de profesor. Aici Profesoara Umbridge făcu o pauză și o mică plecăŹciune către colegii ei profesori, fără ca vreunul dintre ei să îi răspundă tot cu o plecăciune. Sprâncenele întunecate ale proŹfesoarei McGonagall se încruntaseră, astfel încât femeia arăta de-a dreptul ca un șoim, și Harry o văzu clar cum schimbă o privire plină de tâlc cu profesoara Lăstar când Umbridge scoase un alt hm, hm și își continuă discursul. ? Fiecare director și directoare de la Hogwarts au adus ceva nou complicatei sarcini de a guverna această școală isŹtorică, și așa se și cuvine, căci fără progres vom avea stagŹnare și decădere. În același timp, progresul de dragul proŹgresului trebuie descurajat, pentru că tradițiile noastre veriŹficate și puse la încercare necesită rareori schimbări. E nevoie deci de un echilibru între vechi și nou, între trăiniŹcie și schimbare, între tradiție și inovație... Harry realiză că atenția i se diminua, de parcă creierul său pierdea lungimea de undă. Liniștea care umpluse sala când vorbise Dumbledore se dizolvă când elevii își apropiară capetele, șoptind și chicotind. La masa celor de la Ochi-De-Șoim, Cho Chang discuta cu însuflețire cu prietenii ei. La câteŹva locuri de Cho, Luna Lovegood își citea iar Zeflemistul. Între timp, la masa Astropufilor, Ernie Macmillan era unul dintre puținii care încă se mai uitau la profesoara Umbridge, însă avea ochii ca de sticlă și Harry era convins că doar se prefăcea că asculta, încercând să se ridice la nivelul impus de noua insignă de Perfect care îi scânteia în piept. Profesoara Umbridge nu părea să fi observat neliniștea publicului. Harry avea impresia că ar fi putut să izbucnească o revoltă în toată puterea cuvântului sub ochii ei, și tot și-ar fi urmat firul discursului. Totuși, profesorii încă ascultau foarte atenți, iar Hermione părea să soarbă fiecare cuvânt pe care îl spunea Umbridge, deși, după expresia întipărită pe chip, nu erau deloc pe gustul ei. ? ... pentru că unele schimbări vor fi în bine, în timp ce altele vor ajunge, în timp, să fie recunoscute ca erori ale rațiunii. Între timp, unele vechi obiceiuri vor fi menținute, și pe bună dreptate, în timp ce altele, demodate și uzate, trebuie abandonate. Prin urmare, haideți să facem un pas înainte, către o nouă eră a deschiderii, a eficienței și a responsabilității, să încercăm să păstrăm ceea ce trebuie păstrat, să perfecŹționăm ceea ce trebuie perfecționat și să facem corecturi oriŹunde găsim practici care ar trebui interzise. Se așeză. Dumbledore aplaudă. Restul profesorilor îi urŹmară exemplul, deși Harry observă că mai mulți dintre ei bătură din palme doar o dată sau de două ori înainte să oprească. Li se alăturară câțiva elevi, însă majoritatea fuŹseseră luați prin surprindere de sfârșitul discursului, pentru că nu ascultaseră decât câteva cuvinte, și, înainte să poată să aplaude cum trebuie, Dumbledore se ridică din nou. ? Vă mulțumesc mult, doamnă profesoară Umbridge, fost cât de se poate de edificator, zise el, făcând o mică pleŹcăciune către ea. Acum, după cum spuneam, selecționările vor avea loc... ? Da, curat edificator, spuse Hermione încet. ? Să nu-mi spui că ți-a plăcut, zise Ron încet, întorcându-se spre Hermione cu un chip șocat. A fost cel mai plictisitor disŹcurs pe care l-am auzit în viața mea, iar eu am crescut cu Percy. ? Am spus edificator, nu plăcut, zise Hermione. A expliŹcat multe. ? Da? zise Harry surprins. Mie mi s-a părut că a cam bătut câmpii. ? Pe "câmpii ăia" erau ascunse niște lucruri importante, spuse Hermione supărată. ? Zău? spuse Ron neatent. ? Ce zici de: "progresul de dragul progresului trebuie descurajat"? Ce zici de: "corecturi oriunde găsim practici care ar trebui interzise"? ? Păi, ce înseamnă asta? spuse Ron nerăbdător. ? Îți spun eu ce înseamnă, zise Hermione printre dinți. ÎnŹseamnă că Ministerul a început să-și bage coada la Hogwarts. Apoi în jurul lor se declanșă o veritabilă hărmălaie; era evident că Dumbledore tocmai încheiase, pentru că toată lumea era în picioare, gata să părăsească sala. Hermione se ridică brusc, părând tulburată. ? Ron, trebuie să le arătăm celor din primul an unde să se ducă! ? A, da, spuse Ron, care era clar că uitase. Hei ? hei, voi de acolo! Piticilor! ? Ron! ? Păi, așa arată, sunt mici... ? Știu, dar nu poți să-i faci pitici! Cei din primul an! strigă Hermione pe un ton de comandant de-a lungul mesei. Pe aici, vă rog! Un grup de elevi noi merseră timizi pe culoarul dintre mesele Cercetașilor și Astropufilor, încercând cu toții din răsputeri să nu fie primii. Într-adevăr, arătau foarte mici; Harry era convins că el nu păruse atât de mic când sosise aici. Le zâmbi. Un băiat blond de lângă Euan Abercrombie păru îngrozit; îi dădu un cot lui Euan și îi șopti ceva la ureŹche. Euan Abercrombie era la fel de speriat și îi aruncă o privire înspăimântată lui Harry, care simți cum i se prelinge zâmbetul de pe față, exact ca Sevamizeră. ? Ne vedem mai târziu, le spuse el încet lui Ron și HerŹmione și își croi drum către ieșirea din Marea Sală singur, făcând tot posibilul să ignore alte șoapte, alte priviri și arătări cu degetul, în timp ce se strecură prin mulțimea din holul de intrare, după care urcă repede scara de marmură, o luă pe niște scurtături ascunse și se îndepărtă de cea mai mare parte a grupurilor. Am fost un prost că nu m-am așteptat la așa ceva, își zise el supărat, în timp ce mergea pe holurile mult mai goale de la etaj. Sigur că toată lumea se holba la el; cu două luni în urmă, ieșise din labirintul Turnirului Trivrăjitor ținând în brațe cadavrul unui coleg și susținând că îl văzuse pe Cap-de-Mort recăpătându-și puterile. Semestrul trecut nu avuŹsese timp să explice ce se întâmplase înainte să plece toți acasă ? chiar dacă se simțise în stare să spună întregii școli povestea detaliată a evenimentelor înfiorătoare care avuŹseseră loc în cimitir. Harry ajunsese la capătul holului către camera de zi a Cercetașilor și se oprise în fața portretului Doamnei Grase, înainte să-și fi dat seama că nu știa noua parolă. ? Ăă... zise el mohorât, uitându-se la Doamna Grasă care își netezi faldurile rochiei de satin roz și îi întoarse privirea hotărâtă. ? Nu știi parola, nu intri, spuse ea cu un aer superior. ? Harry, o știu eu! gâfâi cineva în spatele lui. Se întoarse și îl văzu pe Neville alergând spre el. ? Ghici ce e? De data asta chiar o să pot să o țin minte, zise el și-i vântură prin față micuțul cactus pipernicit pe care i-l arătase în tren. Mimbulus mimbletonia! ? Corect, spuse Doamna Grasă, iar tabloul se deschise către ei ca o ușă, dezvăluind o gaură rotundă în peretele din spatele său, prin care intrară acum Harry și Neville. Camera de zi a Cercetașilor era la fel de primitoare ca întotdeauna ? o plăcută cameră circulară, plină de fotolii moi, ponosite, și de mese vechi și instabile. În șemineu sfâŹrâia vesel un foc, și câteva persoane își încălzeau mâinile, înainte să urce către dormitoarele lor; în partea cealaltă a camerei, Fred și George Weasley prindeau ceva în piuneze la avizier. Harry le făcu cu mâna în semn de noapte bună și se îndreptă direct spre ușa dormitoarelor băieților; în moŹmentul acela nu îi prea ardea de vorbă. Neville îl urmă. Dean Thomas și Seamus Finnigan ajunseseră primii în cameră și erau în mijlocul acțiunii de acoperire a pereților din jurul paturilor lor cu afișe și poze. Vorbeau când Harry deschise ușa, dar, văzându-i, se opriră subit. Harry se întreŹbă dacă vorbeau într-adevăr despre el și apoi dacă nu cumva începuse să fie paranoic. ? Bună, zise el, ducându-se la cufărul său și deschizându-i. ? Salut, Harry, spuse Dean, care își punea o pijama în culorile echipei West Ham. Cum a fost în vacanță? ? Nu a fost rău, murmură Harry, având în vedere că o relatare adevărată a vacanței sale ar fi durat toată noaptea și că nu era în stare de așa ceva. Dar pentru tine? ? A fost bine, râse Dean. Oricum, mai bună decât a lui Seamus, din câte mi-a zis. ? De ce, Seamus, ce s-a întâmplat? întrebă Neville, în timp ce își punea cu afecțiune Mimbulus mimbletonia pe noptieră. Seamus nu răspunse imediat; de fapt, cam trăgea de timp, asigurându-se că afișul său cu echipa de vâjthaț Kenmare KesŹtrels era bine plasat. Apoi spuse, fiind încă cu spatele la Harry: ? Mama nu a vrut să mă mai întorc aici. ? Poftim? zise Harry, oprindu-se în timp ce se dezbrăca de robe. ? Nu a vrut să mă întorc la Hogwarts. Seamus lăsă afișul deoparte și își scoase și el pijamaua din cufăr, continuând să-i evite privirea lui Harry. ? Dar ? de ce? spuse Harry uimit. Știa că mama lui Seamus era vrăjitoare, motiv pentru care nu putea să înțeleagă de ce începuse să semene cu familia Dursley. Seamus nu răspunse până când nu își puse pijamaua. ? Păi, spuse el pe un ton calculat, presupun... că din cauza ta. ? Ce vrei să spui? zise Harry imediat. Inima îi bătea cam repede. Avea vaga senzație că era atacat. ? Păi, spuse Seamus iar, continuând să evite privirea lui Harry, ea... ăă... ei bine, nu ești numai tu de vină, ci și Dumbledore... ? Crede ce scrie în Profetul zilei? spuse Harry. Crede că eu sunt un mincinos și că Dumbledore este un bătrân tâmpit? Seamus își ridică privirea spre el. ? Da, ceva de genul ăsta. Harry nu spuse nimic. Își aruncă bagheta pe noptieră, își dădu jos robele, le băgă supărat în cufăr și se îmbrăcă și el în pijama. Se săturase; se săturase să fie cel la care se holba lumea și despre care se vorbea tot timpul. Dacă ar fi avut idee vreunul din ei cum era să fii cel căruia i se întâmplaseră toate acestea... doamna Finnigan habar nu avea, o proastă, își zise el necruțător. Se vârî în pat și dădu să tragă draperiile în jurul lui, dar, înainte să o facă, Seamus spuse: ? Ascultă... de fapt, ce s-a întâmplat în noaptea când... știi tu, când... cu Cedric Diggory și toate alea? Seamus părea agitat și în același timp nerăbdător. Dean, care până atunci se aplecase peste cufărul său, încercând să recupereze un papuc, rămase ciudat de nemișcat și Har știu că rămăsese cu urechile ciulite. ? De ce mă întrebi? replică Harry. Nu trebuie decât să citești Profetul zilei ca mama ta, de ce nu o faci? O să afli tot ce vrei să știi. ? Să nu te iei de mama, se răsti Seamus. ? Mă iau de oricine mă face mincinos, spuse Harry. ? Să nu vorbești așa cu mine! ? Vorbesc exact așa cum vreau, zise Harry, începând să se enerveze atât de repede, încât își luă bagheta de pe nopŹtieră. Dacă te deranjează să stai în aceeași cameră cu mine, du-te și roag-o pe McGonagall să te mute... ca să nu-și mai facă mămica ta griji... ? Potter, n-o implica pe mama! ? Ce se întâmplă? Ron apăruse în pragul ușii. Ochii săi mari trecură de la Harry, care stătea în genunchi pe pat, cu bagheta îndreptată spre Seamus, la Seamus, care rămăsese cu pumnii ridicați. ? Se ia de mama! strigă acesta. ? Poftim? zise Ron. Harry nu ar face așa ceva ? am cunosŹcut-o pe mama ta, ne-a plăcut de ea... ? Asta înainte să înceapă să creadă fiecare cuvânt pe care îl scrie nenorocitul ăla de Profetul zilei despre mine! spuse Harry tare. ? A, zise Ron, citindu-i-se pe chip că pricepuse totul. A... am înțeles. ? Știi ceva? spuse Seamus înflăcărat, aruncându-i lui Harry o privire otrăvitoare. Are dreptate, nu vreau să mai stau în aceeași cameră cu el, e nebun. ? Asta este o încălcare a regulamentului, Seamus, spuse Ron, căruia începuseră să i se înroșească urechile, ceea ce era un semn prevestitor de pericol. ? Încalc regulile, da? strigă Seamus, care, spre deosebire de Ron, era din ce în ce mai palid. Să înțeleg că tu crezi toate tâmpeniile pe care le-a inventat despre Știi-Tu-Cine, crezi că spune adevărul? ? Da, cred că spune adevărul! zise Ron supărat. ? Atunci și tu ești nebun, spuse Seamus dezgustat. ? Da? Ei bine, din nefericire pentru tine, amice, eu sunt și Perfect! zise Ron, bătându-se în piept cu un deget. Așa că, dacă nu vrei să ajungi în detenție, ai grijă ce spui! Seamus avu pentru câteva clipe o expresie care sugera că detenția ar fi fost un preț rezonabil pentru a spune ce-i treŹcea prin minte, însă, cu un zgomot disprețuitor, se întoarse pe călcâie, se aruncă în pat și trase draperiile atât de violent, încât se rupseră de pe cadrul patului și căzură jos, ajungând un morman plin de praf. Ron se uită urât la Seamus, apoi la Dean și la Neville. ? Mai are cineva părinți care au ceva cu Harry? spuse el agresiv. ? Prietene, părinții mei sunt Încuiați, zise Dean, ridicând din umeri. Nu știu nimic despre nici o moarte de la HogŹwarts, pentru că nu sunt atât de prost ca să le spun. ? Nu o știi pe mama, ar scoate orice de la oricine! se răsti Seamus la el. Oricum, părinții tăi nu primesc Profetul zilei. Nu știu că directorul de la Hogwarts a fost dat afară din VrăjusŹtiție și din Confederația Internațională de Vrăjitori pentru că și-a pierdut mințile... ? Bunica mea spune că sunt toate niște prostii! țipă NeŹville. Zice că Profetul zilei se duce de râpă, nu Dumbledore. A anulat abonamentul. Noi îl credem pe Harry, spuse NeŹville pur și simplu. Se băgă în pat și își trase plapuma până sub bărbie, uitânŹdu-se la Seamus ca o bufniță. ? Bunica mea a zis mereu că Știți-Voi-Cine se va întoarce într-o zi. Crede că, dacă Dumbledore zice că s-a întors, înŹseamnă că s-a întors. Harry simți un val de recunoștință față de Neville. Nimeni altcineva nu mai zise nimic. Seamus își scoase bagheta, repară draperiile din jurul patului și dispăru după ele. Dean se băgă în pat, se întoarse pe o parte și tăcu. Neville, care părea să nu mai aibă nici el nimic de spus, își privi cu drag cactusul la lumina lunii. Harry lăsă capul pe pernă, în timp ce Ron își vedea de treabă lângă patul învecinat, aranjându-și lucrurile. Se simțea tulburat de cearta cu Seamus, cu care se înțelesese mereu foarte bine. Câți alții vor mai sugera că mințea, sau că o luase razna? Oare Dumbledore suferise la fel toată vara, când mai întâi Vrăjustiția și apoi Confederația Internațională a VrăjiŹtorilor îl dăduseră afară? Oare fusese supărarea pe Harry cea care îl împiedicase pe Dumbledore să ia legătura cu el luni întregi? Totuși, ei doi erau în aceeași barcă; DumbleŹdore îl crezuse pe Harry, anunțase întreaga școală versiunea sa despre desfășurarea evenimentelor și făcuse același lucru în fața mai numeroasei comunități vrăjitorești. Oricine creŹdea că Harry era un mincinos trebuia să creadă același lucru și despre Dumbledore, sau Dumbledore fusese păcălit... Până la urmă, vor ști că noi am avut dreptate, își zise Harry trist, în timp ce Ron se băgă în pat și stinse ultima lumânare din cameră. Însă se întrebă câte atacuri ca al lui Seamus va mai avea de îndurat, înainte să se întâmple asta.